Amintiri și blaturi

Mi-e dor de atmosfera de pe stadion…..cu atât mai mult că stau și la doi pași de marea noastră arenă a micuțului oraș de pe harta fotbalistică. Cu toate acestea mă consolez în fiecare seară de luni, alături de o mână de oameni, timp de o oră și jumătate, la o partidă de minifotbal, pe un teren sintetic, aproape de ieșirea din oraș.

În această perioadă plină de restricții și frustrări, singurele momente de normalitate sunt acelea din pauza meciului sau acele minute comprimate responsabil, de la final.

Iubesc acei oameni simpli, care după aproape două ore de alergare, pot avea curajul de a face haz de necazul nostru, acela de a simți micile bucurii ale vieții noastre: fotbalul, terenul, stadionul, galeria, fazele controversate, entuziasmul unui gol al favoriților,etc….. Și uite așa am ajuns la discuții despre blaturi și jocuri de culise care să ne facă să stăm deoparte de acest fenomen… 🙂

Ce sentiment poate avea un atacant pur sânge, atunci când colegii de echipă îi șoptesc de pe banca de rezerve : ”nu mai trage niciun șut la poartă……se stinge grătarul….”.

Mentalitatea jucătorului venit la stadion în bocanci : ”se inventau anumite datorii existente la nivelul clubului, doar pentru a nu păta orgoliul coechipierului”…… doar așa se accepta înțelegerea.

Blaturi făcute pe o navetă de bere, doar de către doi, trei jucători exponențiali, care mai apoi făceau cinste în vestiar cu licoarea magică…. 🙂

Blatul medical : ”vedetele” echipei se îmbolnăveau cu 24 sau 48 de ore înainte de meci și astfel se modifica dramatic cota echipei….

Dar, cireașa de pe tort, a fost blatul filosofilor, adică cel pe care nu-l cere nimeni, nu îl înțelege multă lume, dar îl acceptă toți….. pare a fi blatul Sfântului Augustin, din lucrarea sa ”Despre minciună” : blat în favoarea unei echipe aflate la retrogradare, care ulterior a promovat din liga a 5-a până în liga a 2-a și astfel a definit personalitatea întregului oraș : demnitatea de a fi ajuns acolo unde îi era locul, curajul de a fi ”la masa bogaților” din punct de vedere fotbalistic, chiar îmbunătățirea nivelului de trai.

În finalul discuției noastre….. echipa adversă a făcut cinste cu o bere, chiar la firul ierbii, asta ca să ne simțim și noi curați și sănătoși, după ”o mișcare” ca între vechi prieteni.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s