Islanda și C.E. de fotbal

Iceland2008-SudureyriChiar în acest moment echipa Islandei joacă ultimul ei meci la campionatul european de fotbal având ca adversar echipa gazdă, Franța. Ne apropiem de sfârșitul primei reprize și scandinavii sunt conduși deja cu 4-0.

Lumea a perceput bine anomalia fotbalistică, adică Islanda pe primul loc în grupa ei, dar ce a urmat cu Anglia în optimi a fost deja prea mult. S-a văzut foarte bine chiar prin reacția comentatorului ei: toată presa europeană a observat excitarea acelui individ, dar și lipsa de diplomație, sălbăticia exprimării unei bucurii – trimițând tocmai pe englezi, chiar la Dracul…..:))))

Nu e atât de bună echipa Franței încât să ne scape de acești islandezi, dar zeii fotbalului nu puteau să ne sfideze cu un meci Germania – Islanda în semifinale.

O insulă cu 300 de mii de locuitori e cea mai rarefiat populată țară din Europa.Însă, din punct de vedere economic, Islanda e în top 10 în Europa cu un PIB de 55 de mii de euro pe cap de locuitor.

Au păcălit fotbalul: au jucat brutal, au înjurat destul de mult adversarul în timpul meciului, au promovat un fotbal de lemn, fără a te atrage cu ceva. Nu știu nici să accepte înfrângerea, dar nici nu știu să se bucure.

Între câțiva vulcani, retrași pe insulă, izolați, cu o iarnă mai lungă decât ne putem imagina, islandezul se prezintă ca un individ anxios, depresiv, nervos, dur, nesociabil, etc.

Chiar înainte de a veni la campionat întreaga echipă a fost trimisă la psiholog: ei devin depresivi când ies din iarnă și nu se adaptează atât de repede la noile condiții climatice.

O echipă formată din : un regizor de film, chiar portarul, care a venit cu un cameraman în Franța, pentru că vrea să se retragă din echipa națională, dar nu fără a face un documentar cu performanțele sportive, mai apoi cu un măcelar, un poștaș, un economist, un pescar, etc.

Aproape jumătate de țară a venit în Franța să sprijine echipa în sferturile de finală. Cum nimeni nu a reușit să îi scoată din case pe acești ciudați, cred că orice psiholog ar acorda o bulină albă spiritului fotbalistic și a consecințelor sale pozitive.

Sunt un adept al schimbării și m-am bucurat la fel de mult și pentru debutanta Țara Galilor, dar nu vreau să omorâm fotbalul. (între timp au marcat și ștrunfii un gol)

Asemeni lui Noica cu învățăceii săi,  le transmit islandezilor să înțeleagă întâi conceptul de fusbalitate și mai apoi să revină în orice competiție. (când iei 5 goluri…..cam ar trebui)

 

Microbist în anii 70

Image(032)De obicei în sezonul cald, când se mai iese seara la câte o bere, multe povești se spun despre și din copilărie. Iar, de la cei care sunt mai în vârstă decât mine, parcă istorioarele lor vin să completeze din plin ceea ce face parte și din adolescența mea.

Povestea microbistului din anii 70 este una tragica, dar și comică pe alocuri. Cam tot ce putea reprezenta fotbalul extern se rezuma la Serie A, campionatul de fotbal din Italia. Pe plan intern era liga 1, iar celelalte ligi inferioare, doar pe plan local în funcție de evoluția propriei echipe.

Pe la agențiile loto prono se mai paria din când în când pe câte un meci. Problema era însă alta: nu prea era vreo posibilitate de a afla și rezultatul la meci. Erau însă oameni ai comunității, de obicei mai înstăriți, care aveau abonamente și la astfel de reviste de specialitate, sau mai bine zis niște suplimente sportive. De acolo te mai puteai inspira asupra diverselor statistici fotbalistice.

Amicul meu împreună cu un alt coleg fugiseră de la școală având asupra lor biletul cu pariurile sportive pus în weekend. Scopul era acela de a găsi o soluție pentru aflarea rezultatelor. Știind că un vecin de al său ce lucrase prin armată, iar acum era pensionar, avea abonament la suplimentul sportiv, s-a îndreptat către bloc și aștepta să vină să vină poștașul pentru a fura rezultatele la meciuri.

Undeva în stânga lor un grup de vreo 4-5 persoane, oameni în toată firea, așteptau și ei ceva sau pe cineva….După ce a venit poștașul și au reușit să ia din cutia poștală ziarul, și-au dat seama că și ceilalți așteptau același colet…

Și uite așa a început goana după ziar….Săracul meu amic a sărit gardul la o casă, după vreo 2 km de alergare și s-a ascuns în cerdacul casei. Abia după vreo jumătate de oră a auzit o voce de sus….era unul de la balcon, de la etajul 3, care îi spunea că poate ieși de acum, că au plecat alergătorii microbiști.

În ansamblu, cam grea viața de microbist: o sperietură mare, câteva zgârieturi și bineînțeles și biletul pierdut.