Street style

4 Aug

5c5b1078De cele mai multe ori cuprinși de vârtejul problemelor cotidiene nu prea mai avem timp să ne uităm atent la noi atunci când ieșim din casă. Recunosc că și eu fac parte din categoria celor care trag în fugă o haină pe ei și ies grăbiți în oraș.

Nu prea am dat importanță acestui aspect, cu toate că încerc să vin cu ceva nou în funcție de anotimp. Însă mai tot timpul îmi întreb elevii dacă s-au uitat în oglindă atunci când au ieșit din casă…..Noile generații au reușit să mă surprindă de nenumărate ori prin atitudinea și comportamentul lor vizavi de vestimentație. Unii parcă nu știu pur și simplu cu ce au greșit, totul fiind atât de natural, chiar transparent….:))) Prea opulent, prea intim uneori, prea la limita moralității, prea bun pentru ei….)))

3e095f36Întotdeauna e ceva în jurul nostru care ne motivează: fie tineri care reușesc să fie plăcuți, eleganți și chiar cu bun simț, fie juniori care afectează simțurile și percep invers realitatea. Parcă ar fi niște costumații de prin jocurile video sau dintr-un film demodat, dar între ei parcă merge, ca într-o rețea.

De aceea prefer să mă uit la mine și la cum ies eu din casă: uneori parcă devenim mai așezați, mai liniștiți și mai atenți la cum ne îmbrăcăm, alteori parcă vrem să arătăm tuturor starea noastră de bine și revoluționăm lumea modei. Cu toate că, prin natura meseriei, cămașa, blugii, puloverul și chiar cravata sunt nelipsite, parcă trebuie un upgrade și când sunt în timpul liber și ies prin orașul meu micuț, dar simpatic.

A te simți bine în pielea ta presupune și a fi comod în propriile haine, a avea o atitudine, a transmite un mesaj, a te respecta, a fi cu tine și nu cu alții.

most-hottestE clar că nu există o cultură în acest domeniu: abia am reușit să avansăm în ceea ce privește igiena personală, iar la exterior suntem rudimentari ( fie așa zisa costumație de sâmbătă seara – o cămașă slim, pantaloni sau blugi pană, o pereche de pantofi cât mai lejeri, iar în funcție de sezon, o eșarfă, un fes, un fular ; fie costumația sport pe care o întâlnim din ce în ce mai des pentru că au o reclamă agresivă pe internet prin acele produse outlet sau chiar în second hand-uri). Nu ne facem prea multe calcule………

Nu ne interesează firma, materialul sau mesajul transmis prin produsul pe care îl purtăm. Nu chiar orice ni se potrivește. Nu ne exprimă absolut deloc.

tumblr_oÎmi place să combin culori precum alb, negru, gri, albastru, vișiniu, cărămiziu, roșu, dar fără a fi prea sobru. Se pot combina aceste culori și într-un mod plăcut. Uneori o costumație simplă poate scoate la suprafață cele mai frumoase caracteristici sau chiar ascunde ca într-un mister ceea ce doar cunoscătorii pot observa. Sper să mă pot auto educa și în ceea ce privește acest aspect, care deși nu pare, este unul care ne dezvăluie personalitatea. Nu numai culoarea sau firma contează, atâta timp cât nu ne avantajează: atât prin formă, dar și prin conținut.

Men-Winter-DressesUneori sunt rebel asemeni unui mic arhitect: îmi iau geanta pentru școală și plec într-o plimbare pe ulițele educației, fie printr-o oră substanțială de logică, fie printr-o discuție amicală în cadrul orei de filosofie.

De cele mai multe ori printr-o astfel de vestimentație se poate transmite acea ordine și simetrie logică sau acea smerenie și eleganță filosofică.

Coloristica și țesătura parcă descriu o anumită dezordine, dar de fapt e o luptă a ideilor care se observă și cu ochiul liber.

Nu e nevoie de nici o carte de vizită sau vreo recomandare…..cu siguranță oricine de pe stradă descoperă diferența specifică.

