Cutiuța cu amintiri

De obicei, atunci când am câte o săptămână aglomerată, tot ce am nevoie este iPod-ul și astfel umblu cu ”nesimțire” la cutiuța cu amintiri. În general, lumea când aude de întoarcerea în timp, se gândește doar la acele ”bucăți” sau frânturi extraordinare tinereții de altădată. Eu însă, chiar vreau să îmi pun memoria la treabă. Cu cât refresh-ul este mai autentic, cu atât mă simt mai uman. O fâșie, un grăunte, un fir de nisip, rațional și eficient, asemeni unui pansament, așa trebuie acționat în acest demers, cu siguranță, contestat de cei mai tineri.

Nu prea sunt genul comercial, dar fără să-mi dau seama, iPod-ul m-a trimis într-o lume de care uitasem: genuri muzicale atât de bine organizate în biblioteca instrumentului digital, încât totul a fost cuprins într-un ”sezon” excepțional. Un Netflix personal, din care nici nu știam ce să aleg mai întâi.

E indicat să te lași purtat de val, fără a fi pretențios: orice scenă e naturală, scoasă de la naftalină, nimic nu e tăiat din regie, unele imagini sunt chiar haioase, sentimente ciudate la mijloc, iar naivitatea clipei face toți banii. Moneda virtuală introdusă în această cutiuță cu amintiri e asemeni acelui bănuț norocos uitat printr-un buzunar al propriei memorii.

Fără a exagera și a confunda cele două planuri, din când în când, dacă e văzut doar ca un exercițiu de memorie, e binevenit acest ”medicament”. În condițiile date, când comunicarea are de suferit, poate fi ușor riscant să ai propriul videoproiector, dar ca și un ceai fierbinte dimineața …… te poate face să conștientizezi că ai în față o zi plină și sunt atât de multe de făcut (și nu invers, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s