Something Sweet

DSC_0167Întotdeauna în preajma sărbătorilor, în mod special de Crăciun, îmi aduc aminte de tradiția bunicului meu. Fiind doar un copil, îmi doream în vacanța de iarnă … multe, multe dulciuri. Bunicul meu mă servea cu halva. Îi plăcea și lui foarte mult. Fiind foarte dulce mâncam des, dar în cantități mici. O ținea ca și cum o proteja de ceva sau cineva 🙂 . Astfel, eu nici nu îndrăzneam să mă apropii de ea. O vedeam ca pe ceva dulce și sfânt. Era ritualul nostru, iar eu îl respectam cu smerenie. Așteptam să ia bunicul prima bucățică și eram foarte atent la reacția sa. Mi se părea că trebuie să respect și să savurez acea bucățică. Alta nu mai primeam o bună bucată de timp, iar faptul că era atât de dulce….îmi activa imaginația. Închideam ochii și mă gândeam la tot ceea ce era mai frumos la vârsta mea. Eram atât de bucuros în acea clipă, încât mă duceam în fața bunicii mele, îi priveam chipul cald și zâmbeam, făcându-i semn că nu pot vorbi atunci cu ea 🙂

Și acum de Sărbători îmi iau doar o bucățică mică de halva și închid ochii……….

Advertisements
Posted in recenzii | Leave a comment

Breakfast with Love

hjfjIubesc să mă surprind dimineața cu un mic dejun atipic. Întotdeauna însoțit de un zâmbet discret și presărat cu multă dragoste. Bucuria persoanei iubite și sentimentul ancorat în jurul acestui gest reprezintă resortul unei zile fericite pentru mine. Întreaga simbolistică se comprimă în câteva secunde, dar atât de bine surprinsă într-o expresivitate pur feminină. E minunat să poți “împrumuta” acea clipă, acel “alint”, acea grimasă.

DSC_0028Nu e un moment simplu ce se poate regăsi într-o bucătărie oarecare. Trebuie să fie un impuls, un act spontan, un moment personal, o clipă intimă, dar definit prin altruism. Chiar se merită și de cele mai multe ori primești înzecit acea “hrană spirituală”. Un gest atât de banal ce transmite atât de multă iubire. Este magnific !!!

DSC_0111Ce poate fi mai frumos dimineața decât să citești liniștit ziarul, să primești afectivitatea cățelului, să privești cum Ea ocupă tot patul, iar micul dejun scoate la suprafață tot ceea ce este mai bun în ființa noastră.

Umbra unui om frumos întotdeauna se arată ca și cum ar fi ultima ei apariție. Doar printr-un act simplu ce se consumă atât de repede se poate înțelege de ce avem simțuri: o imagine luminoasă, un aer curat, un sunet discret, un gust sensibil și un pipăit fin.

Posted in idei | Leave a comment

All Eyez on Me

2pacUn film care nu mă așteptam să mă țină în priză (puțin peste două ore).  Mă gândeam că o să devină chiar plictisitor să văd un ecran întunecat de oameni de culoare ce se înjură între ei și se amenință cu armele unii pe alții. Mai murea câte unul la vreo juma de oră și cam ăsta ar fi fost scenariul.

Spre surprinderea mea, cam după primul sfert de oră, filmul a început să lege povestea acestui mare rapper. Totul începe în anii ’70 cu imaginea mamei sale, o luptătoare de seamă a “panterelor negre”, care milita pentru drepturile persoanelor de culoare. Apoi, se prezintă un adolescent timid, talentat la desen, poetic chiar, sociabil și care se dezvoltă frumos la Liceul de Arte din Baltimore. În același timp, el trebuie să aibă grijă și de sora sa mai mică și să o ferească de toate relele existente în orice cartier de negri.

2pac1În partea a doua a filmului această imagine se rupe, iar Tupac Shakur este nevoit să își părăsească mama și să se descurce cât pentru doi, în California. Reușește să o ocrotească pe surioara sa, aceasta alegând cinematografia, adică tot ce înseamnă Hollywood. El începe de jos, cu problemele curente din cartier, dar își dezvoltă astfel abilitățile de lider. Înscenări, minciuni, iar în final o condamnare la închisoare. Greu de suportat pușcăria, deoarece toți polițiștii înjurați în versurile sale, acum și-au plătit datoriile cu vârf și îndesat.

