Curajul liniștii

Din ce în ce mai mult căutăm liniștea: într-un loc anume ( parcă de frică să nu îl pierdem nici nu explorăm altceva, ci ne întoarcem cu dor în același loc); într-o persoană anume (pe care o căutăm mereu asemeni unui duhovnic); într-un obiect ( un talisman ce îl purtăm mereu cu noi crezând că el ne aduce noroc și ne ocrotește).

Liniștea are un curaj al ei pe care nu toată lumea îl descoperă.Să ai puterea să te adaptezi la zgomotul făcut de liniștea din jurul tău și să o cauți în liniște acolo unde s-a retras deja prin curajul ei.

Mă simt uneori fragil în fața liniștii….

imag0105

My all

imag0087_1Într-una din aceste zile, mai pe seară, am avut inspirația de a ieși la o plimbare cu bicicleta. Aer curat, un drum nu foarte bun, dar liniștit și multe imagini frumoase în jurul meu. La ieșirea din oraș  undeva la vreo 7 kilometri distanță, un peisaj superb mă liniștea complet și mă făcea să mă gândesc la cele mai ciudate idei.

imag0093_1Îmi veneau în minte tot felul de gânduri frumoase: o poveste de dragoste mi se derula în fața ochilor. Nu era povestea mea, dar mi se părea atât de reală, atât de personală. Exact această imagine era însoțită de șoapte prelungite și priviri stinse de norii ce se așezau tacticos. Parcă era un suvenir primit din partea unui chip frumos, angelic. Nu știam cum să reacționez. Imaginea a oprit pe loc acea stare a mea care se chinuia să evadeze. Nu știam dacă îmi voi aduce aminte ceva, dacă voi putea explica sau îmi voi povesti această idee, dar era un sentiment plăcut, confortabil chiar. Mă simțeam de parcă tocmai ieșisem de la un film bun și mă dureau ochii în fața cotidianului descris de niște mașini ce claxonau și care m-au trezit din vis.

imag0091Sunt la fel de multe gânduri ca și tot atâtea ipostaze ale frumosului într-o singură clipă. Iar acel sentiment plăcut te trimitea imediat în sânul familiei, în locuri cunoscute, dar plăcute, adică oriunde aș fi putut fi la acea oră, dar să fie locul potrivit pentru mine. Chiar am simțit aerul unei duminici plăcute care nu dorea să se încheie fără a-mi arăta frumusețea ei. Era acel moment al privilegiului de a savura ceea ce putem surprinde în cel mai fericit caz doar cu coada ochiului. Frumos moment !!!