“Pretenția de a fi iubit este cea mai mare insolență” (Friedrich Nietzsche)
Îndrăgostitul face pași mici și vede dragostea în lucruri mărunte, în obișnuințe, în orice îi poate reflecta imaginea.
Îndrăgostitul își strigă păcatul și cam de fiecare dată este și iertat. Prea simpatic pare, dar celălalt nu uită ce tocmai a spus.
Primul gând al zilei îi aparține îndrăgostitului. De la un timp la altul devine chiar ambițios personajul nostru….Hazardul îndrăgostitului este conturat în jurul educației sale și doar așa el își permite să fie amabil, naiv, serviabil, docil.
Îndrăgostitul e condamnat să arate respect că doar așa recunoaște și promovează puterea dragostei.
Îndrăgostitul oferă celuilalt un mic avans, deoarece acela este mult prea rațional pentru ceea ce urmează.
Realul își pune amprenta asupra îndrăgostitului ce se umilește într-un rol prost tocmai când jocul devenea mai bun.
alexciotir.wordpress.com 