Campionatul mondial de dezbateri

Image0615-0036(Tvr 1)[4]Deşi într-o perioadă parcă nu mai era aşa de inspirat în alegerea invitaţilor, realizatorul emisiunii “Garantat 100%” revine cu emisiuni din ce în ce mai bune, iar dovada cea mai clară este chiar emisiunea din această duminică în care a fos invitat campionul mondial de dezbateri desfăşurat în ianuarie la Cork în Irlanda. Mult succes emisiunii şi să o ţină tot aşa pentru că realizatorul ei Cătălin Ştefănescu(în imagine) merită acest lucru.

Image0615-0037(Tvr 1)Dan Cristea (în imagine)alături de Nicoleta Lupea, ambii la Universitatea “Babes Bolyai”din Cluj, fac echipă împreună de ceva timp, iar în Irlanda au demonstrat că sunt cei mai buni, chiar dacă scorul din finală a fost unul strâns 5-4. El este avocat, iar ea este plecată acum cu o bursă în S.U.A ca şi studentă la facultatea de drept. După ce în iunie au câştigat campionatul european din Estonia, iar în noiembrie au câştigat turneul de dezbateri de la Oxford, au reuşit şi această performanţă(peste o mie de concurenţi din 46 de ţări) întrând în istorie, deoarece nimeni nu a mai reuşit acest lucru până acum.

A fost plăcut să aflu şi eu care sunt regulile unei dezbateri pentru a fi câştigată deşi nu este o reţetă sigură.

În primul rând nu trebuie să vorbeşti mult ca să şi câştigi, ci trebuie să fii practic şi să ai cunoştinţe care să fie dintre cele mai actuale şi cât mai exacte.

Trebuie să fii la zi cu ştirile la nivel mondial şi să îţi pregăteşti bine introducerea şi încheierea. Dezbaterea în sine ţine mai mult de spontaneitatea ta şi implicit cunoaşterea adversarului.

După cum ne spune chiar Dan Cristea o dezbatere se poate castiga doar cu o privire şi trei cuvinte dacă ştii când trebuie spuse. Cel mai mare avantaj pe care îl poţi avea în cadrul unei dezbateri e să ştii când să taci.

Chiar în semifinalele campionatului mondial au câştigat o dezbatere doar cu introducerea, fără a se mai folosi de dezbaterea propriu-zisă.

Sunt mai multe runde, iar tema îţi este dată cu 15 minute înaitea inceperii dezbaterii. Ai 7 minute la dispoziţie în care trebuie să convingi un juriu de 11 persoane, sau chiar mai puţin, dar un număr impar oricum.

În finala de la Cork de exemplu au fost 4 echipe, adică 8 concurenţi, din care două echipe reprezentau pe cei la putere, iar celelalte două reprezentau opoziţia. O luptă era între putere şi opoziţe după care se schimbau opoziţie cu opoziţie şi putere cu putere. Juriul a fost convins greu, iar verdictu l-au dat abia în două ore.

Tema din finală a fost: cote obligatorii pentru numărul de jucători nativi care pot juca într-o ligă naţională de fotbal, iar dezbaterea s-a redus la protecţionism versus liberalism.

Alte teme : interzicerea sondajelor politice, independenţa Abhaziei, un impozit pe venit mai redus pentru femei, etc. Cam acestea au fost temele la un astfel de campionat mondial. La campionatul european una din teme a fost “împuşcarea papei Benedict”.După cum spune marele câştigător, în general, sunt teme morale, politice.

Hiperrealism

Din întâmplare am găsit pe internet o lucrare a lui Ron Mueck care mi-a atras atenţia în mod deosebit.

Este un australian care trăieşte acum la Londra şi care avea ca principală ocupaţie realizarea de manechine, iar mai apoi a lucrat ca şi păpuşar la anumite emisiuni pentru copii.

În vârstă de 50 de ani acesta a fost pasionat şi de arta fotografică fiind atras în mod special de detaliile corpului uman.

Fiind de profesie sculptor şi-a dat seama că o fotografie nu poate surprinde ceea ce el vroia să scoată în evidenţă şi anume detaliul în ceea ce priveşte corpul uman şi implicaţia psihologică a acestui detaliu.

Astfel s-a concentrat pe figurinele de ceară care să redea cât mai bine anumite părţi ale corpului uman. Detaliul realist al fiecărui por al pielii, al fiecărui fir de păr pot avea un impact dorit doar printr-o vizualizare la anumite dimensiuni a nudului. 

0033În 1996 a şocat când a apărut cu această lucrare “Dead Dad” care chiar înfăţişează cadavrul nud al tatălui său(am preferat să pun această fografie pentru că cealaltă este mai în detaliu, dar şi pentru a justifica acea latură psihologică de care vorbea Ron). A fost expusă la o expoziţie din Londra în 1997 unde a surprins şi a iscat multe comentarii cum era şi de aşteptat. Acesta a fost de fapt un test pentru a vedea cum va aborda şi celelalte lucrări ale sale. Acesta a fost şi scopul lui Ron care a decis să pătrundă şi mai mult în această intimitate a omului şi să spargă acele bariere ale reţinerii de a privi în faţă nuditatea şi corpul uman.

untitledLatura psihologică de care vorbea Ron Mueck s-a concretizat în expunerea lucrărilor sale de mari dimensiuni.Această lucrare numită “In bed” are următoarele dimensiuni: 162 x 650 x 395 cm. Lucrarea a apărut în 2005 iar această alternare a nudului cu lucrări mai domestice are drep scop tocmai această înţelegere a lucrărilor şi implicit a autorului la nivel psihologic în ceea ce priveşte sculptura hiperrealistă.

