Metal Hammer

IMAG0332_1_1Făcând în aceste zile curățenie printre revistele mele, undeva într-un colț, am mai găsit vreo câteva exemplare Metal Hammer. Deși erau în limba maghiară, o limbă nu numai necunoscută, dar și ciudată, urâtă de către mine, cu toate acestea eram un mare fan al revistei.

Discografiile artiștilor erau singurele chestii în limba engleză, iar restul era maculatură. Mă bucuram asemeni unui copil atunci când apăreau versuri sau poze ale formațiilor preferate.

Erau ca un fel de ghid……tot ce apărea acolo era literă de lege…..doar așa ne puteam raporta la ceea ce era nou și de valoare în muzica rock (death metal ori black metal). Urma apoi pasul doi : comanda prin poștă, a casetelor cu albume muzicale, de la Timișoara…..tot pe filieră maghiară. Dura cam între 7 și 10 zile, dar se merita așteptarea. Vreo două zile erau la purtător casetele pentru a le vedea și ceilalți prieteni….:)

Posted in idei | Leave a comment

Cycling shortcut

guardini 0109 aprilie 2017……..una dintre cele mai frumoase, dar în același timp și cele mai dure curse de ciclism: Paris-Roubaix…..O cursă de o singură zi având o distanță de parcurs de 260 de km. Un traseu dificil mai mult pe pavate, care te face să fii mândru și dacă apuci să vezi finish-ul…. De aceea mai mult de o treime din concurenți de obicei abandonează….Însă un singur caz de abandon mi-a atras atenția…..Francezii au rămas chiar mirați de ceea e a putut să facă un concurent al echipei UAE Emirates și anume ciclistul italian Andrea Guardini.

Ajuns în al doilea sector de pavate, Guardini a făcut semn echipei să vină după el pentru că urma să abandoneze….Pentru echipa din Abu Dhabi era totuși cam devreme pentru un eșec…..Fiind una dintre cele mai importante curse, ciclistul italian a fost rugat de către managerul echipei să continue cursa și să ajungă totuși la finish, chiar dacă era vorba doar despre un simplu antrenament. Zis și făcut: o zi frumoasă de duminică și ciclistul italian singur pe drum. La un moment dat acesta observă un indicator rutier care îi indica o scurtătură către Roubaix. Fără să mai stea pe gânduri face repede dreapta și intră pe un drum asfaltat, dar cam pustiu…..Și uite așa fără să își dea seama Guardini mergea vioi către intrarea pe autostrada E23…..:) Vă puteți imagina o duminică super aglomerată pe autostradă și un ciclist singur singurel mergând agale pe una din benzi……

guardini 03Toată lumea îl filma și se uita mirată la el, iar Guardini le zâmbea frumos…..Într-un final, cineva dintr-o mașină a sunat la poliție, iar aceștia au venit în cel mai scurt timp să îl ajute pe ciclistul nostru nebunatic.

Un echipaj de poliție a venit imediat cu o dubiță și i-au urcat bicicleta în spate, iar pe rutier l-au dus direct la secția de poliție pentru a putea lua legătura cu echipa sa care avea și rolul de a-l recupera acum….:) Ciclistul a fost foarte amabil cu polițiștii francezi, a zâmbit mereu și chiar a rămas alături de ei pentru a putea vedea finalul cursei la TV….a putut să își sune soția care a anunțat echipa să vină să îl ia pe ciclist de la postul de poliție respectiv. A mâncat ceva și a așteptat cuminte să vadă ce fac coechipierii săi.

guardini 002Până să vină echipa sa, el devenise deja o mică vedetă locală. A zâmbit, a făcut glume cu domnii polițiști, a făcut poze cu ei (în această imagine este chiar cu polițistul care l-a ajutat)…..Domnul ofițer l-a rugat frumos să îi ofere cadou tricoul său însoțit de un autograf…..Așa că l-au lăsat și dezbrăcat, dar măcar mâncase ceva…..La cât de murdar era nu ai fi zis că era vorba de un ciclist….Dar, cu zâmbetul său i-a cucerit pe localnici care au promis că îl vor chema în vizită la ei, tocmai pentru a vedea frumusețile locului și a se familiariza cu ele, pentru a nu mai fi nevoit să meargă pe autostradă…..În final a venit și echipa să îl ridice, dar cursa se terminase deja…….:))))

Posted in idei | Leave a comment

Iubirea în Săptămâna Mare

IMAG0280_1Dimineață în jur de ora 6.00 ies cu samoyed-ul la plimbare și să fac piața. Chiar în fața blocului observ, frumos aranjat, pe parbrizul unei mașini, un trandafir roșu. Nu îmi venea a crede…….nici nu mă hotărâsem bine care să fie motivul acestei poze: fie pentru gestul în sine, fie pentru că el exista totuși și nu fusese furat deja. Eram prea confuz: să se fi civilizat atât de mult comunitatea din care făceam și eu parte; să fi fost frica de Dumnezeu în săptămâna mare; poate prea dimineață pentru momente romantice,etc. Mă gândeam totuși că persoana în cauză nu o să se poată bucura de acest gest frumos…….În jur de ora 7.30 mă deplasam înspre școală și din nou trec pe lângă mașina în cauză, iar trandafirul aștepta liniștit prințesa. Am zâmbit ironic ca și cum oficial acest subiect era închis, chiar dacă îl apreciam mai mult decât era cazul.

