Somnul Broscuței

IMAG0098_1O zi frumoasă de primăvară…..printre ultimele zile de aprilie….ora 6.20 dimineața. Un oraș mic, liniștit, curat și chiar foarte atent cu tine la o oră atât de matinală. Nu tu trafic, nu tu deranj de orice natură, iar parcul central îți inspira multă încredere și curaj….Eram cu samoyed-ul meu la plimbare. După câteva ture de alergare prin parc, ca de obicei, îmi las cățelul să se ducă aproape de lac pentru a se mai răcori și a bea puțină apă. La marginea lacului două broscuțe păreau că dorm liniștite sau doar au o calmitate de invidiat. Nu prea sunt eu un mare fan al broscuțelor, dar acestea două din imagine chiar au fost simpatice. Inițial mă cam speriasem, că doar câinele meu le stricaseră meditația. Cea tânără se întindea în toată splendoarea, iar până și cățelul se mirase de reacția lor. Păreau dezmorțite, dar fără chef. Trecuse aproape doua minute de când erau deranjate de animăluțul meu, dar nici că aveau vreo grijă. Ochii opriți în loc al celor două broscuțe parcă îmi dădeau startul unei zile la fel de frumoase. Simpatică familie !!!

Metal Hammer

IMAG0332_1_1Făcând în aceste zile curățenie printre revistele mele, undeva într-un colț, am mai găsit vreo câteva exemplare Metal Hammer. Deși erau în limba maghiară, o limbă nu numai necunoscută, dar și ciudată, urâtă de către mine, cu toate acestea eram un mare fan al revistei.

Discografiile artiștilor erau singurele chestii în limba engleză, iar restul era maculatură. Mă bucuram asemeni unui copil atunci când apăreau versuri sau poze ale formațiilor preferate.

Erau ca un fel de ghid……tot ce apărea acolo era literă de lege…..doar așa ne puteam raporta la ceea ce era nou și de valoare în muzica rock (death metal ori black metal). Urma apoi pasul doi : comanda prin poștă, a casetelor cu albume muzicale, de la Timișoara…..tot pe filieră maghiară. Dura cam între 7 și 10 zile, dar se merita așteptarea. Vreo două zile erau la purtător casetele pentru a le vedea și ceilalți prieteni….:)

Cycling shortcut

guardini 0109 aprilie 2017……..una dintre cele mai frumoase, dar în același timp și cele mai dure curse de ciclism: Paris-Roubaix…..O cursă de o singură zi având o distanță de parcurs de 260 de km. Un traseu dificil mai mult pe pavate, care te face să fii mândru și dacă apuci să vezi finish-ul…. De aceea mai mult de o treime din concurenți de obicei abandonează….Însă un singur caz de abandon mi-a atras atenția…..Francezii au rămas chiar mirați de ceea ce a putut să facă un concurent al echipei UAE Emirates și anume ciclistul italian Andrea Guardini.

Ajuns în al doilea sector de pavate, Guardini a făcut semn echipei să vină după el pentru că urma să abandoneze….Pentru echipa din Abu Dhabi era totuși cam devreme pentru un eșec…..Fiind una dintre cele mai importante curse, ciclistul italian a fost rugat de către managerul echipei să continue cursa și să ajungă totuși la finish, chiar dacă era vorba doar despre un simplu antrenament. Zis și făcut: o zi frumoasă de duminică și ciclistul italian singur pe drum. La un moment dat acesta observă un indicator rutier care îi indica o scurtătură către Roubaix. Fără să mai stea pe gânduri face repede dreapta și intră pe un drum asfaltat, dar cam pustiu…..Și uite așa fără să își dea seama Guardini mergea vioi către intrarea pe autostrada E23…..:) Vă puteți imagina o duminică super aglomerată pe autostradă și un ciclist singur singurel mergând agale pe una din benzi……

guardini 03Toată lumea îl filma și se uita mirată la el, iar Guardini le zâmbea frumos…..Într-un final, cineva dintr-o mașină a sunat la poliție, iar aceștia au venit în cel mai scurt timp să îl ajute pe ciclistul nostru nebunatic.

