Farmecul copilăriei

childrenVăzând acum că majoritatea celor mici par în ochii celor mari mult mai deschişi şi mai receptivi decât ar fi crezut chiar părinţii acestora, mă gândeam că acum 20-30 de ani toţi eram la acelaşi nivel indiferent de vârstă. Şi sunt aproape serios când spun acest lucru. Un copil de 10 ani nu era cu nimic mai prejos decât un om în foarea vârstei,iar cel mic era chiar dezavantajat de restricţiile impuse de societate datorită vârstei fragede. În rest lipsa de informaţie şi convieţuirea ca într-o celulă creată de anumite sisteme politice făceau ca lucrurile să pară a urma un singur sens.

Astăzi ne minunăm de ce copii inteligenţi avem şi chiar ne preocupăm de aşa zişii “super dotaţi” tocmai pentru a demonstra că orice cuvânt care pluteşte în aer deschide un nou orizont al imaginaţiei şi creativităţii atât de necesar unor vârste cât mai fragede. Greşit !!!!

Faptul că un copil reuşeşte să obţină medalia de aur la concursul internaţional de informatică al celor din clasa a V-a, de exemplu, nu dovedeşte altceva decât că acel copil a “sustras” ceea ce era pozitiv din interacţiunea sa cu instrumentele PC-ului, cu alte cuvinte demonstrează că e poate cel mai normal copil al vârstei respective.

Trebuie să recunoaştem că sunt şi excepţii de la regulă, iar acei copii care nu-şi justifică vârsta nu cred că nu sunt normali, ba dimpotrivă sunt foarte normali, doar că au o latură mai aprofundată decât cealaltă. Undeva au prea mult plus, iar altundeva au prea mult minus. Acei copii au nevoie de o atenţie sporită în sensul că au fost oarecum privaţi de acel farmec al copilăriei.

Vedeam zilele trecute un reportaj cu nişte puşti de 7 – 8 anişori, din Fâşia Gaza care explicau mult mai bine decât cel mai experimentat jurnalist cum stă treaba cu războiul şi care sunt consecinţele acestuia. Pentru americanul de rând era ceva extraordinar, dar acei puşti sunt asemenea celor din exemplul de mai sus, doar că cei de mai sus care cică sunt nişte mici “genii” la vârsta lor sunt pe plus, iar acei puşti din Fâşia Gaza sunt pe minus.

Asta ce înseamnă ??? Că acele mici genii justifică partea plină a paharului, adică au luat prea mult din acea parte plină, iar ceilalţi au luat prea mult din acea parte mai puţin plină. Cei din Fâşia Gaza nu făceau altceva decât să justifice informaţia pe care o primeau zi de zi: date exacte despre anumite tipuri de arme, date exacte despre anumite strategii militare care erau discutate în preajma lor, etc., etc. Ambele categorii au însă foarte multe lucruri în comun: fiecare a luat mai mult decât trebuia dintr-o anumită parte, ambele categorii au fost private de acel farmec al copilăriei, ambele categorii justifică, în funcţie de acel plus şi minus, acea normalitate specifică vârstei, ambele categorii au la bază atât premise pozitive, cât şi premise negative.

În orice caz, deşi în primă fază diferenţa este uriaşă între aceste două categorii(şi cei mai în vârstă au înţelepciunea de a alimenta acea aşa zisă diferenţă) observăm că ei au mult mai multe lucruri în comun, decât diferenţe. Diferenţa o face acea aşa zisă “diferenţă” care e vizibilă şi de aceea e şi mai uşor de potenţat în vederea atingerii unor scopuri văzute doar de cei mai în vârstă şi în nici un caz de cele două categorii implicate.

Şi astfel de aici prin vina noastră apar disfuncţionalităţi la nivel psihic care înclină balanţa către o separare a punctelor comune care pe parcurs se risipesc, diferenţa impune acea “diferenţă” unică prin intermediul căreia axa timpului este nevoită să ne recunoască “genocidul”.

“Înţelepciunea” omului se impune în faţa “farmecului copilăriei” printr-o decizie monstruoasă justificată în eterna concluzie: “Suntem mândri de copii noştri”.

Nu înţelegem nimic şi nici nu avem cum, deoarece acel “cerc vicios” al existenţei noastre constă tocmai în faptul că şi noi la rândul nostru am fost “produsul” deciziei acelei “înţelepciuni” care nu a putut acţiona la nivelul unei comprehensiuni asupra “farmecului copilăriei”.

Tot ce putem înţelege e că atunci când ajungem “mici” conştientizăm că am fost cândva “mari”. Nu ne ajută cu nimic, dar întotdeauna ne gândim la ce s-ar fi întâmplat daca am fi cunoscut “farmecul copilăriei”.

De aceea orice om zâmbeşte atunci când îşi aduce aminte de el ca şi copil şi nu ca şi om (copilul nu e om, e ceea ce depăşeşte omul). Devenim oameni tocmai pentru că nu putem înţelege sensul a ceea ce era “mare” şi în timp se face “mic”, tot “mai mic”, până se stinge în propria cenuşă.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s