Beard…

IMG_20170729_145956_1De vreo 5 ani de acum, moda bărbaților cu barbă a revenit…Peste tot pe internet găsim soluții, uleiuri, balsam, chiar și șampon special pentru barbă. E o realitate confirmată de foarte multe statistici.

În diverse țări, femeile au fost întrebate ce părere au despre această ultimă modă, iar rezultatul a ieșit în favoarea bărboșilor, care sunt considerați a fi mult mai sexy decât ceilalți. Motivele pentru care bărbații purtau barbă sunt dintre cele mai haioase: să le țină de cald în sezonul rece; să le protejeze fața, mai ales celor cu un ten sensibil; să scoată în evidență privirea dominantă; să ofere o imagine impunătoare, sobră, matură, ocrotitoare; un semn al onoarei, al puterii, al potenței; etc.

Astăzi, cam 55% dintre bărbați au păr facial, sub o formă sau alta. Totuși o dată cu barba, cam o treime din ei devin într-adevăr mai reci, mai egoiști, mai indiferenți la problemele celuilalt, și chiar mai puțin veseli.

Specialiștii afirmă că barba este specifică mai degrabă tăietorului de lemne, războinicului, celui care este nevoit…fiind plecat mult de acasă…..sau cel ce nu are un acoperiș…:) Cei ce sunt implicați în activități și au nevoie de o bună impresie, dar fără a ieși prea mult în evidență, se bărbieresc și oferă imaginea familistului. Astfel, 98% din acei oameni de succes prezentați și în revista Forbes sunt toți fără pic de păr facial, sunt asemeni unor “bebeluși” muncitori.

A devenit un obicei costisitor în a avea barbă, una îngrijită și care chiar să fie un element de atracție sau de masculinitate. Totul e de fapt un mijloc de a trimite încă o dată bărbatul la a avea grijă de el. Dacă acesta demonstrează că poate să aibă o barbă ordonată și așa cum își dorește orice femeie, abia atunci…….poate trece la level 2….manichiura, pedichiura, pensatul, etc. Chiar dacă în trecut nu s-a reușit acest proiect al feminizării ( nu în totalitate) se pare că acum sunt șanse de reușită, dar cu calm, răbdare, tact…..:)

 

Posted in idei | Leave a comment

Tour de France

Turul Franței este cel mai important eveniment ciclistic al anului și s-a încheiat acum câteva zile ( 1 iulie – 23 iulie). A fost pentru prima dată când Eurosport a transmis timp de 3 săptămâni, fiecare etapă, integral. Asta a însemnat cam 6 ore de ciclism în fiecare zi, mai puțin în zilele de luni ale fiecărei săptămâni, care erau zile de odihnă pentru competitori, adică în total 3540 km.  Cred că este singurul sport televizat unde putem afla atât de multe povești: istoria și cultura locurilor prin care trece turul, peisaje absolut superbe, activitățile localnicilor, personalități, dar mai ales, rețetele culinare specifice zonelor. Și uite așa am devenit interesat de această istorie a turului Franței la ciclism……

Maurice Garin, 1903 First_Tour_de_FrancePrima ediție a avut loc în anul 1903, în perioada 1-19 iulie, cu 15 competitori la start. Erau premiați și li se dădea timp de odihnă celor care aveau în toate etapele o medie de 20 km pe oră. Câștigătorul, Maurice Garin, cel din imagine, a avut o medie de 25 de km/h, iar ultimul ciclist ajuns la final, Millocheau, a avut o întârziere de 64h 47m 22s. Întreg turul a avut doar 5 etape, dintre care Garin a câștigat 3 (1,4,5). Premiul era de 3000 de franci pentru fiecare etapă și 12000 de franci pentru învingătorul turului. Maurice a câștigat detașat, dar a avut totuși 2 competitori de temut și anume Hippolyte Aucouturier, dar și germanul Josef Fisher.

