One life

Ajuns la vârsta adolescenţei, un tânăr îşi aducea aminte cum părinţii săi îi explicau, atunci când era de-o şchioapă, ce înseamnă iubirea şi cum o va întâlni. Trăia într-o margine de sat liniştită, cu multă verdeaţă, înconjurat de multe animale, iar vara norii grei de praf completau peisajul. În tot satul existau patru copii : el şi încă trei fete. Una dintre copile era cu 2 ani mai în vârstă ca ei, iar restul completau, în ordinea lunii de naştere, celelalte trei anotimpuri. Cea mai mare era responsabilă cu joaca şi tot ce făceau ei în comun. Aşa au crescut toţi patru: fie se jucau cu păpuşile făcute din cârpă, fie se jucau cu mingea facută de unul din bătrâni, tot din cârpe, pentru ei era acelaşi lucru. Nu exista genul masculin şi genul feminin. Erau activităţile zilnice care făceau să treacă ziua mai uşor. Uneori fetele aveau trăsături masculine, iar el mai firav şi mai retras inversa rolurile.

Se uita uneori mirat la părinţii săi şi nu înţelegea de ce aceştia zâmbeau tot timpul, se îmbrăţişau, se sărutau, iar el cu colegii săi de joacă se certa tot timpul, erau nervoşi, supăraţi şi nu se îmbrăţişau niciodată. Nu înţelegea el multe la vremea aceea. Timpul trecea, iar el devenea tot mai curios. Aproape tot timpul umbla după fusta mamei, în speranţa că va primi de la aceasta un răspuns care să-l liniştească. O întreba mereu dacă ea şi tatăl ei se jucau împreună când erau mici. Mama îi spusese de mai multe ori că ei nu se cunoşteau când erau mici, deci nu aveau cum să se joace împreună. Nu era răspunsul pe care îl aştepta. Era şi mai gânditor. După vreo două zile îi mai acordă o şansă mamei : de unde ai ştiut că te vei înţelege cu tata? Mama îi răspunse sec : Nu am ştiut! A fost răspunsul care i-a tăiat orice elan. Nu a mai ieşit la joacă  câtva timp. Fetele îl căutau în fiecare zi. Nimic.

Într-o zi călduroasă de vară mama îl chemă în livadă la un pahar de limonadă. Tatăl era plecat pentru câteva zile la pădure. Mama îl luă în poală, la umbra unui copac, şi îi promisese că îi va da răspunsul la toate întrebările sale. Ochii i se luminaseră de bucurie. Nu-i venea să creadă. Era numai ochi şi urechi. După ce îi spusese o poveste veche din bătrâni, de care el părea cam plictisit, pentru că o mai auzise la bunica sa, mama îl ruga să fie atent că urmează să-i dea răpunsul : “Trebuie să ai răbdare! Fiecare om are jumătatea sa. Dacă o vei căuta, atunci o vei găsi! Ea există în această lume şi chiar acum te caută şi ea pe tine”.

Toată după-amiaza a stat cocoţat într-un copac şi urmărea cerul. Vedea cum păsările trec în zbor, grăbite şi bucuroase. Unele îşi caută iubirea, iar altele au găsit-o deja. Aşa gândea el din acel copac. La un moment dat căzu din pom. Capra din ogradă o luase prin porumb. În timp ce o ducea în ţarc, el se gândea că astfel de fiinţe trebuiesc compătimite. Sunt atât de oarbe. Capra ştie că vecinul are un ţap şi de aceea face pe nebuna şi fuge prin porumb.

Mult timp vorbele mamei nu i-au dat pace. Se foia noaptea prin somn, visa câte şi mai câte, şi nici nu prea mai avea chef să iasă la poartă şi să vadă aceeaşi oameni liniştiţi care aşteaptă, în loc să plece toţi în căutarea persoanei iubite.

Într-o dimineaţă răcoroasă de primăvară, profitând de faptul că tatăl era la pădure, iar mama se cam ferea de el că-i pregătea surpriza de ziua sa, că urma să împlinească treisprezece ani, îşi făcu bagajul şi plecă fără să se mai uite în urmă.

Era conştient de faptul că urma o călătorie lungă, tocmai pentru că dorea să găsească singura jumătate din lume care avea să facă întregul. Ştia că avea să o caute mult, că doar i-a zis lui mama să aibe răbdare.

I se părea că este un om special şi că trebuie să găsească pe cineva şi mai special. Că dacă jumătatea ar fi stat să-l aştepte ar fi găsit-o imediat, dar cum şi ea îl caută, atunci înseamnă că va dura şi mai mult, că doar de aia sunt speciali şi doar aşa se poate face iubirea din iubire: aşteptând, căutând şi creând acel sentiment în timp şi cu sacrificii. Avea o logică aparte, diferită oricum de acea margine de sat.

