Moartea unei idei ! întotdeauna la noi va fi pusă sub semnul unui tradiţionalism cultural. Simţim nevoia să ne re-întoarcem la acea idee care ne-a marcat şi care a însemnat atât de mult pentru noi cândva. Spaţiul francofon va acepta mai greu această despărţire, spre deosebire de spaţiul americam unde se merge pe o incinerare a ideii.
Supraetajarea ideilor care nu până de mult ne garanta autenticitatea a început să devină un fel de obstacol în acceptarea unor noi direcţii, a unui nou orizont în spaţiul nostru cultural.
Şi în alte spaţii culturale anumite idei sunt păstrate, dar într-un alt sens. Anumite idei sunt re-aduse în prim plan, asemeni unor legi nescrise, din care umanitatea mai apoi va face o selecţie.
Cei din vest au cam acceptat acest fapt şi încearcă să se adapteze la etapele acestui proces de re-condiţionare a ideilor care se vor a fi valide în viitor.
În est însă vorbim din ce în ce mai des de o asasinare a ideii, care ar putea avea vreo legătură cu trecutul nostru zbuciumat. Doar Ruşii au găsit metoda de conservare a ideii, iar în rest fie clonăm anumite idei pentru a infecta şi pe alţii, fie avem parte de atrocităţi în faţa celor mai pure idei. De aceea, uneori suntem acuzaţi de cei din vest că răspândim idei resuscitate.
Îngropăm ideea, după care purtăm doliu poate prea mult în aşteptarea unei noi idei care să ne redea forţa spiritului nostru.
Ideile estului sunt uneori de o autenticitate debordantă, uimitoare chiar şi pentru cei din vest, dar noi le schimbăm ambalajul, le siliconăm, le facem să fie cât mai comerciale pentru cei din vest şi nu numai, iar asta distruge tot ce ar putea avea valoare în viitor.
Pe de altă parte în est putem găsi şi “cimitirul vesel al ideii”, iar în vest re-cunoaştem apariţia multor idei de origine necunoscută.
Aşadar pe undeva suntem acuzaţi pe bună dreptate, dar şi cei din vest nu recunosc că mai şi greşesc în acceptarea universalităţii ideilor noi.
Să greşim atât de mult atunci când ducem o floare la mormântul unei idei strălucite ??????????