Zi de zi avem fel și fel de gânduri. Unele dintre ele ar fi interzise în orice context, dar nouă ne sunt permise. Altele dintre ele ar fi acceptate în orice situație, dar nouă ne sunt cenzurate.
Patologia gândurilor se reflectă și în “goliciunea” lor. Posibilitatea de a dezbrăca la propriu un anumit gând te face să accepți acea convenționalitate pornografică a ideii.
Să fii singur cu gândurile tale și să le dezbraci de acel “balast”, ar însemna că deja ești un educat rafinat al IDEII.
Hegel în Logica sa, prezintă Ideea ca proces (unitate abstractă), ca subiectivitate (în-sinele).
Hegel spune atât de frumos : prima treaptă este Ideea ca Viață, a doua treaptă este Ideea ca și Cunoaștere, a treia formă este Ideea Absolută. Până a ajunge la idee însă, trebuie să avem grijă de acele gânduri ale noastre. Gradul de abstractizare al Ideii depinde însă, de puterea noastră de a dezbrăca gândul.

Hegel vorbește despre cele trei poziții de raportare a gândului la obiectivitate.
Suntem slabi și acceptăm ca un anumit gând să transmită repede acea energie, pentru a putea străluci falnica Idee. Nu trebuie gândit prea mult “Gândul”, dar nici să-l cosmetizăm repede cu ajutorul experienței noastre, în interesul nostru și astfel impunerea subiectivismului în fața raționalului.
Putem fi atât de frumoși. Să putem raporta gândul la nestemata noastră interioritate, este poate cel mai curat, cel mai curajos, cel mai autentic gest posibil față de ființa noastră.
Când gândul se raportează mai apoi la cunoaștere, Ideea nu mai face compromisuri și își impune rapid normele legale, asemeni instanței kantiene. Căutarea adevărului în cel mai mic gând devine o luptă colosală, iar Ideea Absolută pare a fi o nălucă.

Binele suprem, Frumosul suprem ! sunt noțiuni care exprimă raportul dintre cunoaștere și viață, la nivelul oricărui gând, indiferent cât de haios ar fi și cel mai mic gând al nostru.
Simplitatea gândului ne oferă o șansă ! Trebuie să profităm întotdeauna de ea !!!