Recomandarea cititorului

”Ultimii Martori” – Svetlana Aleksievici ….. această scriitoare și jurnalistă din Belarus, dar născută în Ucraina, laureată a premiului Nobel în 2015, m-a impresionat îndeajuns prin puterea cuvântului, încât o lacrimă apărută discret … aștepta umilă să întorc pagina, doar pentru a-și putea continua drumul ei scurt. Nici nu mă așteptam la un alt scenariu. Cu rușii nu te joci. Ce-i al lor e pus deoparte.

În cele aproape 400 de pagini descoperi imaginea celui de-al doilea război mondial, dar pe un fundal cu glas de copil: 100 de povești ale unor ”îngerași”, care te sensibilizează brutal, până în măduva oaselor; simți o durere în tălpile picioarelor, pulsul o ia razna, iar sufletul îți este pustiit într-o secundă, dar tocmai acea clipă a făcut ca multe inimi să bată. Mutilarea, schingiuirea sufletului este cea mai oribilă crimă. Trauma acelor copii definește și astăzi ”handicapul” nostru. Umilința, decadența, dezumanizarea sunt cuvinte ce îți vin în minte cu fiecare pagină citită. Însă, elementul central este FRICA. Doar cu ea s-au realizat aceste atrocități. Nu am crezut niciodată că poate avea o forță atât de mare: doar ea a putut îngenunchea un popor întreg, o civilizație, sau chiar viitorul nostru.

Amintirile unui copil de doi sau trei ani distrug orice manual de psihologie. M-am simțit ciudat în calitate de profesor de științe sociale. Realitatea acelor suflete a răpus orice teorie, orice act imaginativ.

Inițial am vrut să postez câteva paragrafe semnificative ale acestui memorial al durerii, dar ulterior mi-am dat seama că, astfel aș strica întreg demersul meu. Nu e o carte care să impresioneze pe Facebook, pe blog. E o lucrare ce trebuie citită și trăită de către fiecare în felul său. Trebuie interiorizată cât mai autentic această întoarcere în timp. Deși primul impuls, după vreo 30-40 de pagini, o să fie acela de a lăsa cartea din mână, chiar de a o arunca (din frustrare, din neputința de a înțelege cum s-a putut întâmpla așa ceva), totuși ideea este alta: firea omenească, capacitatea noastră de a îndura, de a supraviețui, este una cu totul aparte. Suntem atât de puternici, de răbdători, de credincioși, încât parcă, mai multe vieți se cumulează într-una singură, doar a noastră ….. ceea ce ne este scris să ducem. Vă veți adresa o întrebare la sfârșitul lecturii, cu siguranță, și asta e bine. înseamnă că primul pas l-ați realizat. Restul ….. face parte deja, din experiența voastră.

P.S. : în timp ce tastam, iPod-ul a simțit că trebuie să fie o postare responsabilă și m-a acompaniat pe fundal cu o piesă, de care habar nu aveam, dar care mi-a mers la suflet: – Elgid Doda – ”Runaway”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s