The promise (2016)

film-the-promise-armenian-genocideDupă modelul filmului ” Bitter Harvest ” pe care l-am descris în luna iulie, acest film prezintă o poveste de dragoste, în Turcia anului 1914. Dacă în primul film era vorba de ceea ce li s-a întâmplat ucrainienilor în 1932-1933, acum este vorba de povestea armenilor în lupta cu turcii. Frumoasa Ana se îndrăgostește de un tânăr armean dornic să devină doctor, dar aceasta trăiește alături de un celebru ziarist. Realitatea se prezintă la fel de incertă și în inimile lor. Michael, tânărul doctor, face o promisiune soției sale, care i-a oferit zestrea pentru a merge să studieze medicina, că o să se întoarcă la ea. Însă, atunci când o face, parcă destinul îi joacă o festă, iar familia întreagă îi este ucisă. Când, parcă scăpase de tot ce era mai rău, moare și Ana, iar cei doi, deși iubeau aceeași femeie, înțeleg acum sentimentul dragostei și cât este de important să apreciezi și să iubești ceea ce ai.

Advertisements
Posted in recenzii | Leave a comment

Bookshop

Acum când totul se cumpără online, iar eBook Reader-ul a înlocuit imaginea cărții pe retina noastră, rar mai vezi câte un omuleț pășind agale într-o librărie ( noua generație fiind micii extratereștri ).

Zilele trecute am avut parte de o imagine mai puțin obișnuită într-o librărie. Eram singur la rafturile cu cărți. La un moment dat intră o femeie în jur de 30-35 de ani împreună cu fiica ei, care avea 10-12 ani. Mămica, spre uimirea mea, căuta o carte de Jean-Paul Sartre, iar copilul căuta ceva teatru. Cea mică a ținut morțiș să mă dezorienteze, afirmând “mirosul cărților mă face să îmi doresc să stau toată ziua aici și să le caut”.

Încă eram confuz, dar primesc o a doua șansă : două eleve de clasa a VI-a căutau o culegere…Una dintre ele era cu banii, dar nu știa ce căuta acolo, cealaltă, mai sfioasă, căuta răspunsuri. Intelectuala…. își sună tatăl și îi cere voie să cumpere o carte, dar nu pentru școală, ci pentru sufletul ei. Primește un răspuns pozitiv ce o face să uite unde se află și împrumută bani pentru cartea inimii ei de la colega de clasă, care nu înțelegea cum poți da bani pe o carte ce nu ți-a fost cerută de nimeni. Condiția de bază era să nu afle părinții intelectualei cât a dat pe carte, adică 30 de lei, o investiție nu prea sigură pentru nimeni.

Mă deplasam deja spre ieșire….era prea mult pentru mine. În fața mea o fetiță de vreo 5 ani cu bunica ei…Cea mică avea o listă cu vreo 10 cărți. Începe să îi recite vânzătorului titlurile…Un singur titlu l-a repetat de vreo 3 ori : ” 2 ursuleți “. Vânzătorul o caută, dar îi spune fetiței că e vorba de o carte mai veche și crede că doar la bibliotecă o mai poate găsi. Fetița se uita mirată, supărată, chiar furioasă….Căuta cu privirea pe cineva pe care să se descarce… Eu la rândul meu, mirat de repetitivitate, mă întorc. Mare greșeală : fix în ochii nervoși ai fetiței am nimerit. Dădea din umeri și parcă mă întreba cu privirea ” tu ? ce vrei? “…..Am rămas blocat. Simțeam că trebuie să spun ceva ca să pot să îmi fac ieșirea din librărie. Mă apropii de ea și îi zic în șoaptă : ” Eu caut – 3 ursuleti “. Ea răsuflă ușurată și se părea că înțelege din tot sufletul ei ….. de ce nu găsește ” 2 ursuleți ” – deci, avea dreptate domnul, chiar e mai veche.

Am ieșit zâmbind din librărie și chiar cu un gând bun : “voi ce intrați, lăsați orice speranță!”

Posted in recenzii | Leave a comment

Beard…

IMG_20170729_145956_1De vreo 5 ani de acum, moda bărbaților cu barbă a revenit…Peste tot pe internet găsim soluții, uleiuri, balsam, chiar și șampon special pentru barbă. E o realitate confirmată de foarte multe statistici.

