Făcând în aceste zile curățenie printre revistele mele, undeva într-un colț, am mai găsit vreo câteva exemplare Metal Hammer. Deși erau în limba maghiară, o limbă nu numai necunoscută, dar și ciudată, urâtă de către mine, cu toate acestea eram un mare fan al revistei.
Discografiile artiștilor erau singurele chestii în limba engleză, iar restul era maculatură. Mă bucuram asemeni unui copil atunci când apăreau versuri sau poze ale formațiilor preferate.
Erau ca un fel de ghid……tot ce apărea acolo era literă de lege…..doar așa ne puteam raporta la ceea ce era nou și de valoare în muzica rock (death metal ori black metal). Urma apoi pasul doi : comanda prin poștă, a casetelor cu albume muzicale, de la Timișoara…..tot pe filieră maghiară. Dura cam între 7 și 10 zile, dar se merita așteptarea. Vreo două zile erau la purtător casetele pentru a le vedea și ceilalți prieteni….:)
alexciotir.wordpress.com 