My language

imag1456_1_2Deși limbajul are rolul de a simplifica, de cele mai multe ori el este înșelător.

Mania sclavului din mine impune o singură direcție a triumfului meu: mania de a reprezenta, de a fi reprezentat, de a mă face reprezentat și de a avea reprezentanți și reprezentați.

Toate instrumentele reprezentării își au originea în credința care ne impune să considerăm adevărate toate informațiile furnizate de simțuri.

Elasticitatea limbajului meu parcă definește o feminizare a cuvântului.

Lipsește comunicarea, iar atunci când utilizăm limbajul o facem doar pe baza credințelor noastre în așa zisa reușită…..

Noi parcă nu vrem să fim înțeleși, dar nu pentru a păstra misterul, ci doar pentru a ne proteja.

Prin limbajul uzual parcă limităm, blocăm, interpretăm, avem pretenții prea mari, discredităm, descurajăm, etc. Cine o să facă dovada înțelegerii acestui limbaj, atunci o să fie supus de fapt, judecării și criticii.

Există mult sentiment în cuvânt, dar am omorât sensul și astfel valoarea limbajului este aproape de pragul minim.

Vreau ca prin limbajul meu să am puterea de a produce un efect : o formă pură, o diferență, o aplicare nouă, o reacție, o întâmplare logică, evoluția unui organ……

Dragoste și ciocolată

cana-520x245Am profitat de aceste zile ploioase și am decis să îmi petrec timpul alături de cineva drag pentru a-mi încărca bateriile.

Întotdeauna în weekend prefer o cană fierbinte de ciocolată și câteva dulciuri. Am cam exagerat cu bomboanele, dar cele din Ucraina chiar îmi plac la nebunie.

Am ales să ne uităm la filme și să ne povestim cele mai romantice momente pe care le-am trăit sau am vrea să le avem. Asta ca să fim în pas cu tot atâtea dulciuri din jurul nostru. Prea multă ciocolată, dar un sentiment plăcut de dragoste.

Stropii de ploaie, un film romantic și atmosfera creată de împărtășirea experiențelor noastre făcea ca totul să pară chiar de un weekend normal.

Totul este atât de simplu uneori, iar noi ne complicăm tocmai în favoarea celor care se demonstrează ulterior, că nu au avut nici o valoare, cu atât mai puțin una sentimentală.

The choice

the-choiceFiecare are calea sa în viață, dar deciziile pe care le luăm ne pot urmări în fiecare moment până la sfârșitul vieții.Un film al anului 2016, unul extraordinar, în care m-am regăsit de foarte multe ori. Pentru prima dată după mult timp eram tentat să mă uit să văd cât timp a trecut din film pentru că îmi doream să nu se mai termine. Deși apar multe clișee, aceeași poveste clasică de iubire dintre doi vecini, pe care o întâlnim la americani, în final totuși am remarcat un film de calitate.

M-am regăsit în această poveste de dragoste: iubirea unei studente căreia îi plăceau foarte mult stelele și luna, o iubire aproape imposibilă, o tânără poate prea încăpățânată, dar tot atât de frumoasă.

Câteva din sentimentele celor doi sunt prezentate atât de subtil, încât filmul devine și mai atractiv. Inițial nu prea am plăcut personajele, dar cu răbdare i-am îndrăgit, cu fiecare gest pe care îl făceau în numele iubirii lor. Un film sensibil care a fost ca un pansament afectiv pe această vreme răcoroasă, ploioasă și pe alocuri chiar bacoviană.

Welcome…..

imag3237Aceste zile ploioase sunt o ocazie bună de a mai reflecta asupra comportamentului și atitudinii mele de zi cu zi, chiar cu anumite persoane sau față de anumite situații.

Chiar și centrul vechi al Cernăuțului îmi oferă acest prilej de a mă reculege, de a mă plimba, de a mă urca chiar și pentru cinci minute în această caleașcă frumoasă și de a mă bucura de porumbeii ce vin în jurul meu. Deși nu înțeleg limba acestor oameni, mă bucur de ceea ce îmi oferă acest peisaj. Chiar la câțiva metri de mine un magazin extraordinar de ciocolată. Parcă mi-a înseninat chipul și brusc am o altă stare de spirit. O doamnă drăguță îmi recomandă câteva bunătățuri. Aștept cuminte ca această seară să îmi ofere momente speciale la opera din oraș. Un sacou cam subțire pentru această vreme, dar un papion simplu și drăguț mă fac apt pentru acest gen de evenimente.Sper să îmi reîncarc bateriile până la sfârșit de weekend. Știu cu siguranță că fiecare toast propus de colegii noștri ucrainieni o să fie un prilej de bucurie…..