În diverse țări, femeile au fost întrebate ce părere au despre această ultimă modă, iar rezultatul a ieșit în favoarea bărboșilor, care sunt considerați a fi mult mai sexy decât ceilalți. Motivele pentru care bărbații purtau barbă sunt dintre cele mai haioase: să le țină de cald în sezonul rece; să le protejeze fața, mai ales celor cu un ten sensibil; să scoată în evidență privirea dominantă; să ofere o imagine impunătoare, sobră, matură, ocrotitoare; un semn al onoarei, al puterii, al potenței; etc.

Astăzi, cam 55% dintre bărbați au păr facial, sub o formă sau alta. Totuși o dată cu barba, cam o treime din ei devin într-adevăr mai reci, mai egoiști, mai indiferenți la problemele celuilalt, și chiar mai puțin veseli.

Specialiștii afirmă că barba este specifică mai degrabă tăietorului de lemne, războinicului, celui care este nevoit…fiind plecat mult de acasă…..sau cel ce nu are un acoperiș…:) Cei ce sunt implicați în activități și au nevoie de o bună impresie, dar fără a ieși prea mult în evidență, se bărbieresc și oferă imaginea familistului. Astfel, 98% din acei oameni de succes prezentați și în revista Forbes sunt toți fără pic de păr facial, sunt asemeni unor “bebeluși” muncitori.

A devenit un obicei costisitor în a avea barbă, una îngrijită și care chiar să fie un element de atracție sau de masculinitate. Totul e de fapt un mijloc de a trimite încă o dată bărbatul la a avea grijă de el. Dacă acesta demonstrează că poate să aibă o barbă ordonată și așa cum își dorește orice femeie, abia atunci…….poate trece la level 2….manichiura, pedichiura, pensatul, etc. Chiar dacă în trecut nu s-a reușit acest proiect al feminizării ( nu în totalitate) se pare că acum sunt șanse de reușită, dar cu calm, răbdare, tact…..:)

 

Posted in idei | Leave a comment

Tour de France

Turul Franței este cel mai important eveniment ciclistic al anului și s-a încheiat acum câteva zile ( 1 iulie – 23 iulie). A fost pentru prima dată când Eurosport a transmis timp de 3 săptămâni, fiecare etapă, integral. Asta a însemnat cam 6 ore de ciclism în fiecare zi, mai puțin în zilele de luni ale fiecărei săptămâni, care erau zile de odihnă pentru competitori, adică în total 3540 km.  Cred că este singurul sport televizat unde putem afla atât de multe povești: istoria și cultura locurilor prin care trece turul, peisaje absolut superbe, activitățile localnicilor, personalități, dar mai ales, rețetele culinare specifice zonelor. Și uite așa am devenit interesat de această istorie a turului Franței la ciclism……

Maurice Garin, 1903 First_Tour_de_FrancePrima ediție a avut loc în anul 1903, în perioada 1-19 iulie, cu 15 competitori la start. Erau premiați și li se dădea timp de odihnă celor care aveau în toate etapele o medie de 20 km pe oră. Câștigătorul, Maurice Garin, cel din imagine, a avut o medie de 25 de km/h, iar ultimul ciclist ajuns la final, Millocheau, a avut o întârziere de 64h 47m 22s. Întreg turul a avut doar 5 etape, dintre care Garin a câștigat 3 (1,4,5). Premiul era de 3000 de franci pentru fiecare etapă și 12000 de franci pentru învingătorul turului. Maurice a câștigat detașat, dar a avut totuși 2 competitori de temut și anume Hippolyte Aucouturier, dar și germanul Josef Fisher.

Cam așa a arătat turul Franței între primul și al doilea război mondial…..Cicliștii aveau libertatea de a se opri, se odihneau, unii se mai așezau la umbra unei căpițe de fân și trăgeau și un pui de somn, mai se opreau pe marginea drumului la un suc, o bere chiar…

Abia în 1947 s-a dat startul unui nou tur cu plecarea din Caen, iar cerințele erau altele acum.

Tour de France - 100 Rennen, 100 MomenteAbia în 1969 a apărut cel mai tare ciclist al tuturor timpurilor, care pană în 1974 a câștigat de 5 ori la rând turul Franței și anume Eddie Merckx. Cam de prin acei ani au început căutarea de sponsori și ducerea ciclismului la un alt nivel: crearea de echipe mari, competitive, schimbarea regulilor jocului. Acest proiect s-a dezvoltat până prin 1987 când se vedeau rezultatele: inițial 70 de angajați, apoi 220 în ziua cursei, iar alți 500 de oameni erau împărțiți să ridice barierele, să direcționeze cursa, să organizeze începutul și finalul de etapă, etc.