Outstanding-StreetMă uit în jur și văd foarte multe culori, dar oamenii sunt la fel. Nu completează cu nimic ceea ce tocmai a ales să-l diferențieze.

Poate că trebuie să ai și fler atunci când te îmbraci atât de simplu, dar ești prea complicat pentru cei din jurul tău.

Eleganța nu stă nici în barba ce completează costumația, nici în alte câteva accesorii care deformează imaginea.

În timp însă, se poate completa rezultatul percepției cu atitudinea. Realitatea poate fi simplificată și nu distorsionată.

Nu putem impune, dicta sau verticaliza o astfel de reprezentare, dar în timp avem resursele necesare valorificării noastre, acel indice al personalității.

Minimizarea riscului e un factor important chiar și pentru imaginea de sine.

men-s-streetE un sentiment plăcut să fii liber chiar și prin costumația zilnică. A te exprima prin orice combinare la nivelul hainelor e o formă de creativitate și de responsabilitate a descrierii identității noastre.

Uneori primesc lecții de viață de la proprii elevi, iar alteori mă decid eu că ar fi vremea să țin pasul cu piticii mei din cap…..:))))

Liniștea interioară, zâmbetul zilnic, starea de spirit, ocupația de zi cu zi, activitatea în ansamblul ei, comunicarea, implicarea, spontaneitatea…..toate acestea pot fi o consecință și a libertății vestimentare. Este modul nostru de a ne prezenta societății…..iar, prima impresie contează. Restul…..depinde de noi să demonstrăm că și acele haine au la bază niște idei, și unele chiar strălucite, pe care le gândim și le exprimăm și celorlalți.

Ride on…..

1 Aug

În cei aproape 700 de km cu bicicleta am reușit să rețin câteva chestiuni :

  1. Respirația ( felul în care îți impui ritmul mai ales la cățărare, acolo unde pantele sunt mai abrupte)
  2. Forma fizică ( în anumite zile nu e bine să ne forțăm norocul cu mulți kilometri – fie o răceală, fie oboseala, fie chiar o zi proastă pur și simplu)
  3. Antrenamentul ( nu trebuie mulți kilometri, dar un traseu chiar dacă e scurt, poate fi dificil prin cățărări dese)
  4. Bicicleta ( ca și la mașină trebuie să îți simți mijlocul de transport, să știi când să forțezi sau când să o lași mai moale)
  5. Factorul psihologic ( uneori când dealul e prea mare sau traficul e prea aglomerat se intră în panică – fie respiri greu și te obosești inutil pentru că știi că nu vei urca dealul chiar atât de repede pe cât credeai, fie riști să te accidentezi când ai impresia că a trecut mașina foarte aproape de tine.
  6. Încrederea în sine ( chiar dacă sunt factori perturbatori sau prea multe dealuri sau o bicicletă nu tocmai performantă, totuși cu forțele și resursele proprii se pot realiza multe)
  7. Alegerea traseului ( un traseu care să ne caracterizeze: structura corpului fiecăruia dintre noi impune pentru început un parcurs mai dur sau ceva mai liniștit)
  8. Vremea ( direcția din care bate vântul poate fi un factor destul de important, ploaia poate avea și ea rolul ei)
  9. Echipamentul ( să ne simțim cât mai bine, să nu stăm transpirați foarte mult timp, să nu ne fie frig, să vedem la meteo cum plecăm la drum)
  10.  Diverse ( să facem tot posibilul să fim văzuți în trafic – luminozitatea bicicletei precum și echipamentul nostru, orientarea în spațiu, comoditatea noastră, superficialitatea altora, condițiile drumurilor, etc)

Because…….i love you

26 Jul

you

Uneori trec zile întregi fără să ne gândim la persoana iubită sau fără să ne gândim de fapt la noi. Și totuși zi de zi ne pierdem din resursele noaste, ne pierdem din seva noastră pentru că uităm să iubim.

Un cântec, un zâmbet, o floare……toate ne fac să iubim și să scoatem din noi tot ce avem mai frumos.

