Sensiblitate

Încerc să profit din plin de aceste zile libere: facebook, instagram, presa internațională, știrile sportive, etc.

Deschid Facebook-ul și îmi văd elevii așa cum nu prea îi văd la școală: sensibili. Sunt impresionați de starea colegei de bancă, tocmai părăsită de iubit, chiar de revelion; devin emotivi atunci când văd o poză cu vreu cățel comunitar, ce trebuie ajutat, pe lângă care au trecut de zeci de ori, dar nu aveau cum pe atunci să lase un comentariu în rețeaua de socializare;  poza cu ultimul model de iphone sub brăduț a devenit repede screensaver-ul acestei vacanțe și nu numai; băieții care se pregătesc să devin bărbați în toată firea, nu prea îi mai găseam pe internet pentru că, încă tind să cred că și-au schimbat prenumele: individual îî descopeream din poze ca fiind Jim,Jameson,Johnie, Jack, Daniel, iar în grup toți deveneau …..`s. Unii mai inteligenți aveau codul lor: J&B, Beam, Moet. Și uite așa puștanii au devenit ”teacher`s”, iar fetele îi completau devenind ”honey”.

Pe instagram mă delectez cu partea pornografică a acestei sensibilități: poze de la oglindă, din baie, dar obligatoriu cu spatele, asta ca să aibă și latura misterioasă. Nu am înțeles încă acele selfi-uri în care telefonul acoperă chipul, iar tu privești în gol ce a mai rămas. De obicei în cazul ”lui” apare doar o mână care o ține protector din spate, ca să nu plece repede, sau câte o jumate de față, ori în partea întunecată a pozei. În cazul ”ea” posteriorul trebuie să ocupe trei sferturi din poză: zici că ești la ”devoratorii de publicitate”- descoperi în ceea ce a mai rămas din poză, dacă se face reclamă la pernă, cuvertură, telefon, geantă, blugi, etc.Cei care se cunosc deja, au descoperit și alte chestii interesante: pozele de sus în jos, că doar și sânii sunt la fel de importanți, sau de jos în sus, că doar suntem mai înalți și mai impunători decât părem.

Twiter-ul m-a îngrozit și mai tare: câteva sute de milioane de animale au murit în incendiile din Australia, Iran-ul este în doliu, în fiecare zi a acestui an a murit câte un fotbalist, etc.

Am crezut că un pic de muzică nu strică, dar m-am înșelat. Ascultam un tânăr la modă acum, Soolking, dar versurile sale mă avertizau asupra problemelor din Algeria. Mi-am amintit de un alt cântăreț, Massari, dar și ăsta vorbea despre Liban și protestele de acolo.

Mai pe seară am zis că e indicat să văd și un film bun: ”Never look away”. Un film extraordinar ce descrie talentul unui pictor, însă în perioada celui de-al doilea război mondial. Din nou aceleași scene dure cu camerele de gazare și deciziile pripite în ceea ce privește viata unor oameni.

Ieșind târziu în noapte la un pahar de vin, trebuia să închei seara în aceeași notă: la unul dintre cele mai apreciate baruri din oraș, deși suntem încă sub influența spiritului de sărbătoare, nu am putut să nu observ oameni triști, singuri, stând toți cu nasul în telefoane, mese doar de baieți, sau mese doar de fete, mese cu prea mult alcool și mese fără ”chemare”, mese pline de telefoane, poșete, chei de la mașină, pachete întregi de țigări, etc.

Citeam zilele trecute autobiografia lui Nikola Tesla, iar acesta spunea că până pe la vârsta de 5 ani, mama sa îi repeta o singură chestie ”să te faci fericit”. În școala generală, profesoara îl întreabă ce dorește să ajungă atunci când o să fie mare, iar el răspunde că ”vrea să ajungă fericit”. Profesoara a părut deranjată că el nu a înțeles întrebarea, iar Tesla i-a confirmat: ”așa este, dumneavoastră nu înțelegeți ce este viața!”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s