La sentiment…

Ceea ce numim noi “sentiment” e de fapt un complex de ipostaze ale vointei. Plăcerea sau neplacerea apar ca aspiratii ale vointei noastre. Nu exista mai multe feluri de placere, ci doar grade ale acesteia si o multime de reprezentări insotitoare. In ce fel se comunica acum sentimentul? Potrivit unui scop: fie prin limbajul gesturilor, fie prin limbajul sunetelor. Ochiul simte acea simpatie…Aparenta reprezentării trebuie sa fie frumoasa: dimineata cand iti poartă cămasa, cafeaua de dimineata in doi, seara cand trageti canapeaua, micile certuri aparute din nimic, trandafirul de la marginea patului, declaratia de dragoste pusa pe usa frigiderului pentru a o citi cat mai des, o tigară lăsată pe balcon pentru a iti aduce aminte de el, vocea sa la telefon atunci cand te simti singura, mana sa pe coapsa ta……Astfel, in drama, decorul nu starneste plăcerea aparentei. Frumusetea din orice este tinta noastra !