Anii au trecut şi el şi-a continuat căutările, cu zâmbetul pe buze şi îmbrăţişând orice femeie, aşa cum făceau şi părinţii săi  când el era mic şi nu înţelegea sensul multora.

Chiar la începutul căutărilor sale întâlnise o femeie care fusese maltratată şi părăsită de proprii părinţi. Era atât de tânără şi de naivă. O îmbrăţişase şi îi oferise toată afecţiunea sa. O ajutase mult să meargă mai departe pe drumul ei.

Apoi întâlnise o femeie ce tocmai fusese violată. Anii trecuseră. Acum nu mai era un adolescent. Femeia era pierdută şi izolată. A ajutat-o să vadă scopul vieţii şi dorinţa de te naşte şi de a trăi din nou.

Când tocmai i se părea că nu-i mai dă Dumnezeu nici un semn în căutările sale întâlneşte o femeie uşuratică care îl ademenea în sensul şi în rătăcirea ei. Ştia foarte bine care este ţelul său şi a reuşit să salveze şi acea femeie.

Trecuse de vârsta de treizeci de ani şi ştia că viaţa l-a învăţat atât de multe, încât căutările sale vor avea în scurt timp un rezultat.

Intr-una din zile stând şi meditând pe o bancă în parc, lângă un lac cu lebede, observă pe cineva care se aşează lângă el pe bancă. Era o doamnă elegantă. Se vedea pe faţa ei că are acelaşi scop ca şi el. Părea ca şi el obosită de căutări şi încercată de viaţă. Avea o voce caldă, plăcută şi un accent atât de muzical. Abia au schimbat câteva vorbe. Au plecat amândoi în acelaşi timp de parcă ceva sau cineva nu le-ar fi permis mai mult.

Timpul trecea acum şi mai repede. Ştia că avea să se apropie de final.

În ultimul timp se simţea cam rău. Nu mai avea pofta de mâncare. Îi apărea în vis imaginea unei femei. Era atât de neclară. Era încurajator. Ceva se întâmpla. Bucuria i se citea pe chip. Simţea nevoia să iasă la plimbare.

Când tocmai ajunsese lângă un foişor ferit de ochii lumii i se făcu rău şi căzu jos. Îşi pierduse cunoştinţa.

În acelaşi timp o doamnă elegantă se plimba fără nici o noimă prin foişor. I se mai întâmpla din când în când. Din cauza unor probleme avute atât în tinereţe, dar şi după, mai avea pierderi scurte de memorie şi nu ştia cine este sau de ce se află într-un loc anume.

Fără să-şi dea seama de ce face acest lucru îl ajută pe omul căzut la pământ şi îl duse la ea acasă, în apropiere de foişor.

După câteva zile cei doi şi-au revenit. Când a deschis ochii a văzut un chip de femeie. Nu ştia cine este şi de ce se află acolo. Un lucru însă îl ştia sigur: i se părea atât de cunoscut acel chip. Ştia că se va înţelege din priviri cu ea.

Ea l-a ajutat mai mult din dorinţa de a ajuta şi ea pe cineva aşa cum a fost şi ea ajutata de-a lungul vieţii.

Timpul nu i-a mai aşteptat pe cei doi. Deşi erau cu gândul la căutările lor aveau să-şi dea seama că acesta a fost ultimul semn al lui Dumnezeu pentru ei. Au acceptat asta. Ştiau că au trăit cele mai minunate clipe împreună, deşi căutau ceva mai bun pe măsura căutărilor şi chinurilor suferite.

Şi-au dat seama poate prea târziu. Nuuuuu !

Aproape trei ani s-au bucurat de viaţă şi au dat cel mai puternic sens ei. Trei ani pentru cei treizeci de ani de căutări.

Ea a dat naştere la doi copii: un băiat şi o fetiţă.

El luase un microb puternic în căutările sale şi când a înţeles că a primit răspuns la toate întrebările sale, atunci a fost indeajuns pentru el.

Ea a înţeles şi ea mesajul vieţii şi s-a confesat pentru ultima dată la mormântul lui: ea a fost acea femeie atât de ajutată în viaţă de către el.

Ea l-a ajutat lasându-l să nu dea un sens mai puternic decat cel care ar fi trebuit să fie. De aceea nu i-a spus de ce i se părea acea faţă atât de cunoscută.

În grădina cu flori la umbră, ea îşi ţinea în poală copii şi le vorbea despre iubire. Le oferea atâta iubire cât să nu fie nevoiţi să o caute.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s