Cam așa a arătat turul Franței între primul și al doilea război mondial…..Cicliștii aveau libertatea de a se opri, se odihneau, unii se mai așezau la umbra unei căpițe de fân și trăgeau și un pui de somn, mai se opreau pe marginea drumului la un suc, o bere chiar…

Abia în 1947 s-a dat startul unui nou tur cu plecarea din Caen, iar cerințele erau altele acum.

Tour de France - 100 Rennen, 100 MomenteAbia în 1969 a apărut cel mai tare ciclist al tuturor timpurilor, care pană în 1974 a câștigat de 5 ori la rând turul Franței și anume Eddie Merckx. Cam de prin acei ani au început căutarea de sponsori și ducerea ciclismului la un alt nivel: crearea de echipe mari, competitive, schimbarea regulilor jocului. Acest proiect s-a dezvoltat până prin 1987 când se vedeau rezultatele: inițial 70 de angajați, apoi 220 în ziua cursei, iar alți 500 de oameni erau împărțiți să ridice barierele, să direcționeze cursa, să organizeze începutul și finalul de etapă, etc.

A urmat o perioadă de evoluție fulminantă în ciclism, iar când s-a ajuns la saturație am avut scandaluri, cazuri de dopaj, retragerea forțată a unor cicliști, ieșirea pe ușa din spate a altor rutieri, etc. Acum însă e liniște: avem etape de 224 de km, o medie de 45-50km/h, viteze de 100 de km/h în coborâre, biciclete din carbon care trebuie să aibă minim 6 kg, deși ele ar putea avea și 3 kg, dacă nu ar fi această regulă impusă. Anul acesta avem un câștigător de 4 titluri în persoana britanicului Froome și sperăm să avem un tur al Franței din ce în ce mai atractiv.

Posted in idei | Leave a comment

Bitter Harvest

bitter harvestUcraina în 1932-1933…..Holodomor……programul de înfometare impus de Stalin prin care milioane de oameni au murit. În acest context este prezentată povestea de dragoste a unor tineri: artistul Yuri încearcă să își salveze iubita Natalka, chiar dacă fructul iubirii lor nu a mai putut fi salvat. O poveste cutremurătoare, sfâșietoare, dar în același timp emoționantă și explicită în ceea ce privește sacrificiul și puterea pe care ți-o poate da credința în iubire.

Un film pe care îl recomand din toată inima, chiar dacă are aproape două ore, nici nu o să vă dați seama când trec cele 103 minute.

Actorii sunt remarcabili……..chiar dacă unele scene sunt dure, acestea amplifică de fapt dragostea dintre cei doi și sacrificiul lor…..devotamentul, implicarea, cum se poartă în gând unul pe celălalt în cele mai grele momente ale existenței lor, acesta fiind și resortul efortului lor. Fiecare se vede în amintirea celuilalt, iar istoria le dă ceea ce li se cuvine de fapt……iubirea îi aduce tot pe pământ natal.

Posted in idei | Leave a comment

Ornitorincul pe bicicletă

IMAG0191_1Duminică dimineața în jurul orei 6.20……o zi frumoasă de iulie, cu un aer proaspăt, dar care te atenționa asupra ideii de aventură. Ies agale din bloc și pornesc cu un avânt școlăresc către plimbarea mea cu bicicleta. Chiar la ieșire în oraș risc să cad din cauza celui mai frumos peisaj: dansul minunat al unor vrăbiuțe. Plouase cu o seara înainte, iar de dimineață parcă totul prinsese viață, parcă totul era aranjat.

