Parola: a-c-t-o-r

În cadrul emisiunii “Nocturne” de pe TVR1 realizată de criticul de artă Marina Constantinescu am avut ocazia să văd oameni de o calitate superioară şi anume regizorul Radu Penciulescu,un actor mare de tot.

M-a impresionat acest profesor plecat încă din 1976 din România pentru a învăţa actorie pe americani, dar şi printre cei trei maeştri ai teatrului din Suedia, unde a predat la Universitatea din Malmo,până în 1996.

“Regizorul are o meserie umilă tocmai pentru că actorul face totul,actorul este pionul principal “.

Cei mai buni prieteni ai săi sunt foştii elevi pe care i-a avut în România la Regie şi Film, iar majoritatea conferinţelor sale sunt orientate în jurul acestei teme, a relaţiei dintre profesor şi elev,educaţie şi cultură.

Ca şi actor treci prin foarte multe etape de schimbare a modalităţii de existenţă. În tinereţe când nu ştia prea multe se asemăna cu Trofimov,iar la maturitatea sa teatrală a ajuns să fie influenţat din ce în ce mai mult de Cehov. Acum la bătrâneţe consideră că Lopaev i se potriveşte cel mai bine.

Plecând de la teatrul din Târgu Mureş, unde a copilărit până la 10 ani, tot acolo s-a întors acum la bătrâneţe pentru a mai pune în scenă câteva piese de teatru.

O trupă de nota 10 în tinereţea sa la Târgu Mureş formată din oameni de aur precum Ioan Fiscuteanu (majoritatea îl ştiu din Moartea domnului Lăzărescu), Ştefan Sileanu (Păcală se întoarce, Vlad Ţepeş), Victor Ştrengaru, Constantin Dinulescu, dar şi alţii.

Iată un actor şi regizor de teatru care s-a manifestat 20 de ani în străinătate pentru că aici a fost refuzat şi neapreciat.

Ziua internaţională fără fumat

În fiecare an în a 3-a joi din noiembrie, iar anul acesta a fost pe 19, se sărbătoreşte ziua internaţională fără fumat.

Nu am postat nimic pe 19 tocmai din dorinţa de a observa diversele campanii făcute în lume cu această ocazie.

Nu aş vrea să generalizez, că şi la noi în ţară au fost făcute anumite campanii seioase, dar ca şi concluzie ne raportăm din nou la acele campanii agresive de renunţare la tutun.

Aceste campanii agresive coroborate cu existenţa pe piaţă şi succesul acelor weed shop-uri justifică o incapacitate a unora de a fi creativi.

Pe de altă parte accizele cresc şi asta încurajează piaţa neagră. Probabil că aşteptăm să se ajungă la 10 Ron pachetul de ţigări ca să ne orientăm către piaţa din Republica Moldova sau Ucraina.

Unele ţări au mers pe alt timp de campanii mergând pe imagini precum aceasta.O statuie care are o ţigară în mână şi informarea populaţiei despre faptul că la 24 de ore 100 de persoane din întreaga lume moare din cauza fumatului, care ucide mai mult în ultimul timp decât alte boli pe care încă le pronunţăm cu frică. Mi se pare o campanie mult mai bună decât imaginile oribile pe care le-am preluat de la alţii pentru a sensibiliza populaţia.

În alte zone s-a mers pe spoturi publicitare sau pe asemenea imagini sau chiar pe pachete promoţionale cu astfel de ţigări desenate, care parcă justifică o anumită creativitate a unora şi care cred eu că au un impact mai mare decât acele  imagini ale noastre care prin oribilitatea lor forţează românul la a fi creativ şi anume le acoperă el singur cu ceva pentru a fuma liniştit o ţigară sau chiar le alege la chioşc, ca la piaţă, pe cele cu imagini mai puţin dure.