2Pac2În partea a treia a filmului vedem ridicarea acestuia către lumea muzicii, către lupta dintre est și vest. Certuri, scandaluri, arme, droguri, proxenetism, dar acesta era de fapt prețul faimei. În cel mai scurt timp, 2PAC ajunge numărul 1 și toată lumea conspiră împotriva lui. În final…..liniștea aparentă impusă de peliculă anunță asasinarea sa în Las Vegas (1996).

Un film care m-a impresionat plăcut prin realismul său, dar fără a deveni un film dur, obscen, comercial chiar. O duminică răcoroasă de noiembrie îl recomandă cu certitudine. E o alternativă bună la orice film de dragoste, dacă ai “ghinionul” și nu este prietena prin preajmă. E un film doar pentru băieți…..:)

Posted in idei | Leave a comment

Ottoman Lieutenant

ottoman lieutenantUn film care întrunește aceleași condiții ca și “Bitter Harvest” sau “The Promise” : istorie, acțiune și povești de dragoste. Puțin peste o sută de minute, acest film prezintă povestea unei tinere, Lillie (Hera Hilman), care provine dintr-o familie de medici. Un pic mai răsfățată decât ar fi trebuit, idealistă, cu un avânt școlăresc, dar motivată de chestiuni familiale; poate cu un pic de curaj ce mai atenuează din naivitatea specifică vârstei. Ea participă la o conferință pe teme medicale, iar acolo are un gând îndrăzneț: acela de a părăsi Statele Unite și de a merge alături de un tânăr doctor Jude (Josh Hartnett) în Imperiul Otoman, fiind voluntară și având posibilitatea să învețe meserie în cadrul unei misiuni medicale. Fratele său murise, cu părinții nu prea se mai înțelegea, iar lumea exotică în care dorea să pătrundă era la doar un pas de ceea ce avea să devină mai apoi Primul Război Mondial. Ajunsă acolo…..ea se îndrăgostește de un ofițer turc. Cunoaște pentru prima dată adevărata dragoste, iar tânărul doctor trebuie să se resemneze în fața dușmanului turc.

De obicei….în astfel de pelicule, istoria nu face casă bună cu adevăratele povești de iubire și drept urmare își ia tributul: locotenentul turc moare, iar femeia rămâne responsabilă să ducă mai departe tot ceea ce este mai intens în acest frumos sentiment.

Posted in recenzii | Leave a comment

Blind

blindUn film pe care îl recomand din tot sufletul….O poveste de dragoste țesută cu mult tact. Nici nu îți vei da seama când vor trece cele 98 de minute. Un Alec Baldwin care joacă fantastic rolul unui scriitor faimos. Ca urmare a unui accident de mașină în care își pierde soția, acesta rămâne orb și pare condamnat la o viață chinuită. Nu mai simțea nevoia de a trăi, iar muza ce îl inspira să scrie….era acum un înger în cer.

Demi Moore joacă rolul unei femei lipsită de grijile materiale, dar cu un anumit cost totuși. Nu cunoaște dragostea adevărată și nici nu poate să facă ceea ce își dorește, adică să fie o jurnalistă de succes. Ilegalitățile soțului se răsfrâng și asupra ei. Totuși….scapă ieftin: 100 de ore în folosul comunității  (la un centru de îngrijire a persoanelor nevăzătoare). Acolo, deși începe cu stângul…..urmează să descopere o lume simplă, dar atât de frumoasă. Chiar și orb, bărbatul poate seduce o femeie, atâta timp cât se dedică și oferă…..tot ceea ce are mai bun ființa sa.

Sunt câteva scene în film extraordinare. Parcă își dau mingea la fileu unul celuilalt, dar totul pentru a descoperi puterea dragostei.

Un film rezonabil, de bun simț, cu actori simpatici, care vin cu acea maturitate specifică vârstei. Iar, finalul te prinde confortabil și relaxant…..căutând punga cu popcorn și cu o oarecare stare de bine.

