Holocaust

Auschwitz_barbed_wire_crossFilmul documentar “The truth behind the gates of Auschwitz” se potriveşte ca o mănuşă atât celor care au avut în mână cărţi de duzină despre acest subiect controversat, dar şi celor care au fost mai interesaţi şi s-au aplecat asupra unor cărţi care privesc Holocaustul ca pe ceva nu neapărat şocant cât adevărat. Oricum ambele categorii deţin puţine informaţii care să stea la baza unui raţionament valid.

Încă de la început ne simţim parcă “trădaţi” de istorie când ni se spune că o vizită normală la Auschwitz ca şi tineri interesaţi de trecutul strămoşilor noştri este o călătorie în mintea vizitatorului şi nicidecum una a unei realităţi care se vrea a fi dornică de o transparenţă a trecutului.

Cele câteva doamne care fac pe ghidul la Auschwitz urmează nişte cursuri de calificare care au ca test final, capacitatea de memorare, ce-i drept a unei poezii pe care trebuie să o reciţi cu intonaţie în faţa oricărui vizitator. Nimic surprinzător până aici. Doar că acele doamne care îţi vorbesc fie în germană, fie în engleză, fie în poloneză, etc. nu îţi spun de la început ce fel de rimă are poezia spusă. Te lasă să descoperi singur.

Turul celor trei zone ale “centrului de exterminare” de la Auschwitz durează aproape două ore. Vă veţi lămuri ceva mai încolo de ce am pus în ghilimele centru de exterminare.

În acele două ore poţi vizita diferite încăperi pline cu poze pe care de altfel le poţi vedea şi în altă parte, apoi încăperi în care sunt prezentate acele canistre în care cărau gazul, camere în care poţi vedea grămezi întregi cu haine şi pantofi ale foştilor deţinuţi, etc. Eşti plimbat prin multe camere, dar puţine dovezi. Ghidul are un traseu pe care îl urmează tocmai pentru a te pregăti pentru “cireaşa de pe tort” a acelei vizite şi anume camera de gazare. Poţi vedea şi crematoriul de lângă camera de gazare, deşi sunt cel puţin patru astfel de crematorii acolo. La Auschwitz există şi o piscină autentică în care naziştii se desfătau prin diferite concursuri. Aceasta însă nu poate fi vizitată de turişti.

Dacă arăţi că eşti un evreu interesat de trecutul semenilor tăi se pare că vei primi ceva informaţii în plus ca un fel de bonus sau altfel spus ca o consolare.

Documentarul prezintă informaţii utile referitoare la aşa-zisa cameră de gazare. Ghidul îţi va spune că e una autentică, originală şi chiar îţi prezintă un “tablou” al evenimentelor dureroase care s-au petrecut acolo. Vei primi şi câteva detalii care au drept scop ridicarea adrenalinei pentru ca tu în postura ta de vizitator să pleci cât mai şocat de acolo.

De fapt cine este interesat va afla mai apoi că de fapt acea cameră de gazare a fost modificată în sensul că acolo a fost mai apoi un adăpost antiaerian creat de polonezi şi ruşi prin 1944. Că acolo a fost un adăpost antiaerian e clar pentru toţi. Problema care se pune e dacă înainte de acest adăpost a fost într-adevăr o cameră de gazare sau tot un adăpost antiaerian. Cele patru găuri de sus prin care se presupune că naziştii turnau gaz au fost făcute de fapt după 1946 şi asta pentru că ruşii când au făcut acel adăpost antiaerian au astupat acele patru găuri şi au modificat un perete prin care au scos acea uşă metalică care se presupune că era intrarea principală a camerei de gazare. Acea uşă metalică nu ştie nimeni unde se află acum. Pur şi simplu nu mai există, deşi sunt poze care infăţişează acea uşă metalică.

Nemţii foloseau un gaz numit Zyklon B care era folosit în proporţie de 95% pentru dezinfectarea clădirilor şi în mod special în camera de dezinfecţie împotriva păduchilor. În camera de gazare nu s-a găsit însă reziduu al acestui gaz.

Această cameră a funcţionat aproape un an între 1941-1942, iar locaţia sa era o locaţie strategică undeva în spatele clădirilor care încercuiau lagărul. Ea a fost mutată după acel an sub pretextul că deţinuţii începuseră să-şi dea seama de ce se întâmplă acolo. Drep urmare a fost mutată în locul unuia dintre crematorii care se afla lângă terenul de sport şi care era aşezat lăngă calea ferată care trecea prin mijlocul locului unde erau ţinuţi deţinuţii. Cu alte cuvinte într-un loc de unde se putea vedea totul ca la un spectacol de către deţinuţi.

Cică se făceau gazări care durau între 20 şi 30 de minute într-o zi şi de asta nu se pot găsi urme de Zyklon B. În acest caz nu iese calculul atrocităţilor făcute acolo.

Ruşii au fost cei care au afirmat prima dată că peste 4 milioane de oameni au fost gazaţi şi asta pentru că ei aveau documentele, nemţii arzând tot ce era de ars.

Cifra reală ar fi cică de 1,1 milioane sau chiar mai puţin, deoarece restul a fost propagandă rusească.

Deţinuţii care au putut depune mărturie au spus vrute şi nevrute, dar nu au putut niciodată să dea cifre exacte sau dovezi palpabile pentru că nu au cum să ştie exact ce a fost acolo.

Au fost multe lagăre în care se presupune că au existat gazări, dar în final singura necunoscută rămâne Auschwitz restul fiind dovezi false şi pure speculaţii.

Acest război al propagandelor sovietice, dar şi naziste au dus la modificarea cursului normal al istoriei.

S-au acuzat tot timpul reciproc astfel ieşind la iveală poveşti cât mai şocante, greu de crezut de către oricine. Dar ăsta a fost şi scopul. Nu degeaba la procesul de la Nurnberg au apărut poveşti precum confecţionarea lămpilor din piele de evreu sau cea mai populară poveste cea a săpunului făcut din evrei. Chiar există o cutie cu câteva bucăţi de săpun care se găseşte la Auschwitz şi care a fost adusă ca probă la procesul de la Nurnberg. Mulţi oameni au fost condamnaţi în urma acelei probe .

Nemţii recunosc acest genocid şi chiar mai mult parcă te fac să înţelegi clar printr-o vizită la Auschwitz că a fost mult rău făcut de ei acolo.Ruşii recunosc că sunt responsabili de cazul Treblinka. Deci fiecare îşi vede de bucăţica sa.

Adevărul însă nu e nici acolo, nici acolo. Să fie oare în mâna ruşilor şi nemţii să recunoască tocmai din acest motiv acest genocid ????????????

Trebuie să mai aşteptăm sau trebuie să ne consolăm încă de pe acum cu încă o necunoscută din partea istoriei ?????????

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s