Old school

Sfârșit de martie 2021 : Imaginea (unei cancelarii dintr-un liceu) – oarecum tristă, lipsită de orice speranță, poate și prin schimbarea regulilor din mers, dar … chiar și așa, tot anemică. Fiecare diriginte al clasei a XII -a primește lista cu elevii promovați în urma simulării bacalaureatului. Dezamăgire mare: cea mai bună clasă din cele șapte existente are un procent de promovabilitate, puțin peste 40%, iar în cel mai slab colectiv, abia dacă au promovat 4-5 elevi. Restul profesorilor sunt și mai posomorâți, pentru că e început de săptămână și de obicei își prezentau oful: elevii nu dau cameră, refuză, sfidează, nu comunică, nu înțeleg ce se-ntâmplă, etc., dar astăzi prioritatea este alta, deși situația e una la fel de nefericită, ce parcă le taie elanul, ce parcă le anihilează întreg demersul săptămânilor trecute. Urmează însă, o lună de vacanță ce va șterge cu buretele și bunele și relele.

Primăvara anului 1986 : pauza mare în cancelaria liceului: fără filtru sau espressor de cafea, fără pizza, etc., dar cu alt scenariu (profesori care în recreația mare joacă o partidă scurtă de șah sau își pun câteva întrebări de cultură generală; un rebus; cuvinte încrucișate; epigrame; câteva bancuri (fie politice sau de ce nu, chiar la adresa învățământului); dascăli tineri care cer un sfat din partea profesorilor cu experiență: ironia, subtilitatea, sarcasmul, toate mergeau atât de bine împreună, această omogenitate cu un farmec aparte, dar de o naturalețe ieșită din comun, o substituibilitate uluitor de necesară).
P.S. 1 : Povestea de acum 35 de ani reconstruită de către un fost profesor de socio-umane, care pe atunci avea aceeași vârstă pe care o am eu acum, tot la catedra de științe sociale.
P.S. 2 : în 1986 aveam primele curiozități, iar ele se îndreptau către ceea ce peste vreo doi ani aveau să însemne viața de elev, iar acum sunt un profesor care are ultimele gânduri ………