Niciodată singur, cu tine

Niciodată singur, cu tine pe pământ, traversând focul.

Niciodată singur. Cu tine prin păduri culegând săgeata tumefiată a zorilor, mușchiul reavăn al primăverii.

Cu tine in lupta mea, nu cea aleasă de mine, ci singura.

Cu tine pe străzi și pe nisip, cu tine dragostea, oboseala, pâinea, vinul, sărăcia și soarele unei monede, rănile, durerea, bucuria.

Toată lumina, umbra, stelele, tot grâul secerat, corolele de floarea-soarelui uriașe, plecate sub greutatea lor, și zbor de cormoran înfipt în cer, cruce deasupra mării, tot spațiul, toamna, garoafele, niciodată singur, cu tine.

                                                                                                             Pablo Neruda, 1956.