Musique francais

Acum câțiva ani o prietenă mi-a redeschis apetitul pentru muzica franceză (aproape că m-a obligat prin plăcerea și dorința ei). Deși suntem intoxicați zi de zi cu tot felul de combinații muzicale, din când în când, o piesă în limba franceza are funcția de detensionare nervoasă.

Cu siguranță toată lumea se gândește la acei artiști consacrați: Edith Piaf, Charles Aznavour, Claude Francois, Joe Dassin, etc. Spre sfârșitul anilor ’80 parcă nu aveai cum să fugi de vreo piesă a Vanessei Paradis, iar după anii ’90 peste tot se auzea Celine Dion.

Abia prin 2010 un tânăr cu origini africane, Stromae, mi-a atras atenția în mod special, cu piesa “Alors on danse”, iar în 2013, la radio se asculta doar o singură piesă : Indila – “Derniere danse”.

Prin 2014 – 2015, cineva drag m-a făcut să ascult cu interes Kendji Girac.

Pandemia a adus în prim plan pe Aya Nakamura cu “Djadja”. Acea perioadă m-a făcut să-mi lărgesc orizontul, iar muzica franceză ocupă acum primul loc în topul preferințelor mele:

• Kendji Girac feat Soolking – “Baila”
• Kendji Girac – “Maria, Maria”
• Soolking – “Guerilla”
• Soolking – “Milano”
• Emkal – “J’la connais”
• Emkal – “Oublie-moi”
• Slimane feat Vitaa – “Ca ira”
• Niro – “Qui sait?”
• Souf – “Mi amor”
• Heus feat Soolking – “Malaga”
• Gosch – “Tu penses”
• Louane – “Si t’etais la”
• Ridsa – Nous deux”
• Zaho feat Indila – Roi 2 coeur”
• Mok Saib & Zaho – “Toi et moi”
• Yann Tiersen – “J’y suis jamais alle”.

Majoritatea amicilor mei, atunci când vin în vizită și aud vreo astfel de piesă au o primă reacție de genul: “OOo, ce melodie bună, ce ritm, etc”, după care vine dezamăgirea: “Aaaaaa …… e în franceză!” (nu prea sunt genul, nu prea mă omor după astfel de piese, etc.).