Iubirea necuvântătoarelor

DSC_0246Dimineață…..cred că era pe la 07.30….plimbare prin parc alături de samoyed-ul meu. Cam o oră ne relaxăm prin parc. Încerc să mă încadrez în timp, deoarece în jurul orei 8.00 toată lumea se grăbește către serviciu și nu mai îmi pot lăsa cățelul să se bucure de libertatea de a alerga. Cu toate acestea, un individ zâmbește de la distanță fiind foarte atent la modalitatea cățelului meu de a se răcori cu zăpadă. Mă întreabă politicos ce rasă este, iar reacția sa a fost una extraordinară pentru mine: “mi se pare un animăluț echilibrat ca și construcție, ca și prezență”. I-am răspuns că este un cățel liniștit, afectuos, nici nu îl auzi lătrând decât în momente importante, este inteligent și simpatic. El a continuat: “în acest caz vă echilibrează și pe dumneavoastră…..vă felicit….nu oricine are această cultură de a iubi animalul, de a îl prețui, de a îl respecta.”

Am rămas plăcut surprins și chiar mă gândeam la acea cultură de a respecta tot ceea ce este în jurul tău. Îmi aduceam aminte cum în fiecare film de peste ocean este promovată această cultură. Orice american își educă urmașii în acest spirit: să fie responsabil pentru animăluțul de companie pe care îl dorește; de mici copiii sunt duși în excursie în natură să cunoască animalele bune sau cele rele; orice copil american are în curte un cățel, dar în același timp merge și la vânătoare de urși cu tatăl său. Sunt prezentate în filme clasicele tabere de copii sau în mod special acele weekend-uri tată-fiu, în care tânărul trebuie să învețe să se păzească singur, să aibă noțiuni de orientare, chestiuni elementare de supraviețuire. Aproape fiecare adolescent are o busolă, un briceag, o lanternă, o sticlă cu apă, un rucsac, o pătură, etc. Sunt lecții simple de viață, dar atât de necesare educației fiecăruia dintre noi. Și chiar dacă nu este o ieșire în natură, și tot vedem cum americanii se duc la muzee, grădini zoologice, expoziții de animale.

DSC_0102Îmi place acest punct de vedere: de la a aprecia un fluture, o libelulă, o albină, o muscă și până la respectul cuvenit unui urs, unui crocodil, unui animal de mari dimensiuni – fioros și periculos.

În Europa însă, tânărul află târziu, după vârsta de 5 ani, că vaca nu e mov așa cum spun cei de la Milka. În Europa de Est problema e și mai gravă: se caută doar acele animale de pe urma cărora avem un folos. Așa ne învăța și de mici la școală: vaca dă brânză și lapte, găina dă ouă, etc.

În mediul rural filosofia este simplă: calul să fie bun și să tragă la căruță, câinele să fie rău(în curte, la stână), pisica să stea în pod sau în beci și să prindă șoareci, porcul să crească fericit până la sărbătorile de iarnă, mielul să fie sănătos până la sărbătorile de Paște, curcanul, rața, găina – toate vor prinde și ele niște sărbători legale, etc.

În mediul urban, totul devine și mai ciudat : foarte multe animale sunt abandonate din cauza mofturilor unora; sunt multe animale comunitare de care nimeni nu are grijă; boala unora de a avea animale fără să știe de ce. Multe animale sunt făcute cadou sau sunt luate ca și înlocuitor al problemelor emoționale.

Nu avem cultura de a aprecia frumusețea unui animal, de a îi respecta inteligența, de a îi înțelege afectivitatea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s