“Hope” or “Hopeless”

Un cuvânt care la americani are un sens aparte faţă de “a spera” al nostru a românilor care ne duce cu gândul întotdeauna la existenţialul “a trăi cu speranţa”.

Acest cuvânt are o mireasmă aparte, are un romantism al său, emană multă iubire în anumite perioade ale anului şi nu numai. Sărbătorile de iarnă sunt învăluite de acest “hope” care justifică starea sufletească a individului în acel moment.

De la numele unui animal,la un id de mess, o parolă la matrimoniale, sau chiar numele unui copil al său, totul pare a fi învăluit într-un sentiment de bucurie,smerenie, dăruire pentru individ.

Cei care nu înţeleg acest sentiment puternic conferit de normalitatea cuvântului “hope” devin aproape instantaneu “hopeless”.

Cam ce văd americanii prin “hopeless” cam aşa vedem noi prin clasicul “a trăi cu speranţa”. Acel sens pozitiv, foarte puternic, energizant chiar al lui “hope” noi nu îl avem încă. Americanul nici atunci când foloseşte termenul “hopeless” nu este atât de categoric precum suntem noi când ajungem în braţele acelui “a trăi cu speranţa” .

Americanii îşi permit naivitatea ca atunci când culeg roadele credinţei in “speranţă” să găsească  justificări banale precum “a fost mâna destinului”,sau “spiritul sărbătorii te-a învăluit”, sau “nu căuta să înţelegi ceea te face special tocmai pentru că te face special”şi alte chestii de astea.

La auzul unor asemenea expresii pe noi europenii ne apucă râsul, dar seriozitatea expresiei “a trăi cu speranţa” ne cam contrazice.

Chiar şi o puternică poveste de dragoste are la bază acest “hope”, chiar dacă ea s-a datorat internetului sau unei banale întâlniri oarbe. 

 Vindecarea de o boală gravă are la bază acest “hope”, găsirea unui loc de muncă se datorează acestui “hope”, etc.

Diferenţa este că acolo prin muncă, prin potenţarea a tot ce este mai bun în tine – se poate – şi asta conferă stabilitate unui sentiment puternic existent în orice american care este conştient că este la un pas de “hopeless”.

La noi cu cât acest sentiment este mai puternic cu atât te marginalizezi mai mult tocmai pentru că nu te mai asociezi cu nici o trăire a celorlalţi,parcă nu mai aparţii comunităţii şi adopţi postura de “lup singuratic”.

Un sentiment ca acesta te face mai bun, mai curat şi mai social atunci când fraternizezi cu orice spirit al vreunei sărbători(individual sau al comunităţii). La noi însă “a trăi cu speranţa” nu ştiu dacă scoate ce e mai rău din individ, dar cu siguranţă te inchide într-o carapace care îţi asigură spaţiul tău propriu de credinţă, iar restul nu te interesează tocmai pentru că ştii că e asemenea unui labirint care nu promovează chiar cele mai puternice trăiri ale noastre.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s