Bookshop

Acum când totul se cumpără online, iar eBook Reader-ul a înlocuit imaginea cărții pe retina noastră, rar mai vezi câte un omuleț pășind agale într-o librărie ( noua generație fiind micii extratereștri ).

Zilele trecute am avut parte de o imagine mai puțin obișnuită într-o librărie. Eram singur la rafturile cu cărți. La un moment dat intră o femeie în jur de 30-35 de ani împreună cu fiica ei, care avea 10-12 ani. Mămica, spre uimirea mea, căuta o carte de Jean-Paul Sartre, iar copilul căuta ceva teatru. Cea mică a ținut morțiș să mă dezorienteze, afirmând “mirosul cărților mă face să îmi doresc să stau toată ziua aici și să le caut”.

Încă eram confuz, dar primesc o a doua șansă : două eleve de clasa a VI-a căutau o culegere…Una dintre ele era cu banii, dar nu știa ce căuta acolo, cealaltă, mai sfioasă, căuta răspunsuri. Intelectuala…. își sună tatăl și îi cere voie să cumpere o carte, dar nu pentru școală, ci pentru sufletul ei. Primește un răspuns pozitiv ce o face să uite unde se află și împrumută bani pentru cartea inimii ei de la colega de clasă, care nu înțelegea cum poți da bani pe o carte ce nu ți-a fost cerută de nimeni. Condiția de bază era să nu afle părinții intelectualei cât a dat pe carte, adică 30 de lei, o investiție nu prea sigură pentru nimeni.

Mă deplasam deja spre ieșire….era prea mult pentru mine. În fața mea o fetiță de vreo 5 ani cu bunica ei…Cea mică avea o listă cu vreo 10 cărți. Începe să îi recite vânzătorului titlurile…Un singur titlu l-a repetat de vreo 3 ori : ” 2 ursuleți “. Vânzătorul o caută, dar îi spune fetiței că e vorba de o carte mai veche și crede că doar la bibliotecă o mai poate găsi. Fetița se uita mirată, supărată, chiar furioasă….Căuta cu privirea pe cineva pe care să se descarce… Eu la rândul meu, mirat de repetitivitate, mă întorc. Mare greșeală : fix în ochii nervoși ai fetiței am nimerit. Dădea din umeri și parcă mă întreba cu privirea ” tu ? ce vrei? “…..Am rămas blocat. Simțeam că trebuie să spun ceva ca să pot să îmi fac ieșirea din librărie. Mă apropii de ea și îi zic în șoaptă : ” Eu caut – 3 ursuleti “. Ea răsuflă ușurată și se părea că înțelege din tot sufletul ei ….. de ce nu găsește ” 2 ursuleți ” – deci, avea dreptate domnul, chiar e mai veche.

Am ieșit zâmbind din librărie și chiar cu un gând bun : “voi ce intrați, lăsați orice speranță!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s