Am petrecut câteva zile la pescuit. Câteva exemplare au ajuns în bucătăria bunicii. Bunicul a zâmbit si mi-a recitat o mică poezie pe care a învățat-o pe când era mic, adică prin anii 1942-1943 :
” Peștișor mic te păzește / Undița mi-o ocolește / Lângă apă nemișcat / Nu vezi tu pe cel băiat? / Ce? Doar n-o să m-apuce? / Și spre momeală el se duce / Și în cârlig e prins pe loc / Peștișor fără noroc. / Nu puteai la fund să înoți ? / Fugi de acum, dacă mai poți ! “
alexciotir.wordpress.com 