6,9 pe scara Richter

filmAcum vreo două săptămâni îmi aduceam aminte cu regret cum eram, nu de mult timp, un mare fan al filmelor de scurt metraj românești și nu numai.

Căutam prin recomandările amicilor mei un film românesc care să îmi ofere acel *click* cinematografic.

Și cum căutam așa pe net, fără să vreau, am noroc să văd pe TVR emisiunea *Garantat 100%*. Subiectul emisiunii : filmul românesc. Invitați erau doi regizori – unul american și unul german. Cred că aceasta a fost picătura care a umplut paharul, în ceea ce mă privește.

Așteptam weekend-ul ca să descarc câteva filme românești, dar am parte de o surpriză și primesc o invitație la cinematograf, vineri seara de la ora 19.00, la premiera filmului * 6,9 pe scara Richter*. Ajung în grabă cu mașina și intru la cinematograful nostru din oraș, la care nu mai fusesem de cel puțin 2-3 ani.

De mult timp nu am mai râs cu atâta poftă la un film. Actorii bine aleși, simpatici, care mi-au întărit și mai mult ideea că filmul românesc este pe drumul cel bun. Eram obișnuit să aud câteva înjurături pe minut. Spre surprinderea mea cred că au fost 2-3 înjurături în tot filmul. Chiar dacă am împrumutat aspectul comercial exact cum apare el în peliculele de peste ocean, cu toate acestea, cosmetizarea sa cu câteva poante autentice și câteva expresii actuale ale noii generații s-a făcut în nota așteptărilor noastre, adică a cinefilului român care nu se prea omoară cu filmul autohton.

Am ieșit de la cinematograf cu acea stare de bine, cu acea liniște a vizionării unui film bun de început de weekend. Mi-a plăcut să fiu printre cei care savurau la început de 2017 un film românesc !

Sign out

imag0250_1Zile friguroase, dar atât de frumoase. Nici nu ne puteam dori mai mult, decât astfel de peisaje extraordinare, de parcă timpul s-a oprit în loc și a pictat pentru câteva minute natura, exact așa cum ne-o doream. Parcă am încremenit și am uitat să ne mișcăm în fața acestui *alb*. Doar ne mirăm și exclamăm. E o stare de bine, de curățenie, de acel intact, nemișcat, nealterat. Zăpada scârție sub picioare și chiar dacă mi-au înghețat mâinile în încercările mele de a surprinde acest peisaj cu poze cât mai autentice, îmi pun mănușile și mai fac câțiva pași prin parcul nostru din oraș. E o liniște care se sincronizează destul de bine cu peisajul din jur. E un peisaj mirific.

imag0283_1Chiar dacă sunt vreo 5-6 grade cu minus, alături de samoyed-ul meu, decid să îmi pun sângele în mișcare și să alerg preț de câteva minute. Cățelul meu iubește la nebunie să alerge prin zăpadă, așa că am partener de alergare. E un risc totusi: de cele mai multe ori animăluțul mă ajunge și sare să mă tragă de mânecă, chiar și de urechi dacă ajung în zăpadă.

Cu mustățile înghețate, mâncând orice bucată mare de gheață, cu capul în zăpadă ca și struțul, cu lăbuțele bocnă, dar cu chef de joacă…..samoyed-ul mă invită la a avea o stare de spirit suficientă pentru întreaga zi.

E sezonul ei în care parcă se naște a doua oară și are o bucurie în ochi pe care cu greu o pot descrie….

Aleargă atât de mult, încât la întoarcere ne mișcăm amândoi asemeni unor bătrâni sleiți de puteri.

După programul meu de la școală ajung acasă și mă relaxez cu un pahar de suc, o pungă de popcorn și un film bun.

imag0222_1După cele câteva pagini citite, cum fac de obicei seara, mă așez în fața laptop-ului alături de ceva răcoritor și un sandwich. Mai scriu câte ceva pe blog, mai citesc alte câteva bloguri ale amicilor mei, puțină presă internațională și știrile din sport.

Nu sunt chiar toate zilele atât de liniștite și cu dorință de a face cât mai multe, dar dacă o căutăm și o și merităm, liniștea unei zile normale nu întârzie să apară asemeni unei recompense. Trebuie să profităm din plin de ea……..O zi liniștită și vouă !!!!!

Muzica stradală

vioara-electricaChiar acum câteva minute coborâsem până la supermarket să *mă alint* cu câteva dulciuri. La intrare, un moșuleț de etnie romă, cânta la o vioară electrică. Mă gândeam la filmulețele de pe youtube cu un individ care cânta prin Scoția și care au avut un succes enorm. La vremea de afară, cu un soare mai mult decât darnic, dar și cu foarte multă apă în urma topirii zăpezii, moșulețul chiar ne alinta cu o melodie franțuzească. Nu avea în fața sa nici o cutie sau altceva unde să pună lumea bani. Asta înseamnă că, ori cânta de plăcere, ori încă testa piața ( sau poate chiar segmenta piața…)

Una peste alta……frumoasă imagine azi la amiază.