Pe la amiază, în jur de ora 14.30 ajung acasă, iar vizavi de stradă, undeva pe la etajul unu, două bătrânele ieșite în balcon…… discutau. Era cald, frumos, chiar adia un vânt de primăvară ce te îmbia la a împărtăși o idee cu iz romantic, chiar o idee siropoasă de ce nu. Una din cele două doamne afirma că în jur de ora 9.30 o femeie blondă s-a apropiat de mașină, cu o cafea în mână și părea foarte mirată de *amenda* primită probabil din partea iubitului sau a vreunui admirator secret. Din nou povestea cu trandafirul îmi ocupa gândul, doar că îmi satisfăcusem o ultimă curiozitate : cât o să reziste acea floare pe mașină? La fel de încântat ca și cele două pensionare mă îndreptam către casă. La câteva minute după ce am intrat în dormitor, primesc un telefon din partea colegului meu, psihologul școlii, care de puțin timp îmi era și vecin. Urma să ne întâlnim în acea după amiază, iar printre altele mă întreba dacă văzusem dimineață trandafirul și ce oare s-a întâmplat cu el……..

IMAG0281_1Ca și cum întreaga comunitate participa la acest gest frumos sau chiar la o poveste de iubire, sentimentul ce a tresărit în mine a fost acela de apartenență la viața din jurul blocului. Recunosc că am fost cârcotaș și am pus totul pe seama săptămânii religioase în care cu toții ne propuneam să fim mai buni, etc. A fost ca un miracol pentru mine: am învățat că nu e bine să fiu atât de sceptic în fața unui gest frumos, am învățat că e bine să acceptăm ceva exact așa cum ni se înfățișează, adică mai puțină hermeneutică ………:)

Posted in idei | Leave a comment

Adolescență

descărcareLuni seară în jur de ora 20.00 mă întorceam agale de la cursuri. Era o vreme puțin răcoroasă, dar benefică tuturor gândurilor unui om de vârsta mea.

Deși eram concentrat doar la ritmul propriilor pași, nu am putut să nu observ în fața mea un cuplu de adolescenți ce se întorceau ca și mine de la ore. Nu erau foarte vorbăreți, dar se țineau strâns de mână și își aruncau priviri unul altuia…..După câteva minute, chiar înainte de traversa un gang, el se oprește brusc, se uită preț de câteva secunde în ochii ei și o sărută pasional. Chiar m-am bucurat să văd că noile generații mai apreciază anumite gesturi sau chiar se implică la nivel afectiv…..Îi observ zi de zi și știu cât pot fi ei de plastici. Cu toate acestea, mă simțeam vinovat pentru că mă gândeam că poate sunt prea neînțelegător vizavi de comportamentul lor, sau poate că mă cam grăbesc să îi judec doar prin prisma acestui aspect. Imediat după acel sărut intens, brusc au stabilit o distanță considerabilă între ei, iar cei doi au revenit la anumite activități personale. Ea își sufla nasul, iar el părea să caute un anumit obiect prin buzunare, dar telefonul fusese singurul demn de a fi scos la lumină. Ca și cum nimic nu s-a întâmplat, cei doi nu se mai țineau acum de mână, iar gestul lor se consumase deja, poate prea repede. Nimic nu îi mai lega unul de celălalt….nici nu păreau să mai aibă același ritm al pașilor.

Am rămas atât de dezamăgit……nu înțelegeam cum s-a putut întâmpla acel gest atât de repede și cum au putut reacționa astfel cei doi. În doar câteva secunde un moment atât de frumos pierise pentru totdeauna.

Posted in idei | Leave a comment

Izvorul femeii

la-source-des-femmes-714679lAcest film se potrivește perfect cu zilele de mărțișor și imaginea femeii în general. O peliculă extraordinară în regia lui Radu Mihăileanu. Acțiunea are loc,  într-un sat la poalele munților, undeva între Africa de nord și Orientul Mijlociu. Personajul principal este Leila  o tânără al cărui soț este profesor și singura ce știa carte dintre cele aproape 40 de femei ale satului.

