Bitter Harvest

bitter harvestUcraina în 1932-1933…..Holodomor……programul de înfometare impus de Stalin prin care milioane de oameni au murit. În acest context este prezentată povestea de dragoste a unor tineri: artistul Yuri încearcă să își salveze iubita Natalka, chiar dacă fructul iubirii lor nu a mai putut fi salvat. O poveste cutremurătoare, sfâșietoare, dar în același timp emoționantă și explicită în ceea ce privește sacrificiul și puterea pe care ți-o poate da credința în iubire.

Un film pe care îl recomand din toată inima, chiar dacă are aproape două ore, nici nu o să vă dați seama când trec cele 103 minute.

Actorii sunt remarcabili……..chiar dacă unele scene sunt dure, acestea amplifică de fapt dragostea dintre cei doi și sacrificiul lor…..devotamentul, implicarea, cum se poartă în gând unul pe celălalt în cele mai grele momente ale existenței lor, acesta fiind și resortul efortului lor. Fiecare se vede în amintirea celuilalt, iar istoria le dă ceea ce li se cuvine de fapt……iubirea îi aduce tot pe pământ natal.

Posted in idei | Leave a comment

Ornitorincul pe bicicletă

IMAG0191_1Duminică dimineața în jurul orei 6.20……o zi frumoasă de iulie, cu un aer proaspăt, dar care te atenționa asupra ideii de aventură. Ies agale din bloc și pornesc cu un avânt școlăresc către plimbarea mea cu bicicleta. Chiar la ieșire în oraș risc să cad din cauza celui mai frumos peisaj: dansul minunat al unor vrăbiuțe. Plouase cu o seara înainte, iar de dimineață parcă totul prinsese viață, parcă totul era aranjat.

La intrarea în primul sat observ în dreapta mea un cal negru ce avea o privire atât de matură și sinceră ce mă ducea cu gândul la un sentiment de încredere și siguranță. Deja urma o coborâre de aproape un kilometru, iar în relaxarea ce mă cuprindea, la o casă din vale, un țap supărat și nervos, dar atât de simpatic, se urcase pe gard și avea o problemă serioasă cu un anumit copac ce nu îi asigura în totalitate umbra de care avea nevoie. Pisicile și cățeii sunt paznicii vieții rurale. Chiar în apropierea lacului Mihai Eminescu un puiuț de șarpe de baltă găsea de cuviință că roata bicicletei mele poate deveni pentru scurt timp locul său de joacă. Când soarele deja era sus pe cer și kilometrii făcuți cu bicicleta își cereau tributul, câțiva fluturi albi și drăguți îmi dădeau palme, de parcă mă încurajau să nu renunț și să merg mai departe. Când ajunsesem aproape de finalul traseului, aveam de urcat aproape doi kilometri, iar la începutul cățărării mele cu bicicleta, chiar în mijlocul drumului, o broască țestoasă imensă trasa drumul de-a latul cu gâtul ei lung…..Am zâmbit și m-am oprit pentru a-i da o mână de ajutor: am așezat broscuța pe o piatră la umbra unui copac și parcă vroia să îmi mulțumească, mișcând încontinuu din gâtul ei lung.

Abia la intrarea în oraș m-am trezit și mi-am revenit din acest drum prin lumea necuvântătoarelor.

Posted in idei | Leave a comment

Clasor și Copilărie

Ore întregi pierdute prin vecini, prin casa scării de bloc, prin oraș pe la filatelie, doar pentru a avea un clasor cât mai frumos, elegant, ordonat și cu care puteai să te mândrești în cartier. Încercări disperate de a scăpa de dubluri sau timbre comune la acea vreme, tocmai pentru a avea un clasor cât mai personalizat.