Unii au vrut să fie mai pragmatici şi au luat ca atare acea zi,adică ziua internaţională fără fumat, considerând că măcar în acea zi să nu se fumeze sau să se reducă numărul de ţigări.O campanie interesantă în care nu ţi se băga pe gât să te laşi repede de fumat, ci îţi cumpărai un pachet de ţigări care te anunţa cât ai fumat în ziua respectivă sau îţi programa cât să fumezi în ziua respectivă,după cum se vede şi din imaginea aceasta.

Alţii au făcut o campanie cu ajutorul artiştilor şi a creativităţii acestora. Sunt activităţi agreate şi de ecologişti au şi un impact pe termen lung asupra privitorilor tocmai pentru că sunt expuse o perioadă mai lungă de timp şi în cât mai multe oraşe. Ideea este bună, dar mai ales acolo unde nu este nevoie să forţezi mesajul,deoarece s-ar putea să deranjezi sau să ofensezi locuitorii acelor zone.

O campanie care are la bază o idee genială,care mie mi-a plăcut foarte mult şi anume aceste huse , dacă le-am putea numi aşa, pentru cărţi sub forma unor pachete de ţigări. O campanie care corobarată cu alte mesaje cred eu că poat avea un efect pozitiv asupra celora care citesc mult,dar fumează şi mai mult.

Blogtrip Suceava

O întâlnire interesantă organizată de Boby Voicu şi compania. O întâlnire la care în primul rând l-am revăzut pe amicul Adi, dar şi faptul că am cunoscut oameni noi, oameni interesanţi. Nici nu contează cum se numesc, ci contează pentru mine ceea ce ei fac. Mi-a plăcut mult discuţia avută cu Alex, mi-a plăcut felul de a fi al unui “artist” precum Andrei Pavel, mi-a plăcut conversaţia avută cu B. şi tot aşa. Toate acestea s-au întâmplat la finalul zilei de sâmbătă, adică “fun evening”.

Referitor la ce s-a întâmplat la workshop: Vlad Balan mi-a plăcut cum a prezentat istoria şi succesul acelui blog despre maşini. Amicul Adi cred eu că a făcut o impresie “bună” cu prezentarea sa pe tema “social media” şi “twitter”. Prezentarea lui Tudor Galoş a sensibilizat audienţa tocmai pentru că s-a pus accentul pe importanţa reuşitei individului care are la bază anumite principii. Băieţii de la Greenpixel au fost la înălţime,deşi m-am cam pierdut în conglomeratul de termeni rostiţi pe minut, dar au arătat că ştiu ce spun şi ce fac, adică s-au impus prin profesionalismul de care au dat dovadă.

Una peste alta o întâlnire reuşită, iar oamenii veniţi acolo mi-au lăsat o impresie mai mult decât bună.

Mă bucur că l-am cunoscut pe Bogdan Ciobanu pentru că el e omul care se implică în ceea ce priveşte “blogul botoşenean” şi mă interesează şi pe mine această comunitate.

Daniel a fost o gazdă bună ca şi reprezentant al “blogului sucevean” şi chiar e un băiat simpatic, care face echipă bună cu “artistul” şi cred că pe viitor vor face o treabă bună în Suceava.

Impresii dintre cele mai bune de la acest Blogtrip de la Suceava.

Micul mamut

Îmi aduc aminte că în facultate autorii de tip mamut necesitau întotdeauna lecturi suplimentare.

Încă de pe vremea când mă chinuiam să înţeleg “Logica” lui Hegel,D.D. Roşca în comentariile sale despre Hegel făcea trimitere la un anume Friedrich Heinrich Jacobi.

Ulterior ajungând la un alt mamut şi anume Kant la problema timpului şi spaţiului dau din nou peste acest Jacobi(1743-1819). Mai târziu citind Schelling am observat că nu pot să scap de acest Jacobi. Mi s-a confirmat chiar când am citit şi ceva din Fichte.

