Muzeul Inocenței

5215Pamuk-Muzeul-inocentei-013-copyCând eram prin liceu mă mai încăpățânam câteodată și citeam Dostoievski. Nu mă pricepeam eu chiar bine în arta cititului, iar orice roman ce depășea 200 de pagini devenea misiune imposibilă. Cred că primele 50 de pagini erau recitite de multe ori, iar finalul era unul surprinzător întotdeauna. În timp am depășit aceste bariere, iar dorința mea de a vizita Sankt Petersburg-ul și tot ceea ce ținea de spiritul rusesc îmi devenea resortul oricărei activități culturale.

Timpul liber, voința, oamenii din jur, evoluția societății, dorința de a citi mult, iar și iar……toate au devenit impedimente ale celui mai transparent sentiment din lume: purificarea sufletului prin citit. După foarte mulți ani, profitând de această perioadă mai puțin aglomerată, dar și de nebunia cea presupusă a exista undeva în sufletul meu…………..am luat cu calm din biblioteca personală, romanul lui Orhan Pamuk și am plecat la drum pe calea cititului, asemeni unei străduțe înguste de la periferia Istanbulului.

După mai bine de 10 ani de la apariția lucrării am început cam circumspect să răsfoiesc cele 745 de pagini, dar ajutat de un semn imens de carte, din plută, primit cadou de la o colegă și adus din inima Lisabonei.

Nu am crezut niciodată că o să câștig înzecit în fața acelui sentiment de purificare……. Pe de o parte nu îmi venea să las cartea din mână ( stăteam până în jur de ora 3 dimineața ), iar pe de altă parte îmi impuneam să nu mă implic foarte tare, pentru că nu vroiam să mă despart atât de repede de cele 2 personaje. Cred că orice individ se regăsește în personajul masculin Kemal, un substitut al bolnavului din dragoste, dar care definește atât de bine anatomia patologică. Despre personajul feminin aproape că îmi e teamă să scriu ceva, să nu o dau în bară, sau să nu stric imaginea creionată de Pamuk…..Oare știe toată lumea cum e să fii doborât ca bărbat, de dragostea unei puștoaice de 18 ani ????????  Grea misiune pentru frumoasa Fusun să arunce cu coada ochiului câte o privire fanteziei cititorului.

O experiență autentică: stând în pat cuminte și având răbdare să cunosc frumusețea instambulezilor, după cum îi numește chiar autorul; să mă plimb prin bucătărie cu cartea în mână, din dorința de a înțelege tradițiile musulmane; obosit și îngenunchiat într-un colț al mesei de anumite pagini suplimentare scrise strategic de Orhan; încercând să fiu calm la mini barul din hol cu un pahar de whisky în față și oarecum supărat pe Kemal pentru că în anumite momente nu îndrăznea mai mult sau avea prea mult bun simț; contemplând din fața geamului de la sufragerie oamenii de pe stradă și frumusețea orașului seara, așa cum făcea și Kemal atunci când era în blocul Compasiunii.

Într-o seara când am rămas cu niște amici de ai mei și am băut până dimineață parcă îmi imaginam că îi am în față pe Zaim și Mehmet care numărau paharele de rachiu luate de Kemal…… 🙂

Premiul Nobel pentru Literatură obținut în 2006 i-a adus lui Pamuk în buzunare peste un milion de dolari, bani ce i-au fost insuficenți pentru deschiderea Muzeului Inocenței, care s-a tot amânat. Aș vrea pe lângă vizita rusească să ajung și la Istanbul, dar mai ales în acest muzeu al inocenței : să îmi sărut iubita și să îi mulțumesc pentru amintirile dăruite celui mai fericit bărbat.

Advertisements
Posted in idei | Leave a comment

Searching

Happy New Year !!!

searchingDeși majoritatea au cam început serviciul, acum la început de an, încă ne mai relaxăm în fața televizorului la un film sau de ce nu, chiar în fața unei cărți bune.

Trebuie să recunosc că nu mă așteptam la un film atât de bun. Este o ecranizare din 2018 și prezintă o problemă destul de actuală, chiar și în societatea noastră, și anume situația unor părinți depășiți de tehnologie, dar care au pretenția că își cunosc odraslele…. Lucrând în educație, acest film mi-a confirmat încă o dată dificultatea cu care se descrie noua generație și așteptările acestor tineri de la ceilalți. Parcă mă și vedeam acum ceva timp, încercând să țin pasul cu elevii mei prin ceea ce noi numim o rețea de socializare: facebook, instagram, tweeter, tumblr, ask, etc. Îmi venea foarte greu să fiu activ pe atâtea pagini de internet sau să devin fără să vreau un dependent de telefon. Îmi arăta o medie zilnică de 4-5 ore, adică enorm de mult.

Cam aceasta este și ideea  filmului: un tată rămas singur cu fiica lui de 16 ani descoperă încrengăturile netului, dar astfel descoperă și tot ceea ce e mai nociv la un adolescent vrăjit de această lume virtuală. Cu toate acestea, doar cu ajutorul laptop-ului fiicei sale, o găsește pe aceasta după aproape 6 zile. Cu toții păreau dușmanii lui: polițista care ancheta cazul dorea să acopere accidentul făcut de fiul ei care a dus la dispariția fetei, fratele său dorea să ascundă faptul că mai fuma iarbă din când în când cu nepoțica, etc. Însă tehnologia și refuzul tatălui de a accepta o tragedie, fac din acest film unul extraordinar, unul peste așteptări oricum.