Posted in idei | Leave a comment

Somnul Broscuței

IMAG0098_1O zi frumoasă de primăvară…..printre ultimele zile de aprilie….ora 6.20 dimineața. Un oraș mic, liniștit, curat și chiar foarte atent cu tine la o oră atât de matinală. Nu tu trafic, nu tu deranj de orice natură, iar parcul central îți inspira multă încredere și curaj….Eram cu samoyed-ul meu la plimbare. După câteva ture de alergare prin parc, ca de obicei, îmi las cățelul să se ducă aproape de lac pentru a se mai răcori și a bea puțină apă. La marginea lacului două broscuțe păreau că dorm liniștite sau doar au o calmitate de invidiat. Nu prea sunt eu un mare fan al broscuțelor, dar acestea două din imagine chiar au fost simpatice. Inițial mă cam speriasem, că doar câinele meu le stricaseră meditația. Cea tânără se întindea în toată splendoarea, iar până și cățelul se mirase de reacția lor. Păreau dezmorțite, dar fără chef. Trecuse aproape doua minute de când erau deranjate de animăluțul meu, dar nici că aveau vreo grijă. Ochii opriți în loc al celor două broscuțe parcă îmi dădeau startul unei zile la fel de frumoase. Simpatică familie !!!

Posted in idei | Leave a comment

Metal Hammer

IMAG0332_1_1Făcând în aceste zile curățenie printre revistele mele, undeva într-un colț, am mai găsit vreo câteva exemplare Metal Hammer. Deși erau în limba maghiară, o limbă nu numai necunoscută, dar și ciudată, urâtă de către mine, cu toate acestea eram un mare fan al revistei.

Discografiile artiștilor erau singurele chestii în limba engleză, iar restul era maculatură. Mă bucuram asemeni unui copil atunci când apăreau versuri sau poze ale formațiilor preferate.

Erau ca un fel de ghid……tot ce apărea acolo era literă de lege…..doar așa ne puteam raporta la ceea ce era nou și de valoare în muzica rock (death metal ori black metal). Urma apoi pasul doi : comanda prin poștă, a casetelor cu albume muzicale, de la Timișoara…..tot pe filieră maghiară. Dura cam între 7 și 10 zile, dar se merita așteptarea. Vreo două zile erau la purtător casetele pentru a le vedea și ceilalți prieteni….:)

Posted in idei | Leave a comment

Cycling shortcut

guardini 0109 aprilie 2017……..una dintre cele mai frumoase, dar în același timp și cele mai dure curse de ciclism: Paris-Roubaix…..O cursă de o singură zi având o distanță de parcurs de 260 de km. Un traseu dificil mai mult pe pavate, care te face să fii mândru și dacă apuci să vezi finish-ul…. De aceea mai mult de o treime din concurenți de obicei abandonează….Însă un singur caz de abandon mi-a atras atenția…..Francezii au rămas chiar mirați de ceea ce a putut să facă un concurent al echipei UAE Emirates și anume ciclistul italian Andrea Guardini.

Ajuns în al doilea sector de pavate, Guardini a făcut semn echipei să vină după el pentru că urma să abandoneze….Pentru echipa din Abu Dhabi era totuși cam devreme pentru un eșec…..Fiind una dintre cele mai importante curse, ciclistul italian a fost rugat de către managerul echipei să continue cursa și să ajungă totuși la finish, chiar dacă era vorba doar despre un simplu antrenament. Zis și făcut: o zi frumoasă de duminică și ciclistul italian singur pe drum. La un moment dat acesta observă un indicator rutier care îi indica o scurtătură către Roubaix. Fără să mai stea pe gânduri face repede dreapta și intră pe un drum asfaltat, dar cam pustiu…..Și uite așa fără să își dea seama Guardini mergea vioi către intrarea pe autostrada E23…..:) Vă puteți imagina o duminică super aglomerată pe autostradă și un ciclist singur singurel mergând agale pe una din benzi……

guardini 03Toată lumea îl filma și se uita mirată la el, iar Guardini le zâmbea frumos…..Într-un final, cineva dintr-o mașină a sunat la poliție, iar aceștia au venit în cel mai scurt timp să îl ajute pe ciclistul nostru nebunatic.

