Sensiblitate

Încerc să profit din plin de aceste zile libere: facebook, instagram, presa internațională, știrile sportive, etc.

Deschid Facebook-ul și îmi văd elevii așa cum nu prea îi văd la școală: sensibili. Sunt impresionați de starea colegei de bancă, tocmai părăsită de iubit, chiar de revelion; devin emotivi atunci când văd o poză cu vreu cățel comunitar, ce trebuie ajutat, pe lângă care au trecut de zeci de ori, dar nu aveau cum pe atunci să lase un comentariu în rețeaua de socializare;  poza cu ultimul model de iphone sub brăduț a devenit repede screensaver-ul acestei vacanțe și nu numai; băieții care se pregătesc să devin bărbați în toată firea, nu prea îi mai găseam pe internet pentru că, încă tind să cred că și-au schimbat prenumele: individual îî descopeream din poze ca fiind Jim,Jameson,Johnie, Jack, Daniel, iar în grup toți deveneau …..`s. Unii mai intelegenți aveau codul lor: J&B, Beam, Moet. Și uite așa puștanii au devenit ”teacher`s”, iar fetele îi completau devenind ”honey”.

Pe instagram mă delectez cu partea pornografică a acestei sensibilități: poze de la oglindă, din baie, dar obligatoriu cu spatele, asta ca să aibă și latura misterioasă. Nu am înțeles încă acele selfi-uri în care telefonul acoperă chipul, iar tu privești în gol ce a mai rămas. De obicei în cazul ”lui” apare doar o mână care o ține protector din spate, ca să nu plece repede, sau câte o jumate de față, ori în partea întunecată a pozei. În cazul ”ea” posteriorul trebuie să ocupe trei sferturi din poză: zici că ești la ”devoratorii de publicitate”- descoperi în ceea ce a mai rămas din poză, dacă se face reclamă la pernă, cuvertură, telefon, geantă, blugi, etc.Cei care se cunosc deja, au descoperit și alte chestii interesante: pozele de sus în jos, că doar și sânii sunt la fel de importanți, sau de jos în sus, că doar suntem mai înalți și mai impunători decât părem.

Twiter-ul m-a îngrozit și mai tare: câteva sute de milioane de animale au murit în incendiile din Australia, Iran-ul este în doliu, în fiecare zi a acestui an a murit câte un fotbalist, etc.

Am crezut că un pic de muzică nu strică, dar m-am înșelat. Ascultam un tânăr la modă acum, Soolking, dar versurile sale mă avertizau asupra problemelor din Algeria. Mi-am amintit de un alt cântăreț, Massari, dar și ăsta vorbea despre Liban și protestele de acolo.

Mai pe seară am zis că e indicat să văd și un film bun: ”Never look away”. Un film extraordinar ce descrie talentul unui pictor, însă în perioada celui de-al doilea război mondial. Din nou aceleași scene dure cu camerele de gazare și deciziile pripite în ceea ce privește viata unor oameni.

Ieșind târziu în noapte la un pahar de vin, trebuia să închei seara în aceeași notă: la unul dintre cele mai apreciate baruri din oraș, deși suntem încă sub influența spiritului de sărbătoare, nu am putut să nu observ oameni triști, singuri, stând toți cu nasul în telefoane, mese doar de baieți, sau mese doar de fete, mese cu prea mult alcool și mese fără ”chemare”, mese pline de telefoane, poșete, chei de la mașină, pachete întregi de țigări, etc.

Citeam zilele trecute autobiografia lui Nikola Tesla, iar acesta spunea că până pe la vârsta de 5 ani, mama sa îi repeta o singură chestie ”să te faci fericit”. În școala generală, profesoara îl întreabă ce dorește să ajungă atunci când o să fie mare, iar el răspunde că ”vrea să ajungă fericit”. Profesoara a părut deranjată că el nu a înțeles întrebarea, iar Tesla i-a confirmat: ”așa este, dumneavoastră nu înțelegeți ce este viața!”.

Posted in idei | Leave a comment

Togo (2019)

togo_sled_dogSărbătorile devin un prilej bun de relaxare în fața televizorului. Un film bun te poate scoate din starea de agitație impusă de cumpărături și de organizare a Crăciunului. De obicei evit filmele siropoase, dar și extrema cealaltă, în care trebuie să mă concentrez să înțeleg ideea….

Fiind iubitor de animale și având un superb 553204_m1575604498samoyed…..prefer acest gen de ecranizări. Totuși, nu mă așteptam să văd o peliculă chiar atât de captivantă.