Acest mic mamut,un elefănţel de fapt, l-am descoperit ca o umbră a giganţilor din filosofie. De aceea nici nu l-am luat în serios, dar trebuie să recunosc că m-a atras la el pertinenţa cu care îşi prezenta argumentele referitoare la lucrările unora precum Spinoza, Leibniz, Hegel, Kant.

Nici după ce am citit câte ceva din Nietzsche nu m-am gândit că o să dau din nou peste Jacobi. Habar nu aveam că el a utilizat pentru prima dată termenul de “nihilism”. În una din scrisorile trimise către Fichte observăm că termenul de “neant” revine frecvent.

La el se raportează şi Heidegger în “Nietzsche”, volumul II, atunci când dezvoltă termenul de nihilism:

“Vraiment, mon cher Fichte, si vous-meme ou qui que ce soit preferez nommer chimerisme ce que j’opposais a l’idealisme que je vituperais comme nihilisme,voila qui ne saurait me contrarier….” (Jacobi a Fichte, 1799)

Multe astfel de scrisori sunt de o importanţă deosebită tocmai pentru că acolo îl descoperim pe adevăratul Jacobi elefănţelul din umbră care se impune printr-un limbaj pertinent,colocvial,jovial, specific stilului telegrafic în care nu sunt necesare elemente academice şi pompoase în acelaşi timp.

Jacobi se impune printr-o filosofie a ideilor de bun simţ, a ideilor rezonabile, iar critica sa asupra unor teorii ale vremii este privită şi azi cu zâmbetul pe buze, dar în cel mai serios fel posibil.

Îmi aduc aminte că prin anul III la un seminar ni s-a dat o lucrare la Kant. Undeva într-un colţ al lucrării apărea un citat al lui Jacobi. Vroiam să impresionez şi eu un pic. Ora următoare când ni s-au adus lucrările am rămas un pic mirat să văd că citatul meu nu era tăiat,dar acel nume – Jacobi- fusese tăiat cu roşu. Având siguranţa că erau spusele lui Jacobi m-am gândit că nici profesorul nu lua în serios unul precum Jacobi.

Am insistat cu acest nume chiar şi la examenul scris de licenţă unde mi s-a scăzut din punctaj că nu am insistat pe Botezatu în problematica timpului la Kant şi am venit cu necunoscuţi ca Jacobi. Sunt român, deci trebuia să merg pe mâna lui Petre Botezatu şi să o las mai moale cu prostiile mele referitoare la Jacobi.

Remember !!!

M-am bucurat să văd un comentariu de la un fost coleg de facultate pe care-l respect mult şi chiar mi-am adus aminte de anii studenţiei.

În spatele unor cărţi vom rămâne aceeaşi “derbedei”.

O carte de Nietzsche, un Tudor Gheorghe ?!!! Nu cred. Paharul e gol.

O carte de Nietzsche, un concert de Iris ?!!! Nu cred.Paharul nu e îndeajuns de plin.

O carte de Nietzsche, o sticlă, un pahar, două pahare……….Concluzia: lipicios al dracu’, adică – Paraziţii.

Bani murdari

Mi-a plăcut un articol din Lettre a lui Jorg Metes despre banii murdari din India şi Nigeria.

Mă gândeam că e din nou o relatare despre sărăcia şi negoţul ilegal din cele două ţări pline de conflict în ultimii ani.

Mare mi-a fost mirarea să aflu că e de fapt vorba de bani murdari la propriu. Doar în India şi Nigeria anilor 2009-2010 bancnotele noi valorează mai mult decât cele vechi.

În India bancnotele de 10 rupii se pot schimba foarte bine pentru 9 rupii, iar în Nigeria 10 naira se pot schimba pentru 11 sau 12 naira.

Articolul punea în discuţie faptul că băncile din cele două ţări nu mai ştiu ce să facă în acest sens, deoarece speculanţii iau toate bancnotele noi pentru a le da mai departe celor săraci care nu-şi permit să fie refuzaţi pentru că au bancnote prea uzate.

