Libertatea sentimentului !

Fiind în aceste zile mai aproape de familie într-una din clasicile vizite pe la rude la întoarcere nu m-am putut abţine să nu facem un popas pentru a ne afla chiar şi pentru câteva momente în mijlocul naturii.

În aceste zile natura parcă e în elementul ei. Un asemenea peisaj scoate la iveală aproape instantaneu tot ce ai mai bun din tine. Abia acolo în mijlocul ei înţelegeam rostul unor pagini citite cândva, rostul unor cuvinte aranjate haotic pe o coală albă de hârtie, chiar şi rostul unor pagini necitite la vremea lor.

Ai un sentiment ciudat în momentul în care încerci să înţelegi cât de puţin imaginea unei picături căzute pe o frunză la fel de tânără ca şi tine. Sunetul acelei picături parcă opreşte timpul în loc amintindu-ţi că viaţa trebuie iubită până la lacrimi.

Majoritatea mi-ar spune că acel ceva al poeziei din tine te va face să te doară chiar şi frumuseţea unei flori. Părerea me a e că geometria te face să tremuri în faţa unui astfel de sentiment.

M-am oprit lângă un muşchi de copac şi încercam să-mi aduc aminte de acea definire a clipei lui Kierkegaard: “clipa reprezintă trezirea interiorităţii noastre, acel judecător păstrat în propria fiinţă”. Astfel timpul devine plin pentru că în el se întâmplă ceva semnificativ. Eu actualizez în existenţa mea acest concept prin repetabilitate şi astfel îl fac unic.

Aritmetica parcă s-a îmbătat din moment ce mi-a aşezat atât de bine lucrurile în jur, iar geometria le-a conferit acel sens ce m- a făcut să ridic privirea .

Probabil că ridicasem privirea doar ca să îmi imaginez “care ar fi fost hotărârea zeului ?” Eram încă pe tărâmul lui Kierkegaard. Am avut şi un pic de şansă trebuie să recunosc. L-am prins pe Nietzsche în pauza de masă (cred?!) – să nu-l fi apucat totusi vreo criză – că mi-ar fi stricat acel cub al culorilor vii, şoptind probabil:”zarurile au fost aruncate”. Şi nu m-ar fi deranjat chiar aşa tare(că-s obişnuit), dar nu s-ar fi oprit aici, ci ar fi continuat: “ca cei cărora nu le-a reuşit o lovitură. Dar ce are a face, jucători de zaruri! Voi nu ştiţi încă să jucaţi şi nici să râdeţi cum se cuvine! Nu stăm noi toţi mereu în faţa unor mese de joc şi-amuzament?”

Dar de aia e frumoasă geometria: stai de vorbă cu Kierkegaard lângă un muşchi de copac şi te înjunghie Nietzsche. Şi asta se întâmplă doar când eşti copleşit de forţa unui sentiment. Dar e un sentiment frumos. Uneori chiar subtil.De aceea se impune şi un astfel de sacrificiu când ştii că ai eliberat sentimentul.

P.S.: în cazul în care eşti răpus  faci loc altui sentiment, cel al bolnăviciunii !!!    :)))

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

One Response to Libertatea sentimentului !

  1. ixtab says:

    Citind ce ai scris pe mine ma injunghie Einstein (chiar asa, burtos dupa atatea oua ingerate :p) care spune: Dumnezeu nu joaca zaruri!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s