Unii nu înțeleg frumusețea naturii și atunci nu pot iubi, alții refuză comunicarea, se închid în ei, ascută vocea unui străin, caută distracția în orice lucru material, și astfel nu pot iubi.

Unii au uitat să respire frumos, mormăie pe lângă celălalt și niciodată nu sunt mulțumiți.Alții preferă să aibă niște imagini, chiar și negative, doar pentru a se proteja de orice idee venită din exterior.

Această limitare impusă în raport cu cerințele cotidianului se reflectă în comportamentul acelui om devenit un răzvrătit al propriei existențe. Să uiți să iubești și să fii cel mai fericit pentru că ai mai mult timp doar pentru tine, adică să vegetezi în propriul suc. Sometimes…..nu valorezi nimic.

Vreau să iubesc sub cerul înstelat, vreau să iubesc marți și nu miercuri, vreau să fiu liber cu mine, etc.

Vreau să simt aerul rece al declinului înainte de a cunoaște tot ceea ce are mai frumos omul în el.

Frumusețea muntelui (II)

19 Jul

IMAG0850 A doua zi, deși mă trezisem destul de târziu, am avut curajul și nebunia ca în jur de ora nouă și treizeci de minute să plec singur, către ceea ce putea să ofere mai frumos Făgăraș-ul.

Am băut un ceai fierbinte și m-am cam grăbit, atras de splendoarea din jur. Doar o sticla de doi litri de apă și un măr. Cu promisiunea, în fața amicului meu Gabi, că în jur de ora cincisprezece sunt înapoi.

IMAG0847După aproape o oră de mers, exact când începea traseul să devină mai dificil, un grup de patru tineri, din Craiova, m-au încurajat cu naivitatea lor și cu o dorință adolescentină de a explora muntele.Părea o joacă de copil: vremea excelentă; muntele părea primitor, liniștit; nici nu trecuse de ora unsprezece, deci timp era suficient; apă aveam; foamea o stăpânisem dis de IMAG0878dimineață. Erau toate premisele unei analize mai în detaliu a ceea ce înseamnă traseu montan.

În jur de ora doisprezece și jumătate am ajuns la Șaua Podragului. Acolo a fost un moment important pentru mine: mi-am dat seama că nu prea eram pregătit pentru a merge mai departe. Pentru un astfel de IMAG0889traseu pe indicatoare scrie că se realizează între șase ore și jumătate și șapte ore jumătate de la Bâlea Lac. Deci pentru mine erau suficiente cele șase ore pentru că plecasem de la Lacul Capra. Aveam în dreapta mea sus la Șaua Podragului, vreo trei tineri unguri, care m-au trezit la realitate: multe fructe în rucsac (mere, banane), multă ciocolată, napolitane, și apă IMAG0907la discreție. Pentru că vremea era foarte caldă, neapărat trebuiau tricouri de schimb, un prosop, dar și haine groase pentru schimbările de temperatură, care sunt dese și bruște pe munte. Nu se rezumă totul la o pereche de pantofi și o condiție fizică bună. Astea într-adevăr sunt esențiale, dar trebuie să fim atenți la multe detalii. M-am lăsat totuși purtat de val, IMAG0932adică de entuziasmul acelor tineri. Deși nu înțelegeam o iotă din ce vorbeau între ei, am decis să pornesc înaintea lor, cu gândul că voi fi ajuns de ei și îi voi urma. Ei având același obiectiv ca și mine, dar nu aveau însă și un drum întors de făcut. Au fost un factor motivațional pentru mine cei trei mușchetari; m-au ajutat fără să știe și fără voința lor.