Acele femei aveau 3 lucruri de făcut: să spele, să crească pe cei mici și să aducă apă tocmai de pe munte. Familiile erau numeroase : între 6 și 12 copii. Cam o treime din ei piereau înainte de a se naște, deoarece căratul apei din munți era mult prea dificil pentru o femeie însărcinată.

la-source-des-femmes-449878lSătulă de această statistică groaznică a femeii din sat, care înghițea în sec și era obligată să meargă mai departe cu acest stigmat, chiar ajutată de către bărbat prin bătăi repetate și umilite chiar în fața propriilor copii, Leila se hotărăște să pună capăt acestei tradiții oarbe. Cu greu se impune, dar reușește să facă o * grevă a iubirii * ( fără sex. fără gesturi tandre, fără comunicare ) până când bărbatul o să aducă el apa din munți. Sexul masculin al satului, doar consuma ceaiul specific zonei, juca table,  sexul zilnic la unii, și câteva reparații prin ogradă.

la-source-des-femmes-730129lÎncurajată și sprijinită chiar de soțul ei, Leila are multe de înfruntat, cu atât mai mult cu cât poartă o luptă și pe tărâmul religiei musulmane.

Cu toții ne-am fi așteptat ca bărbatul să fie învins și să aducă apă. Nu acesta era scopul. Până la urmă autoritățile și-au făcut treaba și au adus apa în sat, dar femeia și-a câștigat dreptul de a fi iubită, respectată, de a nu mai fi tratată ca pe un obiect sexual. Izvorul femeii este iubirea și nu apa. Aceasta a fost morala filmului. Un film sensibil din multe puncte de vedere. Un film superb. Și cum să nu ne placă? doar e o idee românească!!!

Posted in recenzii | Leave a comment

Imagine that

imag0441Uneori avem nevoie doar de o gură de aer rece și de un peisaj un pic mai dur, dar realist în același timp, pentru a ne trezi și a observa cât mai obiectiv cu putință, orice schimbare din jurul nostru.

Să ne imaginăm că țurțurii, zăpada de pe copaci, crengile ce se mișcă mult prea ușor în bătaia vântului……au rolul de a ne poziționa exact în fața conștiinței noastre, acea instanță supremă ce anunță o nouă etapă de verificare a ultimelor principii.

Cred că acei copaci din imagine au suportat multe gânduri, au răspuns și tristeții și bucuriei, au fost și cuprinși de dragostea celor din jur…….și au răspuns în cor * imagine that* tuturor celor ce păreau rătăciți sau doar simplilor trecători.

E indicat uneori să fim radicali cu noi și să ne descriem în alb și negru, adică să ne dezbrăcăm și să ne colorăm din nou.

Posted in idei | Leave a comment

Despre minciună

imag0430_1_1De cele mai multe ori, atunci când observ prin librării vreo lucrare a Sfântului Augustin, prima reacție este de a căuta prin buzunare să văd dacă bugetul îmi permite să mai adaug o carte în biblioteca personală. Majoritatea lucrărilor sunt în ediții bilingve, iar Humanitas-ul îmi place în ceea ce privește calitatea foii de hârtie.

Trebuie să recunosc din start că e o lucrare mult mai dificilă decât mă așteptam. În cele 100 de pagini găsim o problematică a minciunii analizată la nivel logic, psihologic, etic, teologic, dar și din punctul de vedere al muritorului de rând care vrea să cunoască doar adevărul.

Trăim acele vremuri în care minciuna se identifică cu adevărul, iar această temă este poate, mai actuala ca niciodată.

Sfântul Augustin realizează o clasificare a utilității minciunii în funcție de gravitatea ei:

  1. minciuna în învățătura religioasă;
  2. minciuna care nu folosește nimănui, dar poate face rău cuiva;
  3. minciuna folositoare cuiva și dăunătoare altcuiva (fără pângărirea trupului)
  4. minciuna rostită din simpla plăcere de a minți;
  5. minciuna rostită de cineva doar pentru a se face plăcut;
  6. minciuna care nici nu aduce prejudicii nimănui și nici nu este de folos cuiva;
  7. minciuna prin care nu se aduce prejudiciu nimănui , dar care este de folos cuiva;
  8. minciuna care nici nu dăunează nimănui și este și de folos cuiva pentru a-l feri de primejdia pângăririi trupești;

Primele cinci Sfântul Augustin le respinge categoric, doar către ultimele trei își îndreaptă atenția și face o analiză mai profundă.

  • Gura care minte aduce moarte sufletului.

Această lucrare este de fapt un îndemn la reflecție, poate să și conștientizăm răspunderea pe care o avem atunci când scriem sau vorbim și să încercăm să fidelizăm și nu să deformăm ceea ce simțim, ori gândim.

Posted in idei | Leave a comment