Graba strică treaba

Pe toate blog-urile găsesc recomandări de cărţi dintre cele mai ciudate, dar care au totuşi ceva în comun. Toate sunt atât de bune ca şi lectură, încât sunt citite pe nerăsuflate.

E ca şi cum ai intra într-un cerc vicios din care nu mai poţi ieşi decât dacă termini de citit, într-un timp record, acea carte.

Majoritatea uită că am ajuns în vremurile în care doar clasicii mai pot fi citiţi pe nerăsuflate, doar că ei încep să nu mai fie la căutare.

Autorii care sunt contemporani nu pot fi înţeleşi decât cu “puţintică” răbdare din partea noastră, asta  pentru că şi ei au foarte multă grijă şi răbdare cu ei.

Trăim acele vremuri în care semnului de carte i se găseşte cea mai mare utilitate posibilă.

Aproape că nu ne mai dorim o informaţie comprimată în câteva ore care să dăuneze, deşi ne cam place.

O informaţie care o gestionăm după propriile capitole e ca o activitate pe termen lung şi asta ne motivează.

Citiţi mai cu răbdare şi fiţi mai responsabili faţă de ceea ce primiţi, în faţa unei pagini şi nu a unor pagini.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

7 Responses to Graba strică treaba

  1. dragos c says:

    O informaţie pe care o gestionăm după propriile capitole e ca o activitate pe termen lung şi asta ne motivează – foarte bine spus, imi place. Chiar se aplica – am terminat de curand Flaubert.

  2. alexciotir says:

    pai la clasici, adik la cei care citesc intr-adevar o carte se aplica. Restul e balast.

  3. feeria says:

    Citisem ceva scris de cineva (nu mai stiu unde am citit si nici cine a scris- oricum, in spatiul online), ca pasionatii de lectura ajung sa consume foarte multe carti (usoare) pentru ca ele nu-i mai “hranesc spiritual” (facand o comparatie cu acesti “clasici mari”)- e ca atunci cand mananci de la McDonald’s sau orice alt fastfood- nu-ti potoleste foame, nu se poate spune ca te hranesti cu adevarat. Si sunt partial de acord. Am simtit asta si o simt si acum, putand face o comparatie.

    Pe de alta parte, cred ca lectura este o pasiune ca oricare alta. O pasiune trebuie sa ne binedispuna, sa ne ofere ceva in plus fata de ce obtinem in fiecare zi, din cotidian, si tehnic vorbind orice carte ofera lucrurile astea doua- daca e placuta de cititor. Din acest motiv, nu am facut si nu voi face judecati de valoare in ceea ce priveste gusturile literare ale oamenilor- in general. In particular, se schimba lucrurile, pentru ca vorbim de alt plan (cunosc persoana, cunosc etapa din viata prin care trece, sansele “sa judec” pe nedrept sunt mult mai mici, etc.)

    In egala masura, cartile pe care le citim intrunesc niste nevoi interioare- cel putin asa stau lucrurile in cazul cititorilor “de placere” si nu “de datorie” (sau oricare alt motiv extrinsec). Nu este intamplator ca intr-un moment avem chef de o drama, in altul de o carte politista, in altul de un thriller. Cea mai frumoasa lectura e cea pe care ti-o oferi sufletului, dupa cum iti cere, si nu dupa alte criterii. Atunci extragi cel mai mult- chiar si din cea mai banala sau usoara carte-, intelegi, te bucuri.

    Eu ma bucur cand gasesc bloguri pline de recomandari de carti- si mai ales din alea ciudate. Inseamna ca cititorii devin mai independentei in a-si cauta lecturile, si ca sunt destul de curiosi incat sa incerce si altfel de lucruri, contrar modei sau directiilor.