Se prezintă situaţia economică şi mentalitatea celor două popoare. Ce mi-a atras atenţia a fost faptul că printre cetăţeni există deja o tradiţie în ceea ce priveşte bancnotele vechi.

Cei care primesc bancnote noi nu le rulează pentru că aşteaptă să se mai murdărească un pic,iar ceilalţi sunt mândri că au bancnote cât mai uzate.

E şi o chestie de imagine pentru că cei care au bancnote noi nu le pot folosi deoarece ar putea fi consideraţi oameni cu dare de mână şi atunci nu pot cădea la mica înţelegere cu cei din piaţă care vând produsele necesare oamenilor de rând .

Nu eşti unul de ai lor dacă vii cu bancnote noi. Trebuie să ai bancnote uzate pentru a putea să te mişti prin piaţă sau prin zonele unde se cade la învoială cu preţul pentru produsele zilnice.

“În India se fac ghirlande din ele, care se atârnă la gâtul statuilor întruchipând zeităţi, sau de gâtul perechilor de miri sau al politicienilor…În Nigeria, la petreceri se aruncă precum nişte petale în aer,după care plouă cu bancnote pe perechea de miri, pe copilul care-şi sărbătoreşte ziua de naştere, pe muzicienii care cântă sau pe toată lumea……Bancnotele cu care plouă la o petrecere nigeriană rămân pe podea până când se termină petrecerea; se obişnuieşte ca oamenii să calce, să stea şi să danseze pe ele. Bancnotele pe care le primeşti după ce se desface o grirlandă nigeriană de bani sunt îndoite, crestate, lipite unele de altele şi găurite…..Înainte ca o bancnotă să fie introdusă în circuitul normal în India şi Nigeria, mai întâi este deteriorată şi murdărită pentru prima dată în mod festiv”.

Este deja o tradiţie ca acolo să primeşti o bancnotă cu urme de grăsime pe ea,cu urme de cafea, lapte,suc, cu urme de cerneală,cu diverse calcule matematice făcute pe ea, cu urme de funingine, cu urme de ruj, etc.

Cică printre cei mai bătrâni se spune că dacă rupi un colţ dintr-o bancotă vei avea noroc atunci când o vei folosi. Aşadar cei mai în vârstă cu siguranţă vor avea asupra lor doar bancnote rupte într-unul dintre colţurile bancnotei.E ca un fel de vrajă care te apără să nu pierzi bancnota dacă aceasta e ruptă la un colţ.

“Bancnotele noi şi curate au devenit pe alocuri atât de rare, că oricum aproape că nici nu mai poţi plăti cu ele. Oamenii le resping pentru că le consideră bani falşi”.

Pe de o parte băncile sunt la distanţe foarte mari între ele pentru ca omul să se ducă să le schimbe,iar pe de altă parte chiar poliţiştii mototolesc bancotele noi, dar stau totuşi de pază la nunţi în caz că se împrăştie ceva bani.

Acţiunile băncilor de a face ceva în acest sens şi de a forţa lumea să schimbe bancnotele uzate au început în India în 1999, iar în Nigeria în 2004.

În 2007 au impus o politică prin care să oblige populaţia să schimbe bancnotele, dar instituţiile corupte nu-şi fac treaba şi chiar oamenii lor murdăresc şi uzează în mod voit bancnotele.

O situaţie care nici în următorii ani nu va avea o soluţie. La ţară lumea nu are bancă şi deci se foloseşte în continuare de aceleaşi bancnote uzate.

Mulţi vizitatori observă că India e o ţară jegoasă, dar are un jeg al ei care face toţi banii celor care o vizitează.

Românii care vizitează India probabil nu pot face altceva decât o comparaţie şi eventual ar putea fi mândri că avem o ţară mai frumoasă,dar ceilaţi care provin din ţări mai dezvoltate văd ceva nou şi e o experienţă de neuitat pentru ei.

