E vina mea, e vina ta

“Că te-am văzut e vina mea, că te-am plăcut e vina ta” :

• oamenii nu se rușinează când gândesc ceva murdar, ci, pesemne, când își imaginează că-i credem capabili de aceste gânduri murdare.
• pudoarea există pretutindeni unde se află un “mister”.
• ne temem de dispoziția ostilă a aproapelui, fiindcă ne așteptăm ca el, prin această dispoziție, să ne descopere secretele.
• dacă n-ar fi curiozitatea, s-ar fi făcut puțin pentru binele aproapelui.
• există femei care, oriunde le-ai scotoci, n-au interioritate, ci sunt niște pure măști ….. dar, tocmai ele sunt în stare să stârnească la maximum dorința bărbatului: el caută după sufletul lor ……. și continuă să caute 🙂

Ce simplu ne explică Nietzsche ceea ce nu reușim să vedem azi în jurul nostru.

“Îmi fac planuri, îmi fac filme” :

• unii oameni s-au obișnuit așa de mult să fie singuri cu ei înșiși, că nici nu se compară cu alții, ci-și deapănă înainte viața monologică, într-o dispoziție calmă și plăcută, stând admirabil de vorbă cu ei înșiși, chiar râzând.
• neîncrederea în sine însuși nu trece întotdeauna nesigură și timidă, ci uneori ca turbată: s-a îmbătat ca să nu tremure.
• a face planuri și a lua hotărâri comportă multe sentimente bune ….. doar așa aștepți liniștit necazul și dezmeticirea.
• trebuie să înveți să ieși mai curat din niște împrejurări imunde și, la nevoie, să te speli și cu apă murdară.
• în teaca aurită a compătimirii se ascunde câteodată pumnalul invidiei.

Să învățăm să apreciem fiecare clipă, cu bunele și relele ei.

Jurnalul străzii

Când mă uit la comportamentul noilor generații, parcă imediat mă duc cu gândul la “Dangerous minds”, iar, în cazul unor copii, versurile lui Coolio nu sunt chiar atât de departe de adevăr. Întotdeauna am mers pe mâna acestui film, ca și punct de referință la ceea ce se dezvoltă în acești tineri înfocați.

La aproape 15 ani de la apariția acestui film și cam tot atâția de când mă lupt și eu cu sistemul nostru de învățământ, pelicula “Freedom writers” cu siguranță intră în top.

Chiar dacă problemele tinerilor noștri sunt un pic diferite, totuși învățământul integrat se definește prin aceeași sensibilitate: tineri profesori dornici de afirmare ce se implică până la epuizare, ce traversează curtea liceului cu teancuri de eseuri, mai mereu cu cafeaua lângă ei și reprezentativa țigară, ce parcă se fumează singură, cu propriile drame și divorțuri, dar postând mereu în cei mai buni ascultători, luptători, adevărați educatori ce modelează după reguli neconvenționale, programe școlare ce se simplifică și se reduc în funcție de aspectul social creionat la repezeală, etc.

Mai mereu, cele 120 de minute petrecute în fața ecranului schimbă perspectiva abordării acestor teme, iar noi chiar tresărim în fața “schimbării”.

Unii se vor relaxa, alții vor deveni instant niște mici bocitoare, dar în final, pe ritmuri de hip-hop vor avea un nod în gât.

Lucrurile evoluează repede, tinerii cresc mai rapid decât anticipam noi ……. și cu toate acestea încă avem curajul să ne punem acel semn de întrebare.