Post vacant

Indiferent de substratul unei posibile crize, fie ea economică, fie ea culturală, întotdeauna va fi un post vacant pentru creatorul de idei.

Orice s-ar spune acest post este accesibil oricui doreşte să fie întotdeauna activ cu sine însuşi. Doar cei care se lasă pradă cotidianului, manipulării în masă, comercialului, vor putea afirma că e un post şi ăsta ca oricare altul care se oferă în funcţie de orientarea individului în spaţiu. Ce-i drept că se face o selecţie a ideilor, dar nu mulţi înţeleg că e o selecţie naturală.

Întotdeauna se merge pe “ideea” că dacă oferi ceva şi celorlalţi atunci şansele tale de a ocupa acel post scad considerabil. Aproape că ne dorim să fim recompensaţi instantaneu pentru orice idee a noastră.

Ca în orice competiţie mulţi concurează însă puţini sunt cei care au într-adevăr şanse. De obicei numărul participanţilor justifică importanţa postului vacant. Majoritatea cred că dacă au o concurenţă mare atunci cu atât mai mult va fi apreciată munca lor în această competiţie. Însă nu mulţi sunt cei care conştientizează că nu ei câştigă, ci ideea lor poate fi una desăvârşită.

Mulţi vor dori să se impună mai mult la impresia artististică, alţii se vor impune accidental, dar nu toţi vor reuşi să înţeleagă regulile atât de necesare jocului.

Ideea care participă va trebui să fie supusă unei testări psihologice(necenzurarea sau cenzurarea ei), unor testări fizice(impactul informaţiei şi încadrarea ei într-un registru), unor testări supuse normelor gramaticale şi literare.

Ideea care nu are un substrat contextual, care nu este supusă unor statistici, care deşi se impune prin mobilitatea ei are un caracter de sine stătător, acea idee se va impune din start în faţa altor idei care justifică regulile jocului şi atât, fără a avea vreo independenţă.

Doar cei care nu se implică şi nu văd problema ca pe ceva personal vor putea să se impună din exterior ca şi cum ar oferi un spaţiu de joc ideii din interior.

Doar acei concurenţi vor justifica astfel experienţa şi profesionalismul cu care ideea a fost aruncată în joc.

“Chestionarul lui Cătălin”

La propunerea lui Dragoş am zis că e timpul să fac şi eu acest test, al unui puşti de doar 13 ani(întotdeauna avem de învăţat de la cei mici, asta în condiţiile în care întrebările sunt chiar reuşite).

1. Care este cea mai bună carte citită de tine ?

fiecare carte are vârsta ei: Război şi Pace, Tolstoi.

2. Ai făcut cadou cărţi?

Da. E un compromis pe care il faci indiferent dacă cel care primeşte cadoul e un cititor sau nu; te simţi tu bine că oferi ceva ce poate avea şi un efect.

3. Care este viitorul Literaturii ?

Unul bun sau mai puţin bun, dar în nici un caz unul rău.