Nigeria e şi ea o ţară ospitalieră,dar cu multe alte probleme care intră la categoria experienţe noi.

Sunt şi ei oameni !!!

În unul din rarele momente când deschid televizorul observ că la mai toate posturile este prezentat un nou scandal al stenogramelor.

Am rămas uimit să aflu că unul precum Bogdan Chirieac sau chiar şeful ANI,Macovei au un limbaj obscen, josnic şi incalificabil chiar şi dincolo de apariţia lor pe sticlă.

Ca şi jurnalist acest Chirieac cu siguranţă a lăsat impresia că e un om cultivat, calm,care nu vorbeşte niciodată neîntrebat, care ştie ce înseamnă o argumentare corectă,care ştie să-şi respecte adversarul, etc.

Cu toate acestea din stenogramele apărute nu am putut să nu observ că “şi-a cam băgat-o” frecvent, adică o dată la două propoziţii.

Probabil că aceasta demonstrează că doar aşa putem fi ancoraţi în realitatea românească, doar aşa ne putem arăta şi demonstra că înţelegem orice discurs,chiar şi acel discurs din spatele blocurilor.

Unul din promotorii unui astfel de discurs este Traian Băsescu, care din dorinţa de a fi cel mai popular român printre români, a impus un limbaj de lemn care să fie pe înţelesul tuturor.

De obicei evit să fac referire la orice are conotaţii politice şi asta deoarece consider că asemenea discuţii nu fac altceva decât să înjosească orice tip de discurs şi implicit înjosirea mea ca şi vorbitor sau scriitor de limba română (în contextul actual în care şi animalele din grajdul ţăranului nu mai suportă această politizare impusă cu “reţeta de la doctor”).

Dar aceasta este societatea în care nici măcar Patapievici sau Liiceanu nu fac excepţie (am ceva rezerve în ceea ce-l priveşte pe Pleşu, care cred că este o excepţie de la utilizarea acestui limbaj de lemn). Nici măcar Heidegger,Nietzsche sau Kant nu te pot ancora în această realitate românească, gata să-ţi facă actele de adopţie, dar atenţie la limbaj.

Şi mie mi-a venit greu să înţeleg când eram ceva mai tânăr,care este diferenţa dintre “joc şi limbaj” pe de o parte, “jocuri de limbaj” pe de altă parte .

Aceşti oameni se pare că au înţeles din prima care sunt avantajele unui limbaj şi cât de subtil poate fi el în toată popularitatea sa.

Mă uitam chiar şi la tinerii din licee,noua generaţie, care au acest limbaj de lemn,iar pentru a-l face să înţeleagă ceva trebuie să te cobori în aceeaşi grotă a limbajului său şi să scoţi ce e mai bun din acel limbaj, adică ceva care să-l şocheze, tocmai pentru ca el să înţeleagă că şi tu poţi abuza de acel limbaj, adică poţi să-l cunoşti în toată “popularitatea” sa. Atunci el e conştient de vulnerabilitatea sa, tocmai pentru că nu se mai poate ascunde în spatele acestui limbaj.

Utilizatorii unui astfel de limbaj sunt atât de liniştiţi ca şi în cazul celui care nu-i mai este frică de nimic atâta timp cât umbra sa îl însoţeşte. Dar dacă îl pui într-un colţ de lumină atunci el e “dezbrăcat” de toate frustrările şi implicit redus la tăcere, iar alternativa e  gestica,mimica sau chiar acţiunea fizică în cele mai multe cazuri.

Hai să devenim analfabeţi !!! că doar aşa putem avea certitudinea că vom primi toţi la fel, că vom avea parte toţi de acelaşi tratament,  că vom vedea toţi lumea la fel, că ne vom asculta unii pe alţii,că ne vom iubi între noi.