Western Stars

O zi de toamnă, un weekend minunat alături de cei dragi. Din dorința de a mai anima atmosfera, accept ca videoproiectorul să lumineze întreaga cameră, sperând să găsesc un mijloc de a conserva buna dispoziție a grupului.

La exact un an de la apariția acestui documentar ”Western Stars”, HBO îl prezintă în premieră la noi. Fără să fiu foarte atent la detalii și cu ceva treabă prin dulapurile din casă, mă trezesc cu foarte multe aprecieri legate de alegerea făcută, adică un show muzical pe cinste.

Poate cea mai bună idee a unei zile de weekend: Bruce Springsteen și soția sa, Patti Scialfa, în hambarul lor din New Jersey, alături de o orchestră extraordinară. Un concert live ….. ce depășește două ore de încântare a simțurilor.

Nu am cum să nu recomand acest spectacol muzical, iar naturalețea și sinceritatea acestui artist vin să completeze starea de spirit.

Zeul fotbalului

Ca un mare admirator al sportului ”rege” profit de fiecare weekend pentru a viziona un meci de fotbal, dar acest sfârșit de săptămână a fost dedicat unui supraom, celui mai talentat jucător al tuturor timpurilor.

Miercuri, 25 noiembrie 2020, întreaga lume a fotbalului a îngenunchiat în fața zeului, a recunoscut geniul fotbalistic…..

Generația mea, cea cu cheia la gât, care juca mult fotbal în fața blocului, a crescut cu acest nume pe buze….. Cine era numit ca și Diego în cartier, avea autoritate, era recunoscut, își găsea locul repede în grup. Această titulatură se câștiga greu, în timp, în câțiva ani buni de jucat meciuri de fotbal(cele de cartier, chiar erau dure)….Trebuia să ți se ducă vorba câteva străzi bune, iar mai apoi testul suprem: să fii chemat de alte echipe, să joci chiar la ei acasă, pe terenul lor, cu regulile lor, iar dacă și așa câștigai, atunci ”porecla”, parola ta de fotbalist, în întreaga comunitate rămânea pe vecie ”Maradona”.

Copilăria mea a fost marcată de puține meciuri cu acest talentat jucător de fotbal, dar chiar și așa, geniul se recunoaște ușor, indiferent de vârstă, indiferent de mediu sau de apartenența la acest sport.

Deși primul meci de fotbal s-a disputat pe tărâm european, trebuie să recunoaștem că patria fotbalului este America de sud: Brazilia și Argentina, prin Maradona și Pele au dat ora exactă în acest sport. Acum întreaga moștenire pică pe umerii lui Leo Messi, iar noi cei din Europa ne consolăm cu Cristiano Ronaldo.

Diferența a făcut-o ”acel butoiaș atomic”, care prin talentul său a uimit o lume întreagă…..un adevărat număr ”10”, sufletul unei echipe.

aDios, Diego Armando Maradona !!!

Another education

Scopul acestei postări nu este de a critica sau de a scoate în evidență digitalizarea învățământului nostru. Ca profesor, ceea ce simt în fiecare zi într-o sală goală, chiar nu vreau să transmit nimănui. Însă, nu pot fi indiferent la strigătele de ajutor ale elevilor mei. Știm cu toții că întrega țară se educă în aceste vremuri prin intermediul unei aplicații (exclusiv de pe telefonul mobil).

În fiecare oraș există un liceu sau un colegiu Economic, iar de aici se vor alege cei care în viitor ”vor ține frâiele acestei națiuni”.

Cei mai afectați și poate, și cei mai vocali au fost cei de clasa a X-a. Pe undeva e chiar normal: adolescență, pubertate, autochestionare(cine sunt?), angajare(eu ce fac?), într-un cuvânt – identitate. Au pășit spre un alt nivel în 2019 – când au intrat la liceu, iar după câteva luni au conștientizat că sunt nevoiți să pornească la drum cu un handicap, prin închiderea școlilor(în martie). Aproape că ….. nu se cunoșteau între ei. Unii, nici nu au avut timp să se adapteze. Anul acesta însă, toate acele temeri ale lor s-au confirmat. Acea dilemă majoră a adolescenței – identitate sau confuzie – nu mai este una naturală, ci este impusă: o criză de dezvoltare ”comandată online”.

Ora 18.15 – într-o zi de vineri, disciplina – educație antreprenorială – vocea unei eleve ce răsună la microfon, amplificată și de ecoul unei clase triste și goale la început de weekend: ”domnule profesor – deși conștientizăm că ne ducem existența într-o societate slabă, fără pretenții, fără un orizont, am ajuns să ne fie frică de noi, de siguranța noastră, de faptul că, prin forțele proprii și prin nivelul de cunoștințe, nu ne vom putea adapta nici acelei orânduiri….”.

