Ne băgăm?!!

De foarte multe ori apare întrebarea: “Ne băgăm?”, iar răspunsul poate “participa” la o acţiune pozitivă sau la una negativă : “Ne băgăm piciorul?”

“Mă bag?” sau “Îmi bag piciorul?” ni le adresăm întotdeauna nouă înşine.

Niciodată nu pot să întreb pe cineva despre o acţiune doar a mea fără ca el să participe, ci doar să-mi dea un sfat sau să fie un simplu telespectator la un eventual eşec al meu. Aşa ceva e cu atât mai “periculos”.

Fie îmi dau eu singur răspunsul, fie participă şi el la acea acţiune.

Cu cât sunt mai sigur pe mine cu atât evit implicarea unui alt “jucător”.

Cu cât sunt însă mai nesigur pe mine cu atât mai mult îmi doresc implicarea celuilalt.

Acţiunea în sine însă nu cere implicare, ci doar doreşte o anumită corectitudine în săvârşirea ei. Şi asta ne sperie.

Mă pot întreba la nesfârşit dacă e bine sau rău, pentru ca în final acţiunea mea să depindă de altcineva.

E ca şi cum zarurile sunt dinainte aruncate, iar tu ai varianta de a câştiga sau de a lăsa pe altul să îţi dea nişte zaruri noi cu care să te poţi juca oricând vrei tu.

Unii dintre noi işi joacă toată viaţa aruncând nişte zaruri care nu sunt ale lor.

Alţii dintre noi ştiu însă că nu ei dau cu zarurile, ci doar trebuie să profite de aruncarea zarurilor.

Pe întuneric toţi devenim nişte mici zei.

Când se face lumină însă, implorăm divinitatea să arunce zarurile măsluite de noi pe timpul nopţii.

De aceea folosim pluralul întotdeauna. Atunci când devenim lucizi întrebăm pe cel de sus de parcă ar complota cu noi: “Ne băgăm?”

Diferenţă şi repetiţie…..

Între Derrida şi Borges e diferenţă de câteva metafore (ce-i drept că au o intonaţie diferită).

Joyce însă repetă câteva metafore care stabilesc asemenea diferenţe (cum este cea între Derrida şi Borges).

Umberto Eco ne vorbeşte despre aceste diferenţe şi repetiţii aşezând pe Joyce între Derrida şi Borges.

Îmi fac rating

Ne comportăm în viaţa de zi cu zi de parcă am participa la un “Big Brother” şi trebuie să dăm bine pe sticlă.

Ne facem propriul rating acţionând contrar gândurilor noastre.

Orice informaţie din jurul nostru are un aer scandalos tocmai atunci când noi suntem cei mai calmi şi mai calculaţi oameni.

Până şi o melodie este manelizată tocmai atunci când noi am vrea să ascultăm în linişte un Bach, de exemplu.

O femeie prin vorbele ei devine brusc o damă de companie tocmai când ne străduim să stoarcem şi ultimul strop al romantismului existent in noi.

Suntem atât de previzibili de parcă am fi nişte broscuţe testoase care se închid într-o carapace total transparentă.

Suntem pesimişti şi loviţi de cel mai crud sentiment al realităţii tocmai atunci când ar trebui să fim naivi şi implicaţi ca într-un vis al unei nopţi de vară.

Ieşim din casă dimineaţa de parcă am merge invitaţi la o emisiune TV: îmbrăcaţi bine, mirosind bine, dar cu aceleaşi vechituri în noi.

Ne comportăm de parcă nu am greşit cu nimic şi aşteptăm ca ceilalţi să ne evalueze şi avem răbdare să vedem dacă am fost eliminaţi din acest show păcătos.

Ne hrănim cu spusele celuilalt, care pe baza unui vot secret ne-a eliminat, dar ne zâmbeşte în continuare foarte frumos.

Ne uităm în reluare la propria emisiune şi ne mai mirăm de ce lucrurile evoluează, pur şi simplu.

Ne chinuim să zâmbim frumos, iar mai târziu tot ce va rămâne vor fi câteva poze în care apărem revoltaţi.

Weed Shop

E ceva vreme de când au tot început să apară aceste weed shop-uri care vând acele ierburi sau chiar prafuri legale.

Dacă la început au avut succes în oraşele mari,acum au început să fie la mare căutare şi în orăşele mai mici cum ar fi Botoşaniul de exemplu.

Dacă la început se adresau doar celor cu dare de mână, acum se adresează tuturor puştilor care pe timp de criză pot încerca oricând un pliculeţ “magic”.

Încă există incertitudini în ceea ce priveşte existenţa prafurilor de tras pe nas, pe piaţă (legalizarea sau interzicerea lor).

În ceea ce priveşte ierburile de fumat orice puştan îşi permite din alocaţia sa lunară două pliculeţe sau dacă prinde vreo ofertă chiar trei.

Orice tânăr din ziua de azi caută distracţia în ceea ce poate oferi ca şi stare de spirit un asemenea pliculeţ de “iarbă”.

Unii se adună seara la scara blocului şi îşi fac vreo două ţigări chiar dacă nu e vreo mare petrecere prin jur sau vreo fată de agăţat, ci pur şi simplu de distracţie pentru cei 20 de RON sau şi mai puţin.

Prafurile în schimb merg foarte bine printre cei care au ceva bănuţi în buzunar şi atunci îşi pot permite să manipuleze şi vreo doi sau două mai lipsiţi(e) de “spiritualitate”.

E deajuns ca o tânără de 16-17 ani să consume măcar o dată pentru a intra în vizorul acelor indivizi care nu prea ştiu să recite seara o poezie, pe strofe şi cu intonaţie.

Marea majoritate cumpără acele prafuri pentru a deschide ochii unei tinere care nu va avea remuşcări a doua zi cînd se va trezi, cum că ar fi făcut ceva greşit cu o seară înainte.

Unii dintre tineri mai emotivi, mai liniştiţi de felul lor au nevoie de acest stimulent pentru a petrece o seară de neuitat.

Unii pe baza acestui stimulent au dansat pentru prima dată în viaţa lor o noapte întreagă, au făcut sex nebun pentru prima dată (nu chiar o noapte întreagă), şi-au făcut prieteni noi, au descoperit sensul existenţei lor, etc.

Totul pare a prinde viaţă atunci când un astfel de pliculeţ îţi arată că nu stai prea bine cu psihicul şi că trebuie să ai o schimbare de atitudine.

Tinerii noştri par a avea un viitor mai bun.