Muzeul Inocenței

5215Pamuk-Muzeul-inocentei-013-copyCând eram prin liceu mă mai încăpățânam câteodată și citeam Dostoievski. Nu mă pricepeam eu chiar bine în arta cititului, iar orice roman ce depășea 200 de pagini devenea misiune imposibilă. Cred că primele 50 de pagini erau recitite de multe ori, iar finalul era unul surprinzător întotdeauna. În timp am depășit aceste bariere, iar dorința mea de a vizita Sankt Petersburg-ul și tot ceea ce ținea de spiritul rusesc îmi devenea resortul oricărei activități culturale.

Timpul liber, voința, oamenii din jur, evoluția societății, dorința de a citi mult, iar și iar……toate au devenit impedimente ale celui mai transparent sentiment din lume: purificarea sufletului prin citit. După foarte mulți ani, profitând de această perioadă mai puțin aglomerată, dar și de nebunia cea presupusă a exista undeva în sufletul meu…………..am luat cu calm din biblioteca personală, romanul lui Orhan Pamuk și am plecat la drum pe calea cititului, asemeni unei străduțe înguste de la periferia Istanbulului.

După mai bine de 10 ani de la apariția lucrării am început cam circumspect să răsfoiesc cele 745 de pagini, dar ajutat de un semn imens de carte, din plută, primit cadou de la o colegă și adus din inima Lisabonei.

Nu am crezut niciodată că o să câștig înzecit în fața acelui sentiment de purificare……. Pe de o parte nu îmi venea să las cartea din mână ( stăteam până în jur de ora 3 dimineața ), iar pe de altă parte îmi impuneam să nu mă implic foarte tare, pentru că nu vroiam să mă despart atât de repede de cele 2 personaje. Cred că orice individ se regăsește în personajul masculin Kemal, un substitut al bolnavului din dragoste, dar care definește atât de bine anatomia patologică. Despre personajul feminin aproape că îmi e teamă să scriu ceva, să nu o dau în bară, sau să nu stric imaginea creionată de Pamuk…..Oare știe toată lumea cum e să fii doborât ca bărbat, de dragostea unei puștoaice de 18 ani ????????  Grea misiune pentru frumoasa Fusun să arunce cu coada ochiului câte o privire fanteziei cititorului.

O experiență autentică: stând în pat cuminte și având răbdare să cunosc frumusețea instambulezilor, după cum îi numește chiar autorul; să mă plimb prin bucătărie cu cartea în mână, din dorința de a înțelege tradițiile musulmane; obosit și îngenunchiat într-un colț al mesei de anumite pagini suplimentare scrise strategic de Orhan; încercând să fiu calm la mini barul din hol cu un pahar de whisky în față și oarecum supărat pe Kemal pentru că în anumite momente nu îndrăznea mai mult sau avea prea mult bun simț; contemplând din fața geamului de la sufragerie oamenii de pe stradă și frumusețea orașului seara, așa cum făcea și Kemal atunci când era în blocul Compasiunii.

Într-o seara când am rămas cu niște amici de ai mei și am băut până dimineață parcă îmi imaginam că îi am în față pe Zaim și Mehmet care numărau paharele de rachiu luate de Kemal…… 🙂

Premiul Nobel pentru Literatură obținut în 2006 i-a adus lui Pamuk în buzunare peste un milion de dolari, bani ce i-au fost insuficenți pentru deschiderea Muzeului Inocenței, care s-a tot amânat. Aș vrea pe lângă vizita rusească să ajung și la Istanbul, dar mai ales în acest muzeu al inocenței : să îmi sărut iubita și să îi mulțumesc pentru amintirile dăruite celui mai fericit bărbat.

One thought on “Muzeul Inocenței

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s