Deși …. te-am învățat perfect

Rețeta perfectă a unui weekend de toamnă: tot ce a lăsat mai frumos în cuvinte Grigore Vieru, dar și câteva amintiri superbe cu bunicul meu…..

Titlul acestei postări este unul înșelător, dar poate că exprimă cel mai bine optica unor generații.

În fața unui pahar de whisky mirosul puternic de tutun încerca să regăsească bărbăția a doi oameni ce aduceau un tribut femeii, poate în cel mai liniștit și sincer moment. Ca orice tânăr credeam că trebuie să o învăț perfect cum să mă iubească….. Înțelepciunea bunicului însă, mă făcea să pun capul în pământ: ”te-am învățat perfect” însemna tocmai opusul – să înveți să citești femeia și să fii umil – să o înveți ca pe o carte de căpătâi. Îmi repeta de fiecare dată aceeași frază: ”În fiecare dimineață să vezi lângă tine perfecțiunea… ăsta e semnul de carte…după care smerit te apuci să o citești în cele mai banale și normale momente”.

Citind câteva aforisme ale lui Grigore Vieru în volumul ”Cerul culege”, parcă îl aveam din nou în față pe cel care mi-a oferit atât de multe: ”N-am obosit niciodată mai tare ca atunci când am roșit pentru omul pe care-l iubesc”.

Bunicul a fost într-adevăr un Grigore Vieru al meu: ”…..și cel mai puternic bărbat poate fi îngenunchiat, supus în fața unei simple gropițe din obrazul femeii”.

Cât de frumos observă Grigore Vieru totul: ”Lacrima vede totul, dar nu cunoaște…….Făina care a căzut în colb devine colb și ea…….”.

Rima inimii mele să fie coroana versului tău, iar nu o muscă așezându-se pe toate cele….. de aia bunicul meu nu a fost niciodată bătrân, pentru că vorbea atât de bine cu nepotul său.

”Dorința este ca femeia frumoasă: chiar îmbătrânind, nu-și pierde farmecul”.