Modernismul emoţional

Observ că de la o zi la alta ne modernizăm şi noi în ceea ce priveşte afectivitatea şi mulajul ei asupra societăţii. În oraşele mari în care munca şi traiul zilnic sunt pe primul loc, nu prea mai este loc şi timp pentru acele “văicăreli emoţionale”.

Acolo unde este sărăcie şi societatea se înfăţişează în toată prostia ei. Într-un oraş sărac şi fără prea multe activităţi nu prea ai cum să te dezvolţi liber pentru că există anumite bariere. Chiar şi în spatele unei familii fericite cu mulţi copii, se află o întreagă telenovelă. Parcă toţi au venit în acelaşi timp la spovedanie şi au şoşotit atât de mult despre problemele lor încât cam toţi au aflat, pentru că şi ei au cam acelaşi fel de probleme, şi deci le va fi mai uşor să te judece.

În oraşele mari în care munceşti mult ca să fii liber şi să duci un trai după cum îţi doreşti, niciodată nu vei avea prieteni buni. Vor fi nişte amici mai apropiaţi sau amici mai îndepărtaţi. Nu că nu ai vrea sau nu ai putea, dar timpul şi nevoile tale nu îţi mai permit acest lucru. Imediat îi înlocuieşti, precum Tv-ul din sufragerie. Familia nu va mai depinde neapărat de tine şi nici tu de ei. În cel mai fericit caz, dacă esti mai emotiv, atunci îţi poţi transforma familia în confident, amic apropiat sau terapeut ( vizitându-i mai des sau având un abonament accesibil la telefonia mobilă).Lumea este, sau pare mai emancipată, de aceea şi relaţiile pot fi variate: despărţirea de iubită sau soţie sunt digerate mai uşor, fără a face vreo tragedie din asta. În oraşele mici în care ai acasă dosare ca la poliţie despre toţi oamenii din jurul tău, se face o adevărată tevatură: unii se sinucid, alţii se înneacă în aburii alcoolului, alţii găsesc diverse vicii, iar unii se schimbă radical şi aleg un stil de viaţă pe cont propriu în care totul este catalogat ca şi trofeu, ca şi câştig.

Suntem supuşi greşelii, dar parcă nu trebuie să urmăm întocmai “nevoile” comunităţii din care facem parte. E ca o lecţie de psihologie: mediul social are rolul cel mai important. Singura şansă de a fi salvat de influenţa negativă a mediului social este educaţia. Te vei marginaliza şi vei căuta sensuri. Dacă vei întâlni o altă persoană educată ca şi tine atunci mediul social va pierde şi influenţa nu va mai fi resimţită, cel puţin o perioadă. Dacă nu ai noroc, atunci va trebui să schimbi mediul social sau să faci din educaţia ta un centru al spiritualităţii şi moralităţii greu de dărâmat de către acel mediu.

Suntem egoişti la acele chestiuni pe care ar trebui să le împărtăşim, dar devenim sentimentali şi darnici atunci când ar fi necesar să dăm dovadă de siguranţă, de caracter. De cele mai multe ori ne ascundem după fusta mamei, în spatele unor sfaturi date de prietenii noştri buni, sau ne formăm un cerc vicios între noi şi viitoarea familie(soţie, copii).

Societatea te pedepseşte pentru orice pas greşit şi te trimite în exil, iar acolo rămânem realişti în faţa unei coji de pâine. Ne trezim cam târziu la realitate, dar e o experienţă care nu te face să îţi vezi clar următoarea mişcare. De fapt e o “spălare de creier”. Societatea sau comunitatea te va primi repede cu braţele deschise. Vei fi cetăţeanul model.

De aceea îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu şi atât.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s