A urmat o perioadă de evoluție fulminantă în ciclism, iar când s-a ajuns la saturație am avut scandaluri, cazuri de dopaj, retragerea forțată a unor cicliști, ieșirea pe ușa din spate a altor rutieri, etc. Acum însă e liniște: avem etape de 224 de km, o medie de 45-50km/h, viteze de 100 de km/h în coborâre, biciclete din carbon care trebuie să aibă minim 6 kg, deși ele ar putea avea și 3 kg, dacă nu ar fi această regulă impusă. Anul acesta avem un câștigător de 4 titluri în persoana britanicului Froome și sperăm să avem un tur al Franței din ce în ce mai atractiv.

Posted in idei | 1 Comment

Bitter Harvest

bitter harvestUcraina în 1932-1933…..Holodomor……programul de înfometare impus de Stalin prin care milioane de oameni au murit. În acest context este prezentată povestea de dragoste a unor tineri: artistul Yuri încearcă să își salveze iubita Natalka, chiar dacă fructul iubirii lor nu a mai putut fi salvat. O poveste cutremurătoare, sfâșietoare, dar în același timp emoționantă și explicită în ceea ce privește sacrificiul și puterea pe care ți-o poate da credința în iubire.

Un film pe care îl recomand din toată inima, chiar dacă are aproape două ore, nici nu o să vă dați seama când trec cele 103 minute.

Actorii sunt remarcabili……..chiar dacă unele scene sunt dure, acestea amplifică de fapt dragostea dintre cei doi și sacrificiul lor…..devotamentul, implicarea, cum se poartă în gând unul pe celălalt în cele mai grele momente ale existenței lor, acesta fiind și resortul efortului lor. Fiecare se vede în amintirea celuilalt, iar istoria le dă ceea ce li se cuvine de fapt……iubirea îi aduce tot pe pământ natal.

Posted in idei | Leave a comment

Ornitorincul pe bicicletă

IMAG0191_1Duminică dimineața în jurul orei 6.20……o zi frumoasă de iulie, cu un aer proaspăt, dar care te atenționa asupra ideii de aventură. Ies agale din bloc și pornesc cu un avânt școlăresc către plimbarea mea cu bicicleta. Chiar la ieșire în oraș risc să cad din cauza celui mai frumos peisaj: dansul minunat al unor vrăbiuțe. Plouase cu o seara înainte, iar de dimineață parcă totul prinsese viață, parcă totul era aranjat.

La intrarea în primul sat observ în dreapta mea un cal negru ce avea o privire atât de matură și sinceră ce mă ducea cu gândul la un sentiment de încredere și siguranță. Deja urma o coborâre de aproape un kilometru, iar în relaxarea ce mă cuprindea, la o casă din vale, un țap supărat și nervos, dar atât de simpatic, se urcase pe gard și avea o problemă serioasă cu un anumit copac ce nu îi asigura în totalitate umbra de care avea nevoie. Pisicile și cățeii sunt paznicii vieții rurale. Chiar în apropierea lacului Mihai Eminescu un puiuț de șarpe de baltă găsea de cuviință că roata bicicletei mele poate deveni pentru scurt timp locul său de joacă. Când soarele deja era sus pe cer și kilometrii făcuți cu bicicleta își cereau tributul, câțiva fluturi albi și drăguți îmi dădeau palme, de parcă mă încurajau să nu renunț și să merg mai departe. Când ajunsesem aproape de finalul traseului, aveam de urcat aproape doi kilometri, iar la începutul cățărării mele cu bicicleta, chiar în mijlocul drumului, o broască țestoasă imensă trasa drumul de-a latul cu gâtul ei lung…..Am zâmbit și m-am oprit pentru a-i da o mână de ajutor: am așezat broscuța pe o piatră la umbra unui copac și parcă vroia să îmi mulțumească, mișcând încontinuu din gâtul ei lung.

Abia la intrarea în oraș m-am trezit și mi-am revenit din acest drum prin lumea necuvântătoarelor.

Posted in idei | Leave a comment

Clasor și Copilărie

Ore întregi pierdute prin vecini, prin casa scării de bloc, prin oraș pe la filatelie, doar pentru a avea un clasor cât mai frumos, elegant, ordonat și cu care puteai să te mândrești în cartier. Încercări disperate de a scăpa de dubluri sau timbre comune la acea vreme, tocmai pentru a avea un clasor cât mai personalizat.

Posted in idei | Leave a comment