Întrebare ?!

Interioritatea şi exterioritatea reprezintă consecinţa dualităţii întrebare şi răspuns.

Tot ceea ce poate fi profund stă sub semnul interiorităţii individului. Această profunditate poate fi acceptată doar dacă putem conştientiza faptul că suntem supuşi în a deveni sclavii “întrebării”.

Răspunsurile sunt acelea care justifică acea exterioritate care nu are nevoie şi nici nu trebuie descrisă în cuvinte.

Orice joc al cuvintelor, orice dans tribal al unor propoziţii care să justifice posibilele legături dintre două sau mai multe silabe, două sau mai multe cuvinte exprimă esenţa oricărui tip de întrebare, adică: INTERIORITATE.

EXTERIORITATEA stă sub semnul răspunsului care se justifică, se valorizează în cadrul unui act, a unui fapt, a unei direcţii.

În momentul în care ne cerem un răspuns devenim în cel mai fericit caz ironici, iar de cele mai multe ori penibili.

Orice acţiune a interiorităţii va modela în timp exterioritatea.

Orice întrebare are în trecut o altă întrebare, care se actualizează în prezent sub forma unei alte întrebări şi care te anunţă că în viitor va lăsa locul unei noi întrebări.

Interioritatea se exprimă cel mai bine sub forma “clipei întrebării”. Clipa întrebării verifică starea existenţei noastre.

Clipa Întrebării este de departe cel mai frumos moment de care putem avea parte.

Răspunsul apare ca o garanţie care nu necesită alte explicaţii .

Răspunsul este girat de oricare din acele întrebări care stau la baza axei trecut-prezent-viitor.

Răspunsul poate fi văzut şi ca o limită a întrebării. Atunci când apare întrebarea se dezintegrează într-o infinitate de alte întrebări mai mici.

Nu ne permitem luxul de a cere răspunsuri atâta timp cât conştientizăm că riscăm să pierdem acele întrebări care ar putea lipsi din acel “puzzle” al interiorităţii noastre.

Fluxul şi refluxul întrebării condiţionează apariţia sau neapariţia răspunsului.

Atunci când ajungem să şi direcţionăm răspunsul înseamnă că am înjunghiat orice acţiune a unei posibile întrebări. De ce spun posibile? Deoarece deşi este anunţată apariţia ei nu mai reuşeşte să se concretizeze în prezent şi deci va lipsi şi din trecut. Cu alte cuvinte nu justifică interioritatea care e dependentă de acea axă trecut – prezent – viitor.

Acel mecanism al apariţiei şi dispariţiei unei întrebări poate fi “uns” tocmai printr-o renegare a oricărei forme ce poate complota la apariţia unui posibil răspuns.

Răspunsul face din om un animal, chiar dacă e vorba de un animal raţional, animal metaforic, etc.

Întrebarea în acea clipă a ei face din om un supraom.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s