IMAG0925_1Abia la Viștea am realizat cam în ce încurcătură mă băgasem….Niște englezi mi-au spus că mai am în jur de vreo două ore de mers cu tot cu urcarea pe munte, care se anunța una destul de dificilă. Așa a și fost….În jur de ora cincisprezece eram sus pe Vârful Moldoveanu, la două mii cinci sute patruzeci și patru de metri, alături de vreo alți douăzeci de oameni. Am admirat peisajul, iar în jur de ora cincisprezece și douăzeci de minute, am plecat înapoi spre lacul Capra…..Drumul a fost unul anevoios, iar la ultima urcare înainte de lacul Capra, mi-au dat lacrimile: eram ud peste tot, din cauza vegetației eram ud și pe pantaloni, și ciorapii. Eram transpirat, nemâncat, obosit și cu psihicul un pic la pământ. Am ajuns la cort în jur de ora opt și patruzeci de minute. Au fost unsprezece ore grele, pe alocuri chiar chinuitoare, dar satisfacția uriașă……Tehnici de supraviețuire se putea numi aventura mea. A fost frumos, s-a meritat și sper să am voința de a escalada cât mai multe vârfuri de munți.

#Pasiunile sunt singurii oratori care conving întotdeauna# ( La Rochefoucauld)

Frumusețea Muntelui (I)

19 Jul

IMAG0665Am evadat pentru câteva zile în inima muntelui….timp de vreo trei zile am rătăcit prin Făgăraș.
Într-o zi de vineri după-amiază, început de weekend, am oprit la poalele munților, la un han, mi-am încărcat telefonul mobil pentru a fi sigur că pot surprinde din frumusețea naturii, am mâncat regește, ca și cum anticipam ce urmează, iar mai apoi am ajuns la Bâlea Lac, cu echipamentul și sufletul pregătit. Vremea a ținut cu noi, de parcă eram așteptați.

IMAG0674Am urcat în jur de vreo patruzeci și cinci de minute, dar am ajuns relativ devreme sus: Lacul Capra. Am campat și după ce ne-am schimbat, am savurat un ceai fierbinte chiar lângă lacul ce ne-a surprins cu acustica sa.

Totuși în funcție de poziția noastră geografică se putea auzi sau nu un izvor de apă rece venind sus de pe munte.

IMAG0740În jur de ora șaptesprezece am decis să urcăm pe vârful Vânătarea lui Buteanu…..Fusesem încurajați și de o localnică ce ne-a avertizat să nu urcăm pe munte decât foarte dimineață și să coborâm până în ora doisprezece când apar norii, fie după ora șaptesprezece când la fel aveam șanse să găsim cerul senin. Zis și făcut….am respectat întocmai indicațiile, însă după cum se vede și în imagine, cu cât ne IMAG0811apropiam de vârful muntelui cu atât mai mult erau și norii lângă noi. Parcă totul era tocmai pe dos…..însă acesta avea să fie primul test al muntelui. Doar cei ce au răbdare și respectă muntele cu toate tabieturile sale, vor avea de câștigat mai apoi.

Așa a și fost…..am avut răbdarea necesară și am așteptat ca muntele să se arate câte puțin, IMAG0812atunci când dorește. Încet, dar sigur, cerul și-a ales o culoare neobișnuit de curată, caldă, plăcută.

Norii, ca la un semn, se organizau, se retrăgeau, se compartimentau, astfel încât îți ofereau un sentiment pe cât de ciudat, pe atât de plăcut: ne făceau să părem atât de mici și de vulnerabili, încât parcă ne rușinam în fața IMAG0782_1frumuseții sale. Nimic nu era regizat, deși nouă așa ni se crease impresia. Prea calculat părea acest munte prin acțiunile sale. Prea era cu cinci secunde mai deștept…

Muntele însă a fost darnic cu noi….ne-a dat o lecție de viață. Ne-a oferit o mie de secunde ca să ne cunoaștem pe noi prin ceea ce ne putea oferi el: ce înseamnă curajul, ce înseamnă libertatea, ce înseamnă respectul, ce înseamnă IMAG0810_2fața către față. Muntele în doar o secundă își pune masca pentru cei nerecunoscători, dar și pentru cei care insistă, tot pentru o secundă își dă orice veștmânt jos și zâmbește atât de frumos……totul în jurul tău devine atât de armonios, atât de impunător, dar cu o bunătate aparte specifică celui ce devine umil în fața cunoașterii.

Nimeni nu te poate contrazice în acel moment. La două mii cinci sute șapte metri deasupra tuturor, chiar dacă e abia al nouă-lea vârf din țară și al doilea din Făgăraș.