    Anul asta, ca in nici un alt an de cand am terminat liceul, mi s-a facut un dor nebun de rusi. Probabil am chef de un adevarat festin! :))

  4. feeria says:

    In legatura cu lecturi ciudate, iata ce mi-a atras atentia: “O continuare remarcabila a unuia dintre cele mai bune romane scrise vreodata” (aka: “Crima si pedeapsa”). :)) Adica, scriitorul isi propune sa dea o continuare faimosului si extraordinarului roman scris de Dostoievski. Daca e destul de buna, acest thriller polistist ar putea fi carligul catre capodopera rusului, nu? De asemenea, reciproca e valabila: daca nu as fi citit capodopera rusului, nu mi-ar fi atras atentia aceasta carte.
    It works both ways.

  5. alexciotir says:

    ceea ce spui tu e corect, dar eu nu discutam de gusturile cititorului aici sau sa dau cumva un sfat de cum se citeste o carte mare.
    Dar m-am saturat sa vad ca ceea ce noi numim clasic e comprimat in ceea ce poate lua oricine de pe net, iar anumite carti sunt citite doar pt a da impresia atunci cand iesi in societate ca esti destul de cultivat.
    Sunt foarte multi care nu au citit “Crima si pedeapsa” de exemplu dar pot discuta despre ea pe baza unor recomandari sau a unor sinteze gasite pe net.
    Marea majoritate cauta sa obtina informatia intr-un termen cat mai scurt, iar asta nu stiu daca o pot numi o placere a lecturii.
    Ma uitam pe bloguri si vedeam ca oamenii sunt interesati de numarul cartilor citite pana acum, cate pagini pe ora pot citi,adik ceea ce pot comprima repede si ceea ce pot transmite altora la fel de repede.

  6. feeria says:

    Alex,

    In primul rand postul tau e destul de ambiguu incat sa lase loc interpretarilor- iar asta e bine, pentru ca inseamna libertate de “miscare” pentru cel care ar vrea sa comenteze.

    In al doilea rand, eu m-as bucura daca lectura ar fi folosita chiar si in acest fel: adica “sa te dai rotund”, pentru simplul fapt ca ar fi un contracurent la acel “sa te dai smecher”. Ne intoarcem iar la motivele pentru care citim, care sunt intime, personale, subiective- nu trebuie sa le justificam. Nu stiu daca iti poti da seama de masura in care un om citeste ca sa se faleasca- cel putin in spatiul online. Lipsesc prea multe date.

    Da, am vazut astfel de “statistici”. Eu le-am luat ca pe o joaca, ca pe niste curiozitati. Recunosc, pe mine nu ma macina curiozitatile astea, pentru ca pentru mine cartile nu sunt trofee; dar pana la urma, vorbind despre carti, ajungi sa vorbesti si despre lucrurile astea. Oricum, statistica e eronata, pentru ca mi-e greu sa cred ca ai acelasi ritm de citit, indiferent de carte.

    Repede, repede- asta-i ritmul. Ii invidiez pe cei care isi permit luxul de a se opri in loc, sau de a-si impune propriul ritm. In egala masura ii invidiez pe cei care au atat de mult timp sa citeasca atat de multe carti. Oamenii aia sunt mai bogati- indiferent de cartile pe care le citesc.

  7. alexciotir says:

    ai dreptate. Multe chestii in Romania sunt frustrante. In absolut orice domeniu romanul demonstreaza ca e inventiv, cauta repede un “shortcut”,cauta sa demonstreze ca e mai bun decat cel de langa el chiar daca stie ca nu merita.
    Eu sunt revoltat nu de faptul ca exista oameni de acest fel ci de faptul ca nu putem fi si noi civilizati, normali sa putem sa ne imbogatim unul de la altul. La noi tre sa fii atent ce spui ca iti fura unul ideea, ca ti se demonstreaza la orice pas autenticitattea unora.
    E tragic sa observi ca dintre cei care au un blog, majoritatea cauta oameni cu care sa poata discuta despre o carte, oameni care sa le recomande o carte (chiar si tu ai afirmat asa ceva). De ce??? Tocmai din aceeasi cauza la care ma refeream si eu: cand iesi in societate regulile sunt prea dure pentru un cititor autentic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s