Un echipaj de poliție a venit imediat cu o dubiță și i-au urcat bicicleta în spate, iar pe rutier l-au dus direct la secția de poliție pentru a putea lua legătura cu echipa sa care avea și rolul de a-l recupera acum….:) Ciclistul a fost foarte amabil cu polițiștii francezi, a zâmbit mereu și chiar a rămas alături de ei pentru a putea vedea finalul cursei la TV….a putut să își sune soția care a anunțat echipa să vină să îl ia pe ciclist de la postul de poliție respectiv. A mâncat ceva și a așteptat cuminte să vadă ce fac coechipierii săi.

guardini 002Până să vină echipa sa, el devenise deja o mică vedetă locală. A zâmbit, a făcut glume cu domnii polițiști, a făcut poze cu ei (în această imagine este chiar cu polițistul care l-a ajutat)…..Domnul ofițer l-a rugat frumos să îi ofere cadou tricoul său însoțit de un autograf…..Așa că l-au lăsat și dezbrăcat, dar măcar mâncase ceva…..La cât de murdar era nu ai fi zis că era vorba de un ciclist….Dar, cu zâmbetul său i-a cucerit pe localnici care au promis că îl vor chema în vizită la ei, tocmai pentru a vedea frumusețile locului și a se familiariza cu ele, pentru a nu mai fi nevoit să meargă pe autostradă…..În final a venit și echipa să îl ridice, dar cursa se terminase deja…….:))))

Iubirea în Săptămâna Mare

IMAG0280_1Dimineață în jur de ora 6.00 ies cu samoyed-ul la plimbare și să fac piața. Chiar în fața blocului observ, frumos aranjat, pe parbrizul unei mașini, un trandafir roșu. Nu îmi venea a crede…….nici nu mă hotărâsem bine care să fie motivul acestei poze: fie pentru gestul în sine, fie pentru că el exista totuși și nu fusese furat deja. Eram prea confuz: să se fi civilizat atât de mult comunitatea din care făceam și eu parte; să fi fost frica de Dumnezeu în săptămâna mare; poate prea dimineață pentru momente romantice,etc. Mă gândeam totuși că persoana în cauză nu o să se poată bucura de acest gest frumos…….În jur de ora 7.30 mă deplasam înspre școală și din nou trec pe lângă mașina în cauză, iar trandafirul aștepta liniștit prințesa. Am zâmbit ironic ca și cum oficial acest subiect era închis, chiar dacă îl apreciam mai mult decât era cazul.

Pe la amiază, în jur de ora 14.30 ajung acasă, iar vizavi de stradă, undeva pe la etajul unu, două bătrânele ieșite în balcon…… discutau. Era cald, frumos, chiar adia un vânt de primăvară ce te îmbia la a împărtăși o idee cu iz romantic, chiar o idee siropoasă de ce nu. Una din cele două doamne afirma că în jur de ora 9.30 o femeie blondă s-a apropiat de mașină, cu o cafea în mână și părea foarte mirată de *amenda* primită probabil din partea iubitului sau a vreunui admirator secret. Din nou povestea cu trandafirul îmi ocupa gândul, doar că îmi satisfăcusem o ultimă curiozitate : cât o să reziste acea floare pe mașină? La fel de încântat ca și cele două pensionare mă îndreptam către casă. La câteva minute după ce am intrat în dormitor, primesc un telefon din partea colegului meu, psihologul școlii, care de puțin timp îmi era și vecin. Urma să ne întâlnim în acea după amiază, iar printre altele mă întreba dacă văzusem dimineață trandafirul și ce oare s-a întâmplat cu el……..

IMAG0281_1Ca și cum întreaga comunitate participa la acest gest frumos sau chiar la o poveste de iubire, sentimentul ce a tresărit în mine a fost acela de apartenență la viața din jurul blocului. Recunosc că am fost cârcotaș și am pus totul pe seama săptămânii religioase în care cu toții ne propuneam să fim mai buni, etc. A fost ca un miracol pentru mine: am învățat că nu e bine să fiu atât de sceptic în fața unui gest frumos, am învățat că e bine să acceptăm ceva exact așa cum ni se înfățișează, adică mai puțină hermeneutică ………:)