Pasiune si sport

IMAG0084Cu sacrificii și curaj am reușit să îmi cumpăr cursiera mult dorită.

De multe ori mă uitam pe eurosport la turul vreunei țări la ciclism. Ca orice telespectator îmi alegeam de la început favoritul. În ultimul kilometru când începea sprintul mă ofticam rău când vedeam că parcă nu mai aveau suflu cicliștii.

În copilărie bicicleta era mai mult utilizată pentru a face cumpărături, în vacanțe la bunici sau pentru a face ture de nebun prin cartier până mă plictiseam.

Acum însă am avut ocazia să văd ce înseamnă ciclismul cu adevărat. Aproape o mie de euro a costat acest hobby, dar încep să realizez că se merită până la ultimul cent.

La nici o zi de când cumpărasem bicicleta, undeva în jurul orei 6.20 dimineața plecam către bunica mea, undeva în județul Suceava, mai exact la Liteni. Un drum anevoios cu multe cățărări și pantă de 6%-10%. După aproximativ 74 de km. ajung în oraș și deja mă gândeam la prânzul mult așteptat. Însă întâlnirea cu 2 colegi de breaslă, iar unul dintre ei și fost coleg de facultate, m-a făcut să mă răzgândesc și să iau o decizie un pic cam hazardată. Încă un drum, până la Dorohoi, dar cu promisiunea că vom servi cea mai bună pizza din zonă. Zis și făcut. Am și mâncat, dar ne-am bucurat și de întâlnirea cu foarte mulți cicliști amatori. La sfârșitul zilei am realizat dorința, curajul, nebunia chiar, de a merge o zi întreagă cu bicicleta. Total: 145,47 km.

Abia a doua zi am realizat sacrificiile făcute. În primul rând, niciodată nu voi mai fi nervos și supărat pe favoriții mei care nu pot câștiga o etapă al unui tur. În al doilea rând, am înțeles ce înseamnă o astfel de distanță de pedalat: buricele degetelor nu le mai simt nici acum când scriu (după 10 zile), febră musculară peste tot, o durere a posteriorului aproape dramatică, o răceală minoră, o rană nazală.

Când vedeam statistici la ciclism cu o medie de 40 de km pe oră mă gândeam că sunt cam puturoși rutierii, dar am văzut și eu pe pielea mea ce înseamnă viteza pe șosea cu o cursieră. La 47 de km.pe oră îmi cam tremurau genunchii. Trebuie multă stăpânire de sine și multă experiență pentru a avea garanția că bicicleta și eu suntem un tot unitar. Am văzut cum e să urci un deal cu 18-20 km. pe oră, dar și cât de ușor se coboară cu 50-60 km. pe oră.

Am văzut cum e viața unui ciclist în adevăratul sens al cuvântului: să fii claxonat degeaba, să fii speriat de vreunul care trece milimetric pe lângă tine, să fii alergat de cățeii răi, să alerge și puiuții de căței după tine de parcă și-ar dori să ai grijă de ei și să îi iei cu tine pentru totdeauna, să pedalezi împotriva unui vânt puternic, să fii îmbrăcat prea gros sau prea subțire pentru vremea de afară, să prinzi o ploaie de vară, să te prindă noaptea pedalând, să fii salutat de toată lumea din sat, să alerge copiii după tine, să primești apă sau fructe de la oameni, etc.

IMAG0106_1

Nimic nu se compară cu sentimentul de a fi cu tine în drumul tău pe bicicletă, de a savura răsăritul unei zile, un apus magnific, și orice alte peisaje care te fac să îți pui întrebări și să fii mai atent cu tot ceea ce e în jurul tău.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s