Un echipaj de poliție a venit imediat cu o dubiță și i-au urcat bicicleta în spate, iar pe rutier l-au dus direct la secția de poliție pentru a putea lua legătura cu echipa sa care avea și rolul de a-l recupera acum….:) Ciclistul a fost foarte amabil cu polițiștii francezi, a zâmbit mereu și chiar a rămas alături de ei pentru a putea vedea finalul cursei la TV….a putut să își sune soția care a anunțat echipa să vină să îl ia pe ciclist de la postul de poliție respectiv. A mâncat ceva și a așteptat cuminte să vadă ce fac coechipierii săi.

guardini 002Până să vină echipa sa, el devenise deja o mică vedetă locală. A zâmbit, a făcut glume cu domnii polițiști, a făcut poze cu ei (în această imagine este chiar cu polițistul care l-a ajutat)…..Domnul ofițer l-a rugat frumos să îi ofere cadou tricoul său însoțit de un autograf…..Așa că l-au lăsat și dezbrăcat, dar măcar mâncase ceva…..La cât de murdar era nu ai fi zis că era vorba de un ciclist….Dar, cu zâmbetul său i-a cucerit pe localnici care au promis că îl vor chema în vizită la ei, tocmai pentru a vedea frumusețile locului și a se familiariza cu ele, pentru a nu mai fi nevoit să meargă pe autostradă…..În final a venit și echipa să îl ridice, dar cursa se terminase deja…….:))))

Posted in idei | Leave a comment

Iubirea în Săptămâna Mare

IMAG0280_1Dimineață în jur de ora 6.00 ies cu samoyed-ul la plimbare și să fac piața. Chiar în fața blocului observ, frumos aranjat, pe parbrizul unei mașini, un trandafir roșu. Nu îmi venea a crede…….nici nu mă hotărâsem bine care să fie motivul acestei poze: fie pentru gestul în sine, fie pentru că el exista totuși și nu fusese furat deja. Eram prea confuz: să se fi civilizat atât de mult comunitatea din care făceam și eu parte; să fi fost frica de Dumnezeu în săptămâna mare; poate prea dimineață pentru momente romantice,etc. Mă gândeam totuși că persoana în cauză nu o să se poată bucura de acest gest frumos…….În jur de ora 7.30 mă deplasam înspre școală și din nou trec pe lângă mașina în cauză, iar trandafirul aștepta liniștit prințesa. Am zâmbit ironic ca și cum oficial acest subiect era închis, chiar dacă îl apreciam mai mult decât era cazul.

Pe la amiază, în jur de ora 14.30 ajung acasă, iar vizavi de stradă, undeva pe la etajul unu, două bătrânele ieșite în balcon…… discutau. Era cald, frumos, chiar adia un vânt de primăvară ce te îmbia la a împărtăși o idee cu iz romantic, chiar o idee siropoasă de ce nu. Una din cele două doamne afirma că în jur de ora 9.30 o femeie blondă s-a apropiat de mașină, cu o cafea în mână și părea foarte mirată de *amenda* primită probabil din partea iubitului sau a vreunui admirator secret. Din nou povestea cu trandafirul îmi ocupa gândul, doar că îmi satisfăcusem o ultimă curiozitate : cât o să reziste acea floare pe mașină? La fel de încântat ca și cele două pensionare mă îndreptam către casă. La câteva minute după ce am intrat în dormitor, primesc un telefon din partea colegului meu, psihologul școlii, care de puțin timp îmi era și vecin. Urma să ne întâlnim în acea după amiază, iar printre altele mă întreba dacă văzusem dimineață trandafirul și ce oare s-a întâmplat cu el……..

IMAG0281_1Ca și cum întreaga comunitate participa la acest gest frumos sau chiar la o poveste de iubire, sentimentul ce a tresărit în mine a fost acela de apartenență la viața din jurul blocului. Recunosc că am fost cârcotaș și am pus totul pe seama săptămânii religioase în care cu toții ne propuneam să fim mai buni, etc. A fost ca un miracol pentru mine: am învățat că nu e bine să fiu atât de sceptic în fața unui gest frumos, am învățat că e bine să acceptăm ceva exact așa cum ni se înfățișează, adică mai puțină hermeneutică ………:)

Posted in idei | Leave a comment