Este o relatare a unui caz real din 1925, a unui orășel izolat din Alaska, Nome. În urma unei epidemii, 5 copii au murit, iar ceilalți, în jur de vreo 30, erau internați în spital și aveau 553210_m1575604534nevoie urgentă de ser. Vremea nu prea ținea cu nimeni, iar antidotul trebuia adus dintr-un alt orășel aflat la o distanță incompatibilă cu vremea. Cel mai experimentat sătean tocmai venise dintr-o cursă, iar acum află de la primar că nu prea aveau alte variante pentru a ajuta acei copii bolnavi.

ED92B9BC-5A03-409C-9116-25C0265094CE-1536x767Acest câine, Togo, un adevărat lider, conducea caravana alături de alți 10 câini de sanie. Singura sa problemă era că trecuse de 12 ani și nu prea mai era la prima sa tinerețe, iar o astfel de expediție l-ar fi epuizat de tot. Nefiind însă o altă soluție…. el devenea un posibil erou ce avea să traverseze peste 400 de km, plus o porțiune de apă înghețată pentru a salva copiii. Temperaturile ajunseseră și la -60 de grade, iar vântul bătea cu peste 80 de km/h.

F481CEF9-0928-4CA7-8E80-A6EC88C3508A-1536x767

Doar această rasă de câini extrem de atașată de stăpân, putea reuși. Un film extraordinar, foarte atent la detalii, organizat bine timp de 110 minute și cu niște peisaje superbe. Se încadrează foarte bine în spiritul sărbătorilor de iarnă; este cea mai bună formă de relaxare timp de aproape 2 ore; cu greu unii se vor putea abține să nu li se umezească ochii.

În 2011, revista Time, l-a votat pe Togo ca fiind cel mai eroic patruped al americanilor, iar în New York există și o statuie ce amintește de acest caz de la începutul secolului XX.

Posted in idei | Leave a comment

Niciodată singur, cu tine

rsz_1mysterious_woman_with_blue_eyes_wallpaper_gm3a0Niciodată singur, cu tine pe pământ, traversând focul.

Niciodată singur. Cu tine prin păduri culegând săgeata tumefiată a zorilor, mușchiul reavăn al primăverii.

Cu tine in lupta mea, nu cea aleasă de mine, ci singura.

Cu tine pe străzi și pe nisip, cu tine dragostea, oboseala, pâinea, vinul, sărăcia și soarele unei monede, rănile, durerea, bucuria.

Toată lumina, umbra, stelele, tot grâul secerat, corolele de floarea-soarelui uriașe, plecate sub greutatea lor, și zbor de cormoran înfipt în cer, cruce deasupra mării, tot spațiul, toamna, garoafele, niciodată singur, cu tine.

                                                                                                                         Pablo Neruda, 1956.

Posted in idei | Leave a comment

Ostrov

kinopoisk.ruSă tot fie ceva timp de când nu am mai văzut un film bun. O banală recomandare avea să fie ingredientul perfect al unui sfârșit de săptămână.

Din nou în prim plan un film rusesc….. Deși pelicula a fost realizată în 2006, ai impresia că ești mai tânăr cu vreo 20 de ani. Ideea însă……este extraordinară. Căința, iertarea…..reprezintă cel mai bun colac de salvare al unui biet suflet resemnat.

Anul 1942: Marinarul Anatoli și căpitanul său Tihon sunt surprinși de către naziști într-o zonă interzisă, în timp ce încărcau cărbune pentru debarcader. Anatoli recunoaște în fața inamicului că sunt doi și își prezintă comandantul. Ofițerul german apreciază sinceritatea sa și îi promite că o să-i cruțe viața, doar dacă își împușcă superiorul vinovat. Acesta îi face pe plac, trăgând cu arma în căpitanul său. Nemții aruncă în aer însă, debarcaderul. A doua zi Anatoli este găsit de către călugării din acea zonă și cu noroc scapă cu viață.

Anul 1976: după 34 de ani, Anatoli încarcă zi și noapte cărbuni pentru mănăstire. El este un simplu fochist ce stă separat de preoți. Încearcă prin rugăciune să scape de chinul păcatului de a-și fi omorât comandantul și prietenul. Majoritatea oamenilor din zonă însă, îl considerau adevăratul preot, pustnicul ce le poate aduce alinare. Făcea tot felul de ghidușii, doar pentru a nu fi iubit de călugări. Își dorea să fie lăsat în pace și să se poată ruga pentru sufletul său greu încercat de atâta vreme.

