Sfârșit de martie 2021 : Imaginea (unei cancelarii dintr-un liceu) – oarecum tristă, lipsită de orice speranță, poate și prin schimbarea regulilor din mers, dar … chiar și așa, tot anemică. Fiecare diriginte al clasei a XII -a primește lista cu elevii promovați în urma simulării bacalaureatului. Dezamăgire mare: cea mai bună clasă din cele șapte existente are un procent de promovabilitate, puțin peste 40%, iar în cel mai slab colectiv, abia dacă au promovat 4-5 elevi. Restul profesorilor sunt și mai posomorâți, pentru că e început de săptămână și de obicei își prezentau oful: elevii nu dau cameră, refuză, sfidează, nu comunică, nu înțeleg ce se-ntâmplă, etc., dar astăzi prioritatea este alta, deși situația e una la fel de nefericită, ce parcă le taie elanul, ce parcă le anihilează întreg demersul săptămânilor trecute. Urmează însă, o lună de vacanță ce va șterge cu buretele și bunele și relele.

P.S. 1 : Povestea de acum 35 de ani reconstruită de către un fost profesor de socio-umane, care pe atunci avea aceeași vârstă pe care o am eu acum, tot la catedra de științe sociale.
P.S. 2 : în 1986 aveam primele curiozități, iar ele se îndreptau către ceea ce peste vreo doi ani aveau să însemne viața de elev, iar acum sunt un profesor care are ultimele gânduri ………