Sunset

Dacă deschid Facebook-ul sau Instagram-ul observ că mai toată lumea vede apusul, într-adevăr plin de romantism, dar cu o simbolistică aparte: melancolie, dor, iubire, dorință, clipă, spontaneitate, însă toate cumulate într-o formă de regret, chiar pe alocuri cu nuanțe de resemnare. Apusul te întoarce în timp. Acea lacrimă apărută pe furiș întotdeauna descrie clepsidra timpului, iar firul de nisip ce se scurge intens îți derulează rapid un calup de amintiri.

Răsăritul e întotdeauna mai agitat: perspective noi, gânduri răzlețe, îndrăznețe chiar……dar însoțit de un aer pozitiv. Apusul e ceva mai matur și mai liniștit, mai înțelept. Răsăritul se vede doar cu privirea înainte. Apusul se fură întotdeauna cu o privire din profil, suspicioasă chiar……

Vreau să văd răsăritul prin ochii acelor tineri frumoși, iar ei să înțeleagă că nu trebuie ”furat” nimic, nu trebuie ”alergat”, nu trebuie ”improvizat” pentru a ajunge să comprimi totul la apus. Totul trebuie trăit natural. Între răsărit și apus ne definim.

Pasiune în orașul înghețat

Afirm cu tărie că rușii ”sunt nebuni…..de buni”. Mă declar pe viață fanul lor. Deși nu mă așteptam la o așa surpriză tocmai pe Netflix, recunosc că filmul are ingredientele perfecte pentru o seară de weekend, bineînțeles alături de cine trebuie.

Nici nu o să vă dați seama când trec cele 138 de minute ale peliculei: sfârșit de secol XIX cu un Sankt Petersburg înghețat din toate punctele de vedere, cu hoți de buzunare și femei ușoare. Ideea este atât de simplă, dar clasică: un tânăr din pătura de jos a societății se îndrăgostește de Alisa, reprezentanta burgheziei. Imagini de poveste combinate cu patinajul, costumații impunătoare, cum numai rușii sunt capabili să le expună. Ceea ce nu reușește ofițerul din imagine, poate un puști care reprezintă cu tărie forța iubirii și dezvoltă ideea de a îți urma întotdeauna visul, de a crede în propriile puteri și de a nu te lăsa copleșit de cei care îți închid idealurile într-o colivie. Există, întotdeauna o portiță care te eliberează și te propulsează spre ființare. Să crezi în tine și în capacitatea ta de a te dezvolta încontinuu.