Deși amândouă au cam același preț, totuși căile cunoașterii sunt atât de diferite…. Majoritatea le combină cu tact sperând să păcălească astfel întreg demersul. Nu e o idee rea având în vedere că sunt incluse în categorii diferite: un hobby și un viciu.
Cu toții folosim aceeași scuză: trebuie curaj să poți face diferența. Un cognac bun te motivează, iar respectul se amestecă bine cu puțină inteligență emoțională, între cuburile de gheață (a căror circularitate indică inițial frivolitate și compasiune, ulterior prin contopire definind rațiunea momentului).
Căutăm mai tot timpul contextul favorabil, iar momentul este amânat de prea multe ori pentru a mai avea o intensitate potrivită.
Într-un final schimbul de măști ne face să credem în ”nebunia lui Nietzsche” și căutăm cu o oarecare detașare răspunsuri ce nu se potrivesc întrebării existențiale.
Și uite așa, fără să ne dăm seama, devenim aroganți, aducem obiecții, formulăm idei ce se contrazic, iar unii care au plătit această carte cu bani munciți, cu siguranță că în volumul II al cărții vor cere, sau cel puțin vor gândi, acea ”despăgubire intelectuală”. Este exact ceea ce ne-a rugat ”modestul Schopenhauer” să nu facem, adică doar cei aleși vor concluziona că ”viața este scurtă, iar adevărul bate departe și trăiește mult”.
”Lumea este reprezentarea mea”, iar eu mă consolez cu faptul că întotdeauna primesc cognacul cadou, drept răsplată pentru eforturile mele de a mă identifica cu propria bibliotecă.
alexciotir.wordpress.com 