Musique francais

Acum câțiva ani o prietenă mi-a redeschis apetitul pentru muzica franceză (aproape că m-a obligat prin plăcerea și dorința ei). Deși suntem intoxicați zi de zi cu tot felul de combinații muzicale, din când în când, o piesă în limba franceza are funcția de detensionare nervoasă.

Cu siguranță toată lumea se gândește la acei artiști consacrați: Edith Piaf, Charles Aznavour, Claude Francois, Joe Dassin, etc. Spre sfârșitul anilor ’80 parcă nu aveai cum să fugi de vreo piesă a Vanessei Paradis, iar după anii ’90 peste tot se auzea Celine Dion.

Abia prin 2010 un tânăr cu origini africane, Stromae, mi-a atras atenția în mod special, cu piesa “Alors on danse”, iar în 2013, la radio se asculta doar o singură piesă : Indila – “Derniere danse”.

Prin 2014 – 2015, cineva drag m-a făcut să ascult cu interes Kendji Girac.

Pandemia a adus în prim plan pe Aya Nakamura cu “Djadja”. Acea perioadă m-a făcut să-mi lărgesc orizontul, iar muzica franceză ocupă acum primul loc în topul preferințelor mele:

• Kendji Girac feat Soolking – “Baila”
• Kendji Girac – “Maria, Maria”
• Soolking – “Guerilla”
• Soolking – “Milano”
• Emkal – “J’la connais”
• Emkal – “Oublie-moi”
• Slimane feat Vitaa – “Ca ira”
• Niro – “Qui sait?”
• Souf – “Mi amor”
• Heus feat Soolking – “Malaga”
• Gosch – “Tu penses”
• Louane – “Si t’etais la”
• Ridsa – Nous deux”
• Zaho feat Indila – Roi 2 coeur”
• Mok Saib & Zaho – “Toi et moi”
• Yann Tiersen – “J’y suis jamais alle”.

Majoritatea amicilor mei, atunci când vin în vizită și aud vreo astfel de piesă au o primă reacție de genul: “OOo, ce melodie bună, ce ritm, etc”, după care vine dezamăgirea: “Aaaaaa …… e în franceză!” (nu prea sunt genul, nu prea mă omor după astfel de piese, etc.).

Made in Turkey

Când l-am descoperit pe Orhan Pamuk, pur și simplu am fost fascinat de tot ceea ce reprezintă acest ținut (istorie, cultură, social media, nivel de trai, turism). Am savurat fiecare pagină din cele peste 15 cărți citite, ale acestui autor. Cu toate acestea, filmul turcesc nu m-a atras în mod special, poate și pentru că peste tot în jurul meu se vorbea de acel serial transmis de Kanal D, Süleyman Magnificul.….până și bunica mea de 83 de ani se întreba cum rezist tentației de a nu urmări acel show tv.

Mai apoi, printr-o conjunctură, fără să-mi dau seama s-a trezit romanticul din mine, și cu lacrimi în ochi am vizionat pelicula “Miracol în celula 7“. Mi s-a confirmat totuși, în acest fel, că filmul turcesc e prea “siropos” pentru mine și gusturile mele.

Când credeam că am scăpat de remușcări și că îmi voi hrăni curiozitatea doar cu scriitori consacrați ai Turciei, iată că mă trezesc în fața ecranului, cu un Netflix inundat de filme și seriale “made în Turkey”.

Plecând de la ideea că, turcii au totuși ceva al lor ….. m-am așezat confortabil în fotoliu și am acceptat un miniserial cu 8 episoade : “Șahmaran“.

Nici acum nu știu dacă narghileaua din sufragerie, utilizată intens în ultimele săptămâni, a avut un rol atât de important în selecția filmelor de seară vizionate la început de 2023: “Nu mă părăsi“, “Un bilet dus către ziua de mâine“, “Trebuie să te uit“, etc.

Și uite așa m-am întors de unde am plecat. Chiar și acum la școală, în fața unui ceai fierbinte, vine câte un coleg și îmi recomandă “something made în Turkey”…… Zilele trecute, colegul meu, profesor de istorie, mi-a transmis imperativ să nu ratez un serial turcesc “Otomanii“, poate nu am mai văzut de mult ceva diferit…… :)))))