Remember…

 

Uneori dimineața când ies la plimbare cu samoyed-ul meu mă asez pe o bancă, îmi urmăresc gândurile, analizez tot ce se întâmplă în jur, cu admirație îi privesc pe acei oameni care se grăbesc dimineața către serviciu sau vin în parc să se liniștească preț de câteva minute.

img_20161107_105428O tânără adolescentă, cred că avea în jur de 17 ani, stătea pe această bancă și plângea. Cred că avea deja vreo 3 șervețele în mână. Unul dintre ele, în grabă, l-a lăsat pe bancă, ca un semn parcă…..Lacrimile ei curgeau și părea că nu se putea opri. Deși nu era un moment fericit, avea totusi o privire curată, ochii îi străluceau atât de frumos în razele soarelui, iar chipul, deși era acoperit de lacrimi și cu nasul roșu, era atât de luminos și de transparent.

M-a făcut să devin sensibil, această imagine, la ora 8.00 dimineața. Bănuiam că această fată a cunoscut pentru prima dată săgeata lui Cupidon și că această mică suferință o să o facă și mai puternică și o să vadă pe viitor și această latură a dragostei.

Mă uitam în telefon fără vreun motiv anume, dar simțeam nevoia să îmi cer scuze în fața ei pentru ceea ce a putut face acel băiat care a lăsat-o plângând. Aș fi vrut să mă duc să îi spun ceva, să o încurajez, să îi spun să stea liniștită, că e doar începutul și că mulți fluturași vor mai zbura; că nu e chiar atât de rău ceea ce i se întâmplă, că nu se merită, că e tânără și doar așa o să învețe, etc.

Apoi m-am gândit și de ce aveam eu telefonul în mână. Vroiam să îi trimit un mesaj iubitei mele și să îmi cer scuze că mă port urât, că uit să fiu atent, că nu îi spun îndeajuns cât de mult o iubesc, că greșesc în fiecare zi, că nu o apreciez pe atât de mult pe cât merită.

Acea fată m-a făcut să îmi aduc aminte de trecut, dar să am grijă de ceea ce e prezent lângă mine și să fie o proiecție pe viitor, care să îmi țină ochii deschiși, oricât ar fi de târziu.

Pentru tine

Ieri s-au împlinit 6 ani de când Adrian Păunescu nu mai este printre noi. Poeziile sale parcă ne trezesc acum din dezmorțirea aceasta tomnatică. Sub covorul de frunze și cu sentimentele transparente, ne îndreptăm fața către persoana iubită și urlăm încet:

imag2246_1** Nici nu mai știu dacă erai frumoasă/ Și nici în ce culori îți stă mai bine,/ Știu doar că amintirea nu mă lasă/ Și că mi-e imposibil fără tine./ Vizionez femei nenumărate,/ Femei interesante mă mai sună,/ Dar rece și străin mă simt de toate/ Și nu mă văd cu ele împreună./ Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,/ Care-a decurs din întâlnirea noastră,/ Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă/ Și tu îmi faci cu mâna la fereastră./ Subtile explicații cui i-aș cere?/ Tot prostul face pe interesantul/ Și-n condamnarea asta la tăcere,/ imag2186 Mai conversez de-a surdul, cu neantul/ Și cum să transformăm iubirea-n ură,/ De ce nu noi, ci solii să lucreze,/ Și să pătăm simțirea cea mai pură,/ Punând incendiul în paranteze?/ N-aș vrea să te îndârjesc sau să te sperii,/ Nici să te fac să te îndoiești de tine,/ Dar eu te-am adorat fără criterii,/ Estet bolnav, al patimii depline./ De dragul tău, am fost cu lumea-n luptă,/ Te-am apărat imag2198_1de bârfe și de crivăț,/ Și după toată veghea ne-ntreruptă,/ Cedez numai în lupta împotrivă-ți./ Și totuși tu ai fost cea mai frumoasă,/ La mine-n brațe îți fusese bine,/ Obsesia iubirii nu mă lasă/ Și-mi este imposibil fără tine.**

Aceasta este cea mai pură descărcare a sufletului. Astfel ni se arată cât de goi vom fi în interior, dacă vom insista în încăpățânarea și prostia noastră.

P.S. : Te iubesc !!!

Uciderea sentimentelor

blizz-s3x-s3xAtunci când acțiunile sunt făcute în grabă și din dorința de a te elibera pe tine de orice, abia atunci ceea ce era mai puternic în tine se stinge ușor. De cele mai multe ori ne pierdem în acele detalii ce ne omoară afectivitatea. Să îți fie ucisă sensibilitatea de către cei ce nu înțeleg decât acțiunea goală, fără implicare emoțională, e poate, cea mai grea boală. Unii se consumă atât de repede încât în timp vor deveni niște verdun-ieni: niște schilozi ai timpurilor care vor umbla pe lângă tine asemeni unor zombi. Se vor retrage ca niște vârcolaci pentru că ei se deschid doar în umbra unor amintiri. Prin răutatea pe care și-o impun ucid sentimentul și ridică la rang de privilegiu *acțiunea*.

