Ex – Comunicare

Oricât am vrea sau nu, noi de fapt ne adaptăm la cerințele vremurilor. Ne întrebăm retoric dacă am uitat să comunicăm. Poate și pentru că avem impresia că suntem prea profunzi față de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

“Persoanele care înțeleg un lucru în toată profunzimea sa rareori îi rămân fidele pe veci. Ele au adus la lumină chiar profunzimea: acolo sunt mereu de văzut multe lucruri neplăcute”. (Nietzsche)

Cam asta vedem și noi, fără să ne dăm seama. Tocmai realitatea simplă din jurul nostru, pe care uneori o desconsiderăm, ascunde profunzimea. Astfel, ne vine greu să acceptăm ceea ce ni se întâmplă. Un străin se așează la masa noastră și vrea să comunice: fie își spune necazul, fie face haz de necaz. Noi nu putem împărtăși sentimentul, nu putem comunica, tocmai pentru că suntem profunzi.

“Practicarea superficială a opiniilor libere provoacă o iritație ca un fel de mâncărime; dacă nu i te împotrivești puțin, începi să te scarpini în acele locuri, până când ia naștere, în cele din urmă, o rană dureroasă deschisă, adică: până ce libera opinie începe să ne chinuie, să ne deranjeze în poziția noastră socială, în relațiile noastre umane”.(Nietzsche)

Ne enervăm, ne deranjăm din orice și începem să vorbim mult, dar fără a comunica, fără a transmite un mesaj, fără a avea vreo cale de urmat.

Când cineva îți povestește o problemă mare de a sa te forțează să împărtășești acel necaz, tocmai pentru ca mai apoi să aibă ca și scuză, faptul că a fost deschis cu tine și sincer și alături de sufletul tău.

Când cineva îți povestește o experiență sexuală are impresia că te-a lăsat să-l cunoști, în toată intimitatea sa, și cere imediat o recompensă pentru curajul său de a spune ceva rușinos.

Când cineva te lasă să îl asculți, atunci înseamnă că trebuie să îi și plătești timpul pierdut, atâta timp cât nu ai fost în stare să dai cea mai bună soluție la problema sa.

“Trebuie să înveți să ieși mai curat din niște împrejurări imunde și, la nevoie, să te speli și cu apă murdară”.(Nietzsche)

Fiecare vede astfel de situații ca pe propria pagubă, propria slăbiciune, din care nu a câștigat nimic, ci mai trebuie și să plătească.

Nimeni nu a văzut adevărul mortal și nimeni nu se riscă să fie prea profund. În ambele cazuri știm din start că nu am avea dreptate.

Sunt doar un bufon din plastilină pe care societatea îl modelează după cum vrea ea. Argumentul care mă face uman, dar nu îmi dă calitatea de om este moralitatea. Adică scopurile mele vor fi,cantitativ, mai mari decât ale celui de lângă mine.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s