#Niciodată natura nu ne înșeală; întotdeauna noi suntem aceia care ne înșelăm# (J.J.Rousseau)

Simpatia unui sentiment

8 Jul

E bine din când în când să ne aducem aminte că un sentiment oarecare poate fi doar simpatic, fără a amplifica și mai mult starea de spirit.

E plăcut să iubești din nou, e plăcut să zâmbești din nou, e plăcut să te eliberezi, e plăcut să fii liber.

Sunt doar sentimente simpatice într-o zi călduroasă. Poate că tinerețea celui de lângă tine trebuie înlocuită uneori cu maturitatea. Alteori trebuie să te reconstruiești chiar tu pentru ca cel de lângă tine să fie și cel mai potrivit.

Uneori chiar e recomandat să stai la umbră și să aștepți……ceva frumos cu siguranță o să apară.

Islanda și C.E. de fotbal

3 Jul

Iceland2008-SudureyriChiar în acest moment echipa Islandei joacă ultimul ei meci la campionatul european de fotbal având ca adversar echipa gazdă, Franța. Ne apropiem de sfârșitul primei reprize și scandinavii sunt conduși deja cu 4-0.

Lumea a perceput bine anomalia fotbalistică, adică Islanda pe primul loc în grupa ei, dar ce a urmat cu Anglia în optimi a fost deja prea mult. S-a văzut foarte bine chiar prin reacția comentatorului ei: toată presa europeană a observat excitarea acelui individ, dar și lipsa de diplomație, sălbăticia exprimării unei bucurii – trimițând tocmai pe englezi, chiar la Dracul…..:))))

Nu e atât de bună echipa Franței încât să ne scape de acești islandezi, dar zeii fotbalului nu puteau să ne sfideze cu un meci Germania – Islanda în semifinale.

O insulă cu 300 de mii de locuitori e cea mai rarefiat populată țară din Europa.Însă, din punct de vedere economic, Islanda e în top 10 în Europa cu un PIB de 55 de mii de euro pe cap de locuitor.

Au păcălit fotbalul: au jucat brutal, au înjurat destul de mult adversarul în timpul meciului, au promovat un fotbal de lemn, fără a te atrage cu ceva. Nu știu nici să accepte înfrângerea, dar nici nu știu să se bucure.

Între câțiva vulcani, retrași pe insulă, izolați, cu o iarnă mai lungă decât ne putem imagina, islandezul se prezintă ca un individ anxios, depresiv, nervos, dur, nesociabil, etc.

Chiar înainte de a veni la campionat întreaga echipă a fost trimisă la psiholog: ei devin depresivi când ies din iarnă și nu se adaptează atât de repede la noile condiții climatice.

O echipă formată din : un regizor de film, chiar portarul, care a venit cu un cameraman în Franța, pentru că vrea să se retragă din echipa națională, dar nu fără a face un documentar cu performanțele sportive, mai apoi cu un măcelar, un poștaș, un economist, un pescar, etc.

Aproape jumătate de țară a venit în Franța să sprijine echipa în sferturile de finală. Cum nimeni nu a reușit să îi scoată din case pe acești ciudați, cred că orice psiholog ar acorda o bulină albă spiritului fotbalistic și a consecințelor sale pozitive.

Sunt un adept al schimbării și m-am bucurat la fel de mult și pentru debutanta Țara Galilor, dar nu vreau să omorâm fotbalul. (între timp au marcat și ștrunfii un gol)

Asemeni lui Noica cu învățăceii săi,  le transmit islandezilor să înțeleagă întâi conceptul de fusbalitate și mai apoi să revină în orice competiție. (când iei 5 goluri…..cam ar trebui)

 

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

cristina alecsandra`s blog

I am almost nerver sure about what I want, but I am always sure about what I don`t want

Juliacastorp's Blog

Studii de dans macabru

Idei rătăcitoare

La ideile mele nu pot renunța ca la o haină. CAMIL PETRESCU

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 79 other followers