O duminică plăcută!

Amintiri și blaturi

Mi-e dor de atmosfera de pe stadion…..cu atât mai mult că stau și la doi pași de marea noastră arenă a micuțului oraș de pe harta fotbalistică. Cu toate acestea mă consolez în fiecare seară de luni, alături de o mână de oameni, timp de o oră și jumătate, la o partidă de minifotbal, pe un teren sintetic, aproape de ieșirea din oraș.

În această perioadă plină de restricții și frustrări, singurele momente de normalitate sunt acelea din pauza meciului sau acele minute comprimate responsabil, de la final.

Iubesc acei oameni simpli, care după aproape două ore de alergare, pot avea curajul de a face haz de necazul nostru, acela de a simți micile bucurii ale vieții noastre: fotbalul, terenul, stadionul, galeria, fazele controversate, entuziasmul unui gol al favoriților,etc….. Și uite așa am ajuns la discuții despre blaturi și jocuri de culise care să ne facă să stăm deoparte de acest fenomen… 🙂

Ce sentiment poate avea un atacant pur sânge, atunci când colegii de echipă îi șoptesc de pe banca de rezerve : ”nu mai trage niciun șut la poartă……se stinge grătarul….”.

Mentalitatea jucătorului venit la stadion în bocanci : ”se inventau anumite datorii existente la nivelul clubului, doar pentru a nu păta orgoliul coechipierului”…… doar așa se accepta înțelegerea.

Blaturi făcute pe o navetă de bere, doar de către doi, trei jucători exponențiali, care mai apoi făceau cinste în vestiar cu licoarea magică…. 🙂

Blatul medical : ”vedetele” echipei se îmbolnăveau cu 24 sau 48 de ore înainte de meci și astfel se modifica dramatic cota echipei….

Dar, cireașa de pe tort, a fost blatul filosofilor, adică cel pe care nu-l cere nimeni, nu îl înțelege multă lume, dar îl acceptă toți….. pare a fi blatul Sfântului Augustin, din lucrarea sa ”Despre minciună” : blat în favoarea unei echipe aflate la retrogradare, care ulterior a promovat din liga a 5-a până în liga a 2-a și astfel a definit personalitatea întregului oraș : demnitatea de a fi ajuns acolo unde îi era locul, curajul de a fi ”la masa bogaților” din punct de vedere fotbalistic, chiar îmbunătățirea nivelului de trai.

În finalul discuției noastre….. echipa adversă a făcut cinste cu o bere, chiar la firul ierbii, asta ca să ne simțim și noi curați și sănătoși, după ”o mișcare” ca între vechi prieteni.

Însemnări din subterană

Deși sunt un mare fan F.M.Dostoievski, totuși această lucrare mi-a dat mari bătăi de cap… Nu e tocmai potrivită unei deconectări rapide, dar cu răbdare s-a dovedit a fi mai prețioasă decât mă așteptam.

Am rămas plăcut impresionat și am descoperit în această cărticică o sumedenie de idei haotic dispuse, dar consistente pentru cititorul de rând:

  • când ne este bine vrem să fim independenți, iar când ne este greu vrem ca toată lumea să fie alături de noi.
  • un om cultivat și de treabă o să fie întotdeauna exigent cu sine, dar față de ceilalți o să coboare mereu privirea în pământ.
  • până și cel mai mare hoț este neobișnuit de sincer în sufletul său.
  • doar în vis evadăm în ”frumos și sublim”.
  • dragostea e o taină dumnezeiască și trebuie ferită de toți ochii străini, orice s-ar întâmpla între cei doi. Ei singuri își sunt judecători.
  • cultura, educația se rezumă la a avea din când în când o idilă cu mintea ta, în mintea ta.
  • prin iubire, de fapt…..se caută și o dominare morală.
  • omului îi place să-și cântărească numai amărăciunea, iar fericirea nu și-o cântărește.
  • prea ne conducem și prea mult auzim în jurul nostru ”doi ori doi fac patru”. După ”doi ori doi”, firește, nu-ți mai rămâne nimic, nici de făcut, nici de aflat. Nu va mai fi posibil decât să-ți blochezi cele cinci simțuri și să te cufunzi în contemplație.
  • suferința este singurul mobil al conștiinței noastre.
  • regretăm că suntem sinceri cu alții, fără însă a face eforturi de a fi sinceri cu noi.
  • nu te uiți la nimeni din pricina hainelor, feței, moralității, dar te miri de ce te privesc toți ca un ciudat.