Great town

imag2038_1Duminică dimineața….ora 07.32 : ies ca de obicei la plimbare cu samoyedul meu Kya. În această perioadă temperatura e undeva între 4 și 6 grade, în primele ore ale zilei. Liniștea și răcoarea parcului mă obligă la a-mi aranja ideile și gândurile ce nu îmi dau pace.

De obicei găsesc încă vreo 2-3 pensionari cu patrupedele la plimbare, câțiva alergători și vreo doi matinali pe băncuțe povestind întâmplările lor din timpul săptămânii.

Îmi place anotimpul și ceea ce îți oferă în aceste dimineți: aer curat, aburul respirației ce te îndeamnă la a-ți pune sângele în mișcare, peisajul extraordinar și covorul de frunze, liniștea dimineții dată de oamenii ce încă se ascund sub pătură în pat la acea oră; frumusețea oamenilor grăbiți ce nu așteaptă nici măcar o șoaptă a vântului răcoros în aceste dimineți; gândul că ești un privilegiat și parcă natura te ajută cu câteva răspunsuri; până și dorința cățelului de a te lăsa dus de val și a dansa pe aceste ritmuri ale valsului de dimineață.

Demolition

demolitionUn film extraordinar care m-a impresionat: mi-a adus aminte de copilărie atunci când stăteam în poala mamei și îmi trecea mâna prin păr și mă săruta pe pleoape sau pe frunte, ceea ce îmi dădea o forță extraordinară pentru tot restul zilei ; acele zile când sunt la pământ și un gest banal al unui copil simpatic de pe stradă, parcă mă trezește la realitate și mă aduce din nou în zona umanului ; să știi să mulțumești în fiecare zi pentru ceea ce ești; să nu uiți să îți aduci aminte de cei dragi și să știi de ce ți se face dor de ei atât de des ; să ai bunul simț să îți păstrezi libertatea; să ai acea nebunie frumoasă care scoate tot ce e mai bun din tine ; să știi și să fii convins că și cei care au plecat de lângă tine, cândva te-au iubit foarte mult și te-au apreciat, și merită recunoștința ta ; să nu uiți un chip frumos, un miros plăcut, o imagine simplă, dar plină de emoție să fii tu cel transparent pentru că atunci când este ceață, nici cel ce te iubește nu te poate vedea să fii tu cel care are dragostea de partea sa, atât în suflet cât și prin cei ce sunt lângă tine…….

Să alerg prin ploaie de nebun pentru că știu cât de multe am de oferit ; să mă învoiesc într-o zi oarecare de la serviciu, doar pentru a fi cel mai nebun și cel mai simpatic, adică acel moment când ai energia necesară să trăiești la maxim și să consumi tot ce e în tine atunci ; să alergi dimineața prin parc sau prin pădure până când ți se ordonează gândurile și devii atât de lucid încât nu mai simți nici oboseală și nici ceva atât apăsător pe suflet ; o privire sau un zâmbet să fie resortul tău într-o zi oarecare …….

Someone

imag1948O seara frumoasă de toamnă……deși mă așteptam la o temperatură scăzută, am realizat că este mai mult decât plăcut afară. Eram cufundat în gândurile mele. Multe lucruri aveau nevoie de încă puțin timp în mintea și în viața mea. Încă de dimineață când plimbam cățelul le aveam și mi le ordonam în cap în funcție de priorități. Deși toate erau la fel de importante, parcă îmi căutam forțat anumite criterii de clasificare. Mă uitam înspre cer și așteptam o minune. Nu credeam în ea, dar ceva din mine parcă se zbătea. Liniștea dimineții, cățelul care alerga zurliu prin parc, câțiva alergători matinali, doi bătrânei la o partidă de șah, nu îmi indicau nimic altceva decât rutina zilnică.

imag1949Nu mi-am imaginat niciodată că sub un felinar voi avea privilegiul să te văd și să fiu din nou omul naiv, dar surprinzător. O privire curată, dar sfioasă în același timp avea să fie resortul curajului meu.

Frunzele alunecau ușor prin părul tău, iar eu eram asemeni unui adolescent. Aveam atâta nevoie de un chip frumos. Cred că de fapt, fără să am puterea de a re-cunoaște, aveam nevoie de un suflet frumos mai degrabă decât orice chip feminin.

Câteva raze de soare te întâmpinau și aduceau și mai mult mister….ochii fugeau și nu se lăsau nici o clipă descoperiți.

Sensibilitatea noastră și aerul tomnatic parcă alergau într-un picior. Atunci am știut că e momentul să te strâng de mână. O palmă caldă și atât de necesară în acest peisaj m-a îndemnat să fiu atât de calculat în preajma ta.

Câteva momente și totul avea alt sens……Uneori e o nevoie uriașă de a înțelege cât mai puțin din infinitatea unui moment. Trebuie doar să accepți că vei deveni nemuritor.