Aproape că ne-am săturat să vorbim de criza economică apărută la noi în ţară. O tratăm de parcă doar la noi ar fi aşa ceva. Instantaneu devenim victime ale puterilor economice din Europa.
Dar nimeni încă nu observă că la noi în ţară această “criză” are de fapt rădăcini puternice. De fapt până să putem judeca aceată formă a “crizei” fie ea şi economică, noi ar trebui să găsim o soluţie la adevărata “criză” a noastră: criza conştiinţei.
“Nu înseamnă că eşti sănătos dacă te adaptezi la o societate bolnavă”.
Soluţii pentru acest tip de “criză” se pare că nu avem oricât de mult am “strâge cureaua” şi asta pentru că am făcut destule sacrificii şi nici un rezultat. Am “expulzat” cât de mult am putut tocmai pentru a face loc acestui haos.
Ne place să ne îmbolnăvim deşi dăm sfaturi la toţi despre cum e să fii sănătos.
E la fel ca şi în ecranizarea “Orbirea” doar că noi după ce ne-am recăpătat vederea nu am înţeles nimic.
La noi totul e ca un mare deşert, doar că niciodată nu vrem să înţelegem care este simbolistica deşertului şi astfel totul devine deşertăciune.
Ne place să ne jucăm cu nişte cuvinte fără însă să ne dăm seama că de fapt se creează nişte monştri al unui limbaj de lemn.
uite un comentariu timpit, pe care il gasesc pe multe bloguri – “interesant!”