Posted in idei | Leave a comment

Paysans

DSC_0352Octombrie vine întotdeauna cu temperaturi scăzute, atât seara, dar mai ales dimineața. Aerul e de munte, e pentru cei cu pieptul tare. Pădurea…..prin coloristica ei……asigură liniștea dimineții. De parcă ar prepara un ceai somnorosului Soare, ea ne arată cum ar trebui să fim sănătoși și plin de viață : să lăsăm roua dimineții să ne scalde talpa piciorului.

DSC_0549Astfel ceața din zorii zilei ne arată că ceaiul e gata și merităm să fim alintați. Satele din jurul orașului se trezesc la viața…..iar, niște omuleți foarte simpatici aleargă asemeni unor pitici, haotic, în direcții diferite, parcă fără vreun pic de logică.

Bătrânele doamne se îmbrobodesc și pleacă spre râu…..trebuie adusă apă pentru prepararea hranei, dar și pentru a spăla toate relele…..adică haine, prosoape și orice e la îndemână de-a lungul unei zile întregi.

DSC_0543Țăranii duc animalele la câmp . Nu oricine poate. Doar capul familiei are răbdarea și curajul de a duce la bun sfârșit această activitate. E acompaniat însă de sunetele copiilor, care aleargă în jurul său, în picioarele goale, dar foarte atenți la ce se întâmplă. Se gândesc…..că peste ani o să le revină lor această misiune și că vor avea obligația să fie la fel de responsabili, la fel de calmi, la fel de înțelepți.

Îmi place acest spirit al țăranului…..îmi place să aud cum bate inima satului…..îmi place să primesc mici fragmente de istorie și tradiție.

Posted in idei | Leave a comment

Omul frumos al dimineții

DSC_0034Sunt zile când nu sunt nevoit să mă grăbesc dimineața pentru a nu întârzia la muncă. Faptul că sunt liber în acea zi, îmi permite să ies la o plimbare matinală cu samoyed-ul meu și să fiu eu cel care se uită curios la lumea grăbită. Așa s-a întâmplat și în această dimineață. E vorba de reacțiile unor oameni somnoroși, în întârziere, apatici, chiar melancolici. Sunt cei mai frumoși oameni ai dimineții. Sunt cei mai simpatici. Unora le e lene să și spună ceva. Cu greu prinzi din zbor un ” neața “. Cățelul meu însă e foarte curios dimineața : să miroase totul și să privească totul. Astfel…..dimineața……mă confrunt cu cele mai frumoase reacții : “nu mă mânca!” ; “ce grăsuță ești, iar eu atât de slab” ; “ce frumoasă ești, iar eu prea urât ca să mă pot uita la tine” ; “zâmbești?……sper că nu ești ironică!” ; “nu mai ai loc de mine?” ; “scopul tău e….să faci lumea să se oprească pe stradă și să se uite la tine…..ce-ți mai place!”

Astfel de oameni pentru mine sunt cei mai frumoși…..Au ceva al lor….. sunt normali, veseli, emană o energie pozitivă, îți schimbă ziua, te binedispun, etc. Poate că…..sunt mai sensibili dimineața, caută o imagine frumoasă care să persiste în drumul lor, le place să înceapă ziua zâmbind, au o imaginație bogată, sunt mai spontani când sunt somnoroși, încearcă să se trezească…..Chiar nu mai contează motivele. Mie îmi plac așa cum sunt.

Unii bărbați mai în vârstă își scot pălăria în fața cățelului și parcă se salută din priviri, de parcă eu nici nu aș fi acolo. Doamna de la chioșcul cu fornetti o strigă, iar ea se ridică în două lăbuțe până la tejghea și își primește ceva cald și gustos dis de dimineață. Se uită îndelung la porumbeii de pe pietonal de parcă i-ar speria cu privirea, iar câțiva pensionari o ceartă pentru că nu înțelege liniștea dimineții.

Astfel de momente îmi plac la nebunie, pentru că rolul principal îl au oamenii frumoși ai dimineții.

Posted in recenzii | Leave a comment