Dansăm printre chipuri străine

Lipsa comunicării ne face să luăm tot felul de decizii la cald, spontan, fără să ne responsabilizăm ulterior.

Cel cunoscut trebuie să plătească scump, dacă a cam greșit cu ceva. La cel mai mic gest, omul de lângă noi, trebuie să își ceară scuze, să îngenuncheze și să ne recâștige încrederea.

Cât de ușor comunicăm prin mesaje cu un străin descoperit pe facebook. Uneori ne prinde ora 5 dimineața cu un străin…… în încercarea de a ne descoperi. Câte emoții atunci când un străin te complimentează și îți cere să îi trimiți o poză, de parcă ar fi secretul vostru, și doar așa poți deveni mai original. Acceptăm cu atâta ușurință să mai rămânem la o terasă prin oraș alături de niște necunoscuți…..în timp ce față de un amic suntem atât de scumpi la vedere, având mai mereu aceeași scuză : ”nu am timp”.

Mai multe străine au purtat cămășile mele decât a făcut-o prietena mea. Sunt de toată jena: memoria îmi joacă feste atunci când mă întreabă prietena cu ce era îmbrăcată la prima noastră întâlnire; devin atât de ocupat de la o zi la alta, încât nu pot cumpăra nici măcar un buchet de flori, dar îmi aduc aminte de ziua de naștere a unei oarecare colege de serviciu sau și mai grav, cu ajutorul facebook-ului, trimit ”inimioare” și invitații de tot felul unei necunoscute.

Nu am răbdare să stau la pieptul iubitei și să vorbesc despre tot și despre orice, dar mă grăbesc să nu întârzii la întâlnirea cu băieții: la fotbal, la sală, la tenis, cu bicicleta, la bere, etc.

Ce ușor trimit un sms unei străine…….mult, mult prea ușor…….enervant de ușor. Ce greu îmi vine dimineața când plec la serviciu să las pe măsuța din bucătărie o declarație de dragoste iubitei care doarme atât de frumos.

Și părinții și celelalte rude parcă nu mai ies din acel cerc vicios în care timpul ne constrânge să comunicăm mai rar, aproape deloc, iar vremea trece și în jurul nostru apar noi ”personaje”.

Mirosind a înger …

Ești tu, mirosind a înger, atunci când :

  • îmi îndrept privirea către cer savurând mireasma dimineții;
  • îmbrac cămașa, iar un nasture încăpățânat ca și tine mă trimite în camera noastră ce brusc miroase a busuioc și iasomie;
  • mă las condus de frumosul samoyed în vârf de munte și încerc să comprim totul într-o ultimă răsuflare;
  • o stea căzătoare mă trimite direct sub o pătură ce complotează cu puloverul pe care-l port și brusc totul mă cuprinde;
  • ce să fac eu cu toate umbrelele din lume, când fiecare picătură de ploaie prelinsă pe corpul meu, parcă te definește în toate;
  • până și florăreasa din piață zâmbește către acel colț sinucigaș, dar viu colorat, ce mă fascinează;
  • uneori din nimic ….. apare acea adiere de vânt ce mă conduce la o răscruce de drumuri;
  • îmi opresc respirația preț de câteva secunde, dar toate gândurile mele au mirosul tău imprimat;
  • și să clipesc e greu … închid ochii pentru o fracțiune de secundă, dar te simt o eternitate;
  • parfumul ființei tale este cel ce o să dăinuie mereu în jurul meu.