Sexul oral cu propriile sentimente te face să devii un decadent, un sclav, un om slab.

Moartea sentimentelor înseamnă de fapt o denunțare a indecentului din tine.

R.I.P.

A fost o zi grea din punct de vedere emoțional: profesorul de filosofie din liceu, cel care mi-a îndrumat pașii către facultate și m-a sfătuit atât de bine în a ajunge un om, a trecut în neființă. Primul doctor în filosofie din Botoșani și omul care prin disciplina și educația sa a reușit să fie un model pentru multe generații la rând, printre care mă număr și eu.

Deși eram generația de sacrificiu, cu cheia la gât și foarte rătăciți, am avut privilegiul de a avea și astfel de profesori.

Îmi aduceam aminte cu plăcere cum în clasa a IX-a am avut doar în primul semestru 13 note la logică……Toate aceste note comprimau lecțiile de disciplină, cei 7 ani de acasă, lecțiile de logică, argumentare, retorică. Acele note au avut un rol important în educația mea. Chiar dacă eram tineri și poate cam pierduți în spațiu, cred că reușeam să fim maturi și să conștientizăm, să ne responsabilizăm în cazul unei note mai mici sau în fața observațiilor profesorului. Cu toate acestea, în clasa a XII-a ne trata ca pe niște prieteni, iar discuțiile de la ora de filosofie erau cele mai consistente și cele mai atractive.

Întotdeauna voi fi recunoscător pentru educația primită din partea profesorilor mei.

Rămas bun, domnule profesor !

The colour of love

Culoarea dragostei e ceva mai schimbătoare astăzi decât era altădată. Fiecare ajunge să stăpânească o anume independență, ce-i drept, mai mult fizică decât spirituală.

La început totul e în culoarea dragostei: Ea……lady in red ….. este cea care se dedică total, se dăruiește, se implică, iar pentru o anumită perioadă de timp devine o altruistă, nu își oferă nimic ei în speranța că tot ceea ce are mai bun să poată transfera către persoana iubită. ar fi atât de frumos, dacă nu s-ar consuma atât de repede. Pe cât de mult se aprinde, pe atât de repede se stinge.Apoi brusc…..e o perioadă cu ceva nuanțe cenușii, fiecare căutându-și dreptatea. E vremea recoltei. Fiecare își dorește să fie recompensat. A investit totul. Ea descrie atât de tacticos clauzele contractuale. Deja, fără să ne dăm seama, o avem în față pe Ea…..lady in black. Este cea care observă atent acel dezechilibru: nu a primit nici o zecime din cât a investit; când avea mai mare nevoie de afectivitate, atunci el avea alte treburi și căuta scuze; totul în jur se transformă într-o adevărată revoltă; nimic nu se mai justifică; ea a demonstrat deja; iar dacă nu există un gram de înțelepciune, atunci cu siguranță totul o să degenereze într-o scenă mai mult decât decadentă: abuz verbal, poate și fizic, terța persoană în viața conjugală, etc.

Ceea ce urmează mai apoi este feminizarea bărbatului în fața uraganului: el îmbrăcat în roșu, face pe victima acuzând că ar fi atât de dure cicatricile de pe obrazul său prea fin. O să bată în retragere, acceptă umilința, devine mototol, iar acest lucru e cel mai frumos cadou al ei în condițiile date. chiar și gestica sau mimica lui indică o anumită sensibilitate dusă la extrem……Alteori…..vorbim de acel men in black…..bărbatul fatal, care se aruncă în focul dragostei prin toate mijloacele posibile. Totul sau nimic devine un laitmotiv al relației. Totul o să se decidă prin caracterul punitiv al relației. Fiecare e decis să pedepsească și să își primească suferința, dar cu condiția eliberării de sub jugul falsei iubiri. El e hotărât să se facă dreptate.

Abia când toată lumea ar afla intimitatea și urâțenia, a ceea ce cândva era doar al lor și era cel mai frumos sentiment, abia atunci ar urma momentul de liniște. Acel răgaz ar stabili direcția fiecăruia și planurile de viitor. De obicei se face partajul, se scot la suprafață noii parteneri iubibili, se blochează conturile pe rețelele de socializare, se șterg mesaje, poze, se distrug amintiri, se mai fac câteva valuri în amintirea vremurilor trecute, etc. Oricum….regula de bază este următoarea: obligatoriu…..nu se lasă nici măcar loc de bună ziua….se dă o formatare a micuțului neuron….și dimineața zâmbim frumos: e deja un nou început.