Posted in idei | Leave a comment

Am amintiri

WHISKY-AND-CIGAR-720x320Într-o lume a non-trăirilor și a ne-cuvântătoarelor…..doar niște ciudați mai pot avea amintiri. Dragostea se definește azi pe instagram, iar mai apoi pe bancheta din spate a mașinii și nu printre versurile unui poem în care sunt descrise sublimul amintirilor. Cele mai autentice amintiri sunt înțelese ca fiind intime, adică la propriu, doar cele de sub cearceafuri. Goethe…..de mult timp nu mai definește bărbatul din noi, ce avea curaj să îl înfrunte pe Mefistofel și astfel să descopere îngerul și resortul ființei sale. Azi diavolul e mai feminin ca niciodată, iar noi găsim masculinitate în singurătate….

Amintirile noastre sunt astăzi comprimate în câțiva giga pe laptop, în DSLR-uri de zeci de mii de lei, în niște stick-uri prăfuite, dar nu în ceilalți de lângă noi.

Oriunde mă uit în jurul meu văd doar „o imagine cât o mie de cuvinte”. Prea multe se schimbă, iar amintirile rămân doar niste frustrări, vicii, remușcări, etc. Parcă ești vinovat că trăiești într-o lume paralelă. Cu greu ești acceptat…..și doar, ca bastard al acestei societăți.

Oamenii frumoși, bunele întâlniri, aventurile, umbra unui străin, o vorbă goală aruncată în vânt, sarcasmul, ironia, simpatia, etc……toate sunt acum scrum, o dâră în nisipul fin lăsată de un șarpe mic ce se ascunde la apariția razelor de soare.

Zi de zi văd oameni care trag mașina pe dreapta și stau în demeța lor, zeci de minute, pe telefon și încearcă să se cunoască prin ceea ce le oferă anumite aplicații.

Nebunia lui Nietzsche devine raționalitate a consumatorului de *tot ceea ce e mai subtil și adevărat în umanitate*.

Să povestești din amintiri ………. înseamnă în cel mai fericit caz, doar încă un pas spre paranoia.

Văzusem zilele trecute un film extraordinar *Equals* (2016)……și cred că acolo s-a produs click-ul…… E un subiect poate prea discutat, dar fără vreo schimbare semnificativă. Aceeași perspectivă……fără însă a transmite acel urlet din fiecare…….Uneori parcă rămân fără aer în această societate bolnavă, dar amintirile sunt singurele care mă îndreaptă spre un orizont.

Posted in idei | Leave a comment

Let it snow

Aproape săptămânal mă duc la bunica mea la Liteni, în județul Suceava. Urmez acelasi traseu și anume Orășeni-Vorona-Joldești-Roșcani-Liteni (aproximativ 35 de km. de Botoșani). Chiar înainte de a intra în Vorona, peisajul oferit de pădurile de pe marginea drumului este unul extraordinar. Brusc șofatul devine o relaxare, iar la umbra pădurii parcă nici piciorul de pe accelerație nu te mai ascultă. Important e să ai o muzică potrivită la casetofon și totul este ok…… 🙂

 

Posted in idei | Leave a comment

Iubită…..toamnă !

This gallery contains 19 photos.

Gallery | Leave a comment

Dragoste târzie

Și……Da……te-aș iubi, cum mă iubești și tu !!!!

Și ce să facem oare dacă …..inima ar spune Da, cugetul NU ??????

Știai deja……te-ai așteptat vâltoarea să mă ia și să mă ardă în dogorea ta……offfff !!!!

De unde te-ai ivit să mă împresori cu atâtea stele și cu atâți fiori……de unde?????

Nu ți-ai dat seama și de abia vedeam și eu că ai putea…să fii copila mea…și chiar credeam!!!

Mă vrei al tău … și atât!!!  și nu îți mai pasă….. de toți ai tăi, de toți ai mei…..jertfiți unei femei!!! …..în lumina cărui apus ????

Ai vrut să te desfaci dintre dantele …… să mi te dai, ca versurilor mele ….. eram atât de naiv !!!!

Beția te prinsese deodată și vroiai să fii a mea de tot și toată …..dar, oare știai de chinul meu?????

Călcând o pravilă, uitând …. că ai ieșit din rând …. și parcă miroseam totuși a salcâm !!!!

Și te-am făcut să suferi….știu……în ce aveai în tine, m-ai zvâcnit … și viu….m-am prefăcut că nu înțeleg, ca să rămâi ce ești….și eu întreg…..și te-am jignit cu voie,să mă ierți ….poți… să blestemi și să mă cerți….. dar, oare merit să fii atât de aspră?????

Da…..te-aș iubi…..cum mă iubești și tu……inima ar spune Da, cugetul NU !!!!

Oare de ce ?????

Te iubesc până la lacrimi !!!

Posted in idei | Leave a comment

Bucuria copilului: neprețuită

IMG_1176Îmi place ca în fiecare zi, timp de 5-10 minute, să citesc diferite povești, întâmplări, situații de pe twitter.

Într-un orășel din Germania, în apropiere de Mainz, un copil își parca bicicleta lângă un stâlp chiar din fața unui magazin, timp de aproape un an, zi de zi.

Toți cei din jur au apreciat disciplina, curajul și voința tânărului biciclist.

IMG_1175Astfel, pentru a face o bucurie acelui copil și pentru a recunoaște sârguința acestuia, comunitatea împreună cu autoritățile locale au fost de acord să lipească, acum la sfârșit de septembrie, un sticker care să oficializeze respectivul loc de parcare.

Părinții copilului au fost impresionați de gestul comunității, iar tânărul a primit cu bucurie locul de parcare și a promis că o să păstreze bicicleta la fel de curată ca și până acum.

Astfel de postări mă relaxează și mă motivează să utilizez în continuare, cu mare drag, twitter-ul. Sunt postări care ne influențează pozitiv și care ne dau curaj în ceea ce privește discreția cu care îi putem educa pe cei mici.

Posted in idei | Leave a comment