Dacă la început Ron Mueck lucra în latex, de pe vremea când realiza modele, mai apoi a trecut la fibră de sticlă, dar abia cu siliconul a reuşit să se exprime mai bine.

0088O altă lucrare de a sa din 2000 expusă acum la muzeul de artă din Danemarca, numită “Boy” are 5 metri înălţime şi este făcută atât din fibră de sticlă cât şi din silicon, iar detaliile sunt uimitor de bine executate: privirea copilului, unghiile acestuia, firele de păr, părţile osoase, urechile. Totul este absolut admirabil, iar lucrarea s-a bucurat de un real succes.

normal_RonMueck_Mask2Cea mai cunoscută dintre lucrările sale este fără îndoială “Mask II”. Aici chiar ne şochează prin forţa detaliilor expuse. Cică dacă ne uităm cu atenţie în interiorul ei vom observa dinţii, gingiile şi chiar câteva picături de salivă. Specialiştii afirmă că dacă stai ceva timp lângă această lucrare şi te uiţi atent mai, mai că-l auzi şi sforăind.

Acum vrea să uimească din nou prin fineţea unor lucrări care nu vor mai fi deloc gigantice, ci dimpotrivă în miniatură.

Fear Factor

fear_factorO emisiune pe care o mai văzusem cu ceva timp în urmă(cea de la americani), dar care a avut un enorm succes şi în alte ţări.

În Statele Unite ale Americii a avut probabil cel mai mare succes, dar asiaticii s-au conformat şi ei acestei provocări şi tre’ să recunosc că le-au ieşit destul de bine. Japonezii se pare că au avut cel mai mare succes cu o astfel de emisiune. Şi în Filipine s-a dovedit a fi floare la ureche una din probele concursului, care era una dintre cele mai grele în toate ţările care au acceptat provocarea acestui show. Turcia s-a impus şi ea prin curajul cu care oamenii au acceptat să facă faţă probelor concursului.

La concurs participă în primă fază şase concurenţi care se bat pentru premiul cel mare de 50.000 de $ sau 50.000 de Euro. Cel care are timpul cel mai slab sau renunţă la probă din cauza fricii este eliminat. Finala se dispută între ultimii trei. Concursul are trei probe: 1. proba fizică 2.proba psihică 3. proba fizică este combinată cu cea psihică.

În general proba fizică se desfăşoară fie la o anumită înălţime unde fiecare are de parcurs un traseu sau ceva de genul, fie sub apă să iasă dintr-o zonă închisă sau să găsească anumite indicii, chei, etc.

Proba psihică este de departe cea mai aşteptată probă şi asta deoarece de obicei această probă constă în a mânca dintre cele mai neobişnuite chestii, care de obicei sunt dintre cele mai scârboase posibile.

Ultima probă cea combinativă de obicei te pune să îţi învingi frica prin a face un efort fizic care să depindă totuşi de starea ta psihică, adică să urmezi un traseu înconjurat fiind de şobolani, şopârle, şerpi, etc.

Acest concurs a avut diverse forme: fie cei şase participă fiecare individual, fie se fac echipe de câte doi, fie cei doi sunt soţ şi soţie, fie cei doi sunt fraţi gemeni, fie cei doi sunt câte două mari vedete în ţara lor, etc. Mai târziu a apărut şi fear factor junior unde copii au putut să îşi învingă frica pe baza unor probe greu acceptate şi de oameni în vârstă.

De obicei la proba fizică se descurcă majoritatea celor care au o condiţie fizică bună. La proba psihică însă nu fac faţă chiar toţi şi asta pentru că trebuie să mănânci chestii precum: gândaci vii, păianjeni vii, râme vii, viermi vii, etc. Într-una din emisiuni la proba psihică fie trebuia să mănânci excremente de bivol de exemplu, fie trebuia să mănânci testicule de bizon sau penis de cerb de exemplu.

Deşi premiul nu e unul extraordinar, în fiecare ţară care a ales să încerce acest show s-a demonstrat că lumea e dornică de a-şi învinge frica sub orice formă, chiar dacă unele probe sunt duse la extrem.

Pentru unii au apărut frica de ceva ce ei nu ştiau că au frică, iar alţii şi-au învins frica faţă de anumite chestii prin participarea la acest show.

Majoritatea au recunoscut că au scăpat de anumite fobii pe care le aveau: claustrofobia, agorafobia, chiar şi tafefobia, hidrofobia, arachnefobia, entomofobia, herpetofobia, musofobia, etc. Acestea sunt cele mai cunocute după cum arată statistica realizată pe baza celor care au concurat la acest show.