Work, work, …

402D9097-5F7F-43BF-AA5D-E4F9F6865A93_1_201_aAu trecut și sărbătorile, iar primul ghiocel oferit azi a indicat subtil venirea unei primăveri infantile.

Sunt vremuri în care suntem asaltați de către tot felul de oferte, care te identifică în permanență cu realitatea dureroasă din jur.

Minim 8-9 ore de muncă în fiecare zi, iar spre seară, după un duș fierbinte, trebuie să-mi revin repede și mă așez la măsuța mea din dormitor, iar în fața laptop-ului încep să lucrez la documente, corectarea de lucrări, dosare, etc.

Pentru prima dată în viața mea am simțit că o felicitare, un mărțișor, sunt doar niște scuze ale celor care au prea mult timp liber. Efectiv agenda nu ne mai permite să fim oameni, să fim sensibili. E un lux să îți poți permite un gând bun. Înseamnă că ești vulnerabil. Mă pierd în mulțime în fiecare zi. Devin un străin. Nu mă mai recunosc. Te rog nu mă întreba ”DE CE?”.

Dar, oricât aș fi de obosit, câteva pagini răsfoite dintr-o carte, sau câteva rânduri așezate haotic pe blog, mă readuc la parametri normali.

Uneori sentimentele mele trebuie să mai aștepte, alteori devin prea entuziasmat de rutina existentă. Mi se întâmplă să arunc câte o privire vinovată unei străine în trafic, sau să fie vreo elevă ”vinovată„ că m-am certat de dimineață cu iubita.

Dar, ……., se-ntâmplă. Cu capul în hârtii, timpul ne zâmbește, însă, conștiința ne îndeamnă seara, în fața unui pahar de whisky, să căutăm soluții și să păstrăm o fărâmă din noi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s