Pildă

Un pui de vultur se rătăceşte şi ajunde în curtea unui ţăran. Fiind prea mic şi neştiind cum arată părinţii săi şi care este soarta sa pe acest pământ, el s-a adaptat la ceea ce făceau găinile din curte. Era un frate de al lor şi se purta ca atare. Stătea în ţarc cu ele, scormonea în pământ, căuta râme în pământ, etc.

La un moment dat a fost văzut de cineva care foarte mirat s-a repezit la el: “dar tu eşti un pui de vultur! ce faci aici? ar trebui să încerci să zbori în loc să stai în ţarc! ar trebui să te uiti la cer şi să pătrunzi văzduhul, nu să scormoneşti în pământ! ar trebui să priveşti soarele de aproape, în loc să cauţi râme! nu sta aşa, că nu acesta este rolul tău!”

Vulturul nu a vrut să înţeleagă nici în ruptul capului acest lucru. A fost urcat chiar într-un copac ca să zboare, dar nimic. A căzut,s-a ridicat şi a pus capul în pământ.

Într-o zi când era atât de mândru între găini, a simţit nevoia să se uite în sus, căci îl durea foarte tare gâtul. S-a uitat lung şi atent către soare. Atunci l-a străfulgerat ceva. A înţeles care este rolul său şi fără să-şi dea seama s-a ridicat către cer şi a început să zboare din ce în ce mai tare, până când nimeni nu l-a mai văzut.

Aceasta este tradiţia. Cândva fiecare va înţelege ceea ce are deja în el. Important e să nu lăsăm ca ea să treacă pe lângă noi. Ne vom simţi bine în continuare, dar nu vom fi noi. Vom fi lipsiţi de sens şi de asemenea şi viaţa noastră va fi lipsită de sens.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s