La intrarea în primul sat observ în dreapta mea un cal negru ce avea o privire atât de matură și sinceră ce mă ducea cu gândul la un sentiment de încredere și siguranță. Deja urma o coborâre de aproape un kilometru, iar în relaxarea ce mă cuprindea, la o casă din vale, un țap supărat și nervos, dar atât de simpatic, se urcase pe gard și avea o problemă serioasă cu un anumit copac ce nu îi asigura în totalitate umbra de care avea nevoie. Pisicile și cățeii sunt paznicii vieții rurale. Chiar în apropierea lacului Mihai Eminescu un puiuț de șarpe de baltă găsea de cuviință că roata bicicletei mele poate deveni pentru scurt timp locul său de joacă. Când soarele deja era sus pe cer și kilometrii făcuți cu bicicleta își cereau tributul, câțiva fluturi albi și drăguți îmi dădeau palme, de parcă mă încurajau să nu renunț și să merg mai departe. Când ajunsesem aproape de finalul traseului, aveam de urcat aproape doi kilometri, iar la începutul cățărării mele cu bicicleta, chiar în mijlocul drumului, o broască țestoasă imensă trasa drumul de-a latul cu gâtul ei lung…..Am zâmbit și m-am oprit pentru a-i da o mână de ajutor: am așezat broscuța pe o piatră la umbra unui copac și parcă vroia să îmi mulțumească, mișcând încontinuu din gâtul ei lung.

Abia la intrarea în oraș m-am trezit și mi-am revenit din acest drum prin lumea necuvântătoarelor.

Posted in idei | Leave a comment

Clasor și Copilărie

Ore întregi pierdute prin vecini, prin casa scării de bloc, prin oraș pe la filatelie, doar pentru a avea un clasor cât mai frumos, elegant, ordonat și cu care puteai să te mândrești în cartier. Încercări disperate de a scăpa de dubluri sau timbre comune la acea vreme, tocmai pentru a avea un clasor cât mai personalizat.

Posted in idei | Leave a comment

Somnul Broscuței

IMAG0098_1O zi frumoasă de primăvară…..printre ultimele zile de aprilie….ora 6.20 dimineața. Un oraș mic, liniștit, curat și chiar foarte atent cu tine la o oră atât de matinală. Nu tu trafic, nu tu deranj de orice natură, iar parcul central îți inspira multă încredere și curaj….Eram cu samoyed-ul meu la plimbare. După câteva ture de alergare prin parc, ca de obicei, îmi las cățelul să se ducă aproape de lac pentru a se mai răcori și a bea puțină apă. La marginea lacului două broscuțe păreau că dorm liniștite sau doar au o calmitate de invidiat. Nu prea sunt eu un mare fan al broscuțelor, dar acestea două din imagine chiar au fost simpatice. Inițial mă cam speriasem, că doar câinele meu le stricaseră meditația. Cea tânără se întindea în toată splendoarea, iar până și cățelul se mirase de reacția lor. Păreau dezmorțite, dar fără chef. Trecuse aproape doua minute de când erau deranjate de animăluțul meu, dar nici că aveau vreo grijă. Ochii opriți în loc al celor două broscuțe parcă îmi dădeau startul unei zile la fel de frumoase. Simpatică familie !!!

Posted in idei | Leave a comment

Metal Hammer

IMAG0332_1_1Făcând în aceste zile curățenie printre revistele mele, undeva într-un colț, am mai găsit vreo câteva exemplare Metal Hammer. Deși erau în limba maghiară, o limbă nu numai necunoscută, dar și ciudată, urâtă de către mine, cu toate acestea eram un mare fan al revistei.

Discografiile artiștilor erau singurele chestii în limba engleză, iar restul era maculatură. Mă bucuram asemeni unui copil atunci când apăreau versuri sau poze ale formațiilor preferate.

Erau ca un fel de ghid……tot ce apărea acolo era literă de lege…..doar așa ne puteam raporta la ceea ce era nou și de valoare în muzica rock (death metal ori black metal). Urma apoi pasul doi : comanda prin poștă, a casetelor cu albume muzicale, de la Timișoara…..tot pe filieră maghiară. Dura cam între 7 și 10 zile, dar se merita așteptarea. Vreo două zile erau la purtător casetele pentru a le vedea și ceilalți prieteni….:)

Posted in idei | Leave a comment