Într-un final…. vine cineva cu fata sa, care rămăsese de curând văduvă și cedase nervos…..intraseră drăcușorii un pic la treabă. Astfel, află că cel care o adusese, tatăl ei, este un fost comandant de navă, pe nume Tihon. Dumnezeu l-a răsplătit: înconjurat doar de Ostrov, toată viața a așteptat un semn. Căpitanul fusese împușcat în umăr și salvat două zile mai târziu de către soldați. Așa și Anatoli…. la două zile după ce a stat de vorbă cu Tihon, care i-a spus că îl iartă, a murit împăcat și liniștit.

Un film impresionant cum numai rușii puteau realiza….. E de datoria mea să îl recomand mai departe, așa cum am aflat și eu de el.

Posted in idei | Leave a comment

Dansăm printre chipuri străine

Lipsa comunicării ne face să luăm tot felul de decizii la cald, spontan, fără să ne responsabilizăm ulterior.

Cel cunoscut trebuie să plătească scump, dacă a cam greșit cu ceva. La cel mai mic gest, omul de lângă noi, trebuie să își ceară scuze, să îngenuncheze și să ne recâștige încrederea.

Cât de ușor comunicăm prin mesaje cu un străin descoperit pe facebook. Uneori ne prinde ora 5 dimineața cu un străin…… în încercarea de a ne descoperi. Câte emoții atunci când un străin te complimentează și îți cere să îi trimiți o poză, de parcă ar fi secretul vostru, și doar așa poți deveni mai original. Acceptăm cu atâta ușurință să mai rămânem la o terasă prin oraș alături de niște necunoscuți…..în timp ce față de un amic suntem atât de scumpi la vedere, având mai mereu aceeași scuză : ”nu am timp”.

Mai multe străine au purtat cămășile mele decât a făcut-o prietena mea. Sunt de toată jena: memoria îmi joacă feste atunci când mă întreabă prietena cu ce era îmbrăcată la prima noastră întâlnire; devin atât de ocupat de la o zi la alta, încât nu pot cumpăra nici măcar un buchet de flori, dar îmi aduc aminte de ziua de naștere a unei oarecare colege de serviciu sau și mai grav, cu ajutorul facebook-ului, trimit ”inimioare” și invitații de tot felul unei necunoscute.

Nu am răbdare să stau la pieptul iubitei și să vorbesc despre tot și despre orice, dar mă grăbesc să nu întârzii la întâlnirea cu băieții: la fotbal, la sală, la tenis, cu bicicleta, la bere, etc.

Ce ușor trimit un sms unei străine…….mult, mult prea ușor…….enervant de ușor. Ce greu îmi vine dimineața când plec la serviciu să las pe măsuța din bucătărie o declarație de dragoste iubitei care doarme atât de frumos.

Și părinții și celelalte rude parcă nu mai ies din acel cerc vicios în care timpul ne constrânge să comunicăm mai rar, aproape deloc, iar vremea trece și în jurul nostru apar noi ”personaje”.

Posted in idei | Leave a comment

Mirosind a înger …

Ești tu, mirosind a înger, atunci când :

  • îmi îndrept privirea către cer savurând mireasma dimineții;
  • îmbrac cămașa, iar un nasture încăpățânat ca și tine mă trimite în camera noastră ce brusc miroase a busuioc și iasomie;
  • mă las condus de frumosul samoyed în vârf de munte și încerc să comprim totul într-o ultimă răsuflare;
  • o stea căzătoare mă trimite direct sub o pătură ce complotează cu puloverul pe care-l port și brusc totul mă cuprinde;
  • ce să fac eu cu toate umbrelele din lume, când fiecare picătură de ploaie prelinsă pe corpul meu, parcă te definește în toate;
  • până și florăreasa din piață zâmbește către acel colț sinucigaș, dar viu colorat, ce mă fascinează;
  • uneori din nimic ….. apare acea adiere de vânt ce mă conduce la o răscruce de drumuri;
  • îmi opresc respirația preț de câteva secunde, dar toate gândurile mele au mirosul tău imprimat;
  • și să clipesc e greu … închid ochii pentru o fracțiune de secundă, dar te simt o eternitate;
  • parfumul ființei tale este cel ce o să dăinuie mereu în jurul meu.
Posted in idei | Leave a comment

Din dragoste

Posted in recenzii | Leave a comment