Generation Kill

generation-killUn film făcut după chipul şi asemănarea americanului de rând dornic de toată adrenalina pe care ţi-o poate da prostia.

O miniserie prezentată de HBO în şapte părţi despre războiul din Iraq.

Nu am reuşit să văd decât prima parte. Fiecare episod din cele şapte are în jur de 70 de minute.

Am zis să postez prima impresie urmând ca la finalul părţii a şaptea să postez ultima impresie pentru a vedea americanul din mine.

La prima vedere e clar un mesaj dat împotriva politicii dusă de Bush în ceea ce priveşte conflictul din Iraq.

Pe de o parte filmul face o referire clară la banii cheltuiţi acolo fără număr dacă se poate spune şi aşa.

Pe de altă parte ironia se îndreaptă către politica aleasă de a duce la bun sfârşit un “proiect” precum Iraq-ul. Se face un tablou al tânărului american recrutat care vine cu o perspectivă a tehnicii necesare războiului dobândită fără doar şi poate la playstation, la computer, etc. Sunt presărate pe ici pe colo glumiţe specifice americanului de rând, tâmpitul cu acte în regulă.

Tâmpenia americanului ca act de patriotism sau patriotismul ca şi act al prostiei umane.

Fiecare lecţie învăţată de americani pe teritoriu străin are ca şi subtitlu aceste două cuvinte: “Generation Kill”. 

“Reconstrucţia în sine” a Iraq-ului e de fapt un joc al grandomaniei şi al setei de putere.

Tone de fier justificate de acele tab-uri care patrulează prin Iraq şi care au ca şi simbolistică drumul spre civilizaţie.

Un film care pare plictisitor, dar care îţi oferă acea satisfacţie şi anume de a prezenta americanul aşa cum e el, chiar dacă arăţi că e puternic, frumos şi cu bani, dar că dincolo de acele chestii atât de necesare mândriei americane, el e totuşi un individ renegat de istorie şi care nu are o existenţă justificată.

E un film care prezintă americanul nu ca om în primul rând, ci mai degrabă ca un “fenomen”.

Ceea ce era de aşteptat se întâmplă de fapt şi anume că această lume a Islamului  pare desprinsă dintr-un tablou al nebuniei al unuia precum Salvador Dali, iar respectul şi responsabilitatea faţă de o luptă între doi sau mai mulţi echivalează cu lipsa termenului de moralitate în religiozitatea pur americană.

Haios film care te îndeamnă să fii concentrat la a înţelege multe tocmai atunci când eşti relaxat ca în faţa unei comedii bune.

Holocaust

Auschwitz_barbed_wire_crossFilmul documentar “The truth behind the gates of Auschwitz” se potriveşte ca o mănuşă atât celor care au avut în mână cărţi de duzină despre acest subiect controversat, dar şi celor care au fost mai interesaţi şi s-au aplecat asupra unor cărţi care privesc Holocaustul ca pe ceva nu neapărat şocant cât adevărat. Oricum ambele categorii deţin puţine informaţii care să stea la baza unui raţionament valid.

Încă de la început ne simţim parcă “trădaţi” de istorie când ni se spune că o vizită normală la Auschwitz ca şi tineri interesaţi de trecutul strămoşilor noştri este o călătorie în mintea vizitatorului şi nicidecum una a unei realităţi care se vrea a fi dornică de o transparenţă a trecutului.

Cele câteva doamne care fac pe ghidul la Auschwitz urmează nişte cursuri de calificare care au ca test final, capacitatea de memorare, ce-i drept a unei poezii pe care trebuie să o reciţi cu intonaţie în faţa oricărui vizitator. Nimic surprinzător până aici. Doar că acele doamne care îţi vorbesc fie în germană, fie în engleză, fie în poloneză, etc. nu îţi spun de la început ce fel de rimă are poezia spusă. Te lasă să descoperi singur.

Turul celor trei zone ale “centrului de exterminare” de la Auschwitz durează aproape două ore. Vă veţi lămuri ceva mai încolo de ce am pus în ghilimele centru de exterminare. Continue reading