Comedia

Ne pierdem sarcasmul și fantezia ? De câte ori ne-am încrezut copilărește în acel moment, ce nu trebuia tratat serios și nici trecut ușor?

Hegel în Fenomenologia Spiritului ne vorbește despre acele momente universale, care nu sunt reale. Forma individualității, abstractizarea momentului, masca, ironia, ceva ce apare în sine.

Creativitatea, imaginația, inteligența sunt acele elemente esențiale, care sunt prevăzute cu forma individualității. Nimic nu mai e în sine, ci pentru sine. Sinele real este prevăzut cu acea mască, care îl ridică deasupra momentului abstract. Astfel, acel în sine, care devine pentru sine reprezintă, tocmai ironia. ” Pretenția esențialității universale este trădată în Sine”.

Comedia te face și actor și spectator, iar tu devii sclavul propriului tău personaj. Această aparență descrie de fapt, în propria ta nuditate, cât poți fi de comun. Esențialitatea universală se dizolvă și devine mai îndrăzneață și mai amară, dar atât de necesară.

Comedia conștientizează ironia unei semnificații. Cât de simple sunt ideile despre Frumos și Bine. “…ele suportă să fie umplute cu orice conținut”.

Spectacolul comic cuprinde “jocul și capriciul opiniei și al individualității întâmplătoare”.

Comedia subliniază perfecta lipsă de frică, o bună sănătate, destinderea conștiinței, esențialul din tot ceea ce este străin.

Comedia definește acea existență liniștită, calea spre cunoaștere, în toată ambiguitatea ei, o prevenire a conștiinței, o ispășire a păcatului de a te fi încrezut în real.

Toate acestea sunt conceptele lui Hegel. Comedia – conștiința – în sine – pentru sine – explică de ce realul – universalul – masca – personajul – sunt atât de necesare, în toată ironia lor.

Caracterul omului, educația, “religia sa”, au rolul de a desăvârși opera de artă.

Comedia utilizează la maxim toate tentaculele Sinelui. Masca din spatele oglinzii scoate la suprafață goliciunea, nuditatea, caracterul pornografic al conștiinței de sine.

Să fim frumoși și fără frică. Să fim preventivi în fața realului. Să fim drepți și serioși în fața aparenței universalului. Să fim buni din spatele măștii. Să nu căutăm în elementele esențiale revelarea.

Cine are curajul să utilizeze fabulația ? Conservarea conștiinței de sine cuprinde și un astfel de element. Un procedeu de aglutinare, care conturează masca.

Bunul simț constă în modalitatea prin care îți arăți goliciunea. Să fii vulnerabil, dar atât de sigur la nivelul conștiinței de sine.

Simțul umorului e doar o re-cunoaștere a elementelor, fără însă, să le fi utilizat, la nivelul conștiinței de sine.

Sinele dezvoltă acea re-întoarcere eternă. Comedia prin jocul ei, ne face să fim liberi, ca niște sclavi.

Gânduri dezbrăcate

Zi de zi avem fel și fel de gânduri. Unele dintre ele ar fi interzise în orice context, dar nouă ne sunt permise. Altele dintre ele ar fi acceptate în orice situație, dar nouă ne sunt cenzurate.

Patologia gândurilor se reflectă și în “goliciunea” lor. Posibilitatea de a dezbrăca la propriu un anumit gând te face să accepți acea convenționalitate pornografică a ideii.

Să fii singur cu gândurile tale și să le dezbraci de acel “balast”, ar însemna că deja ești un educat rafinat al IDEII.

Hegel în Logica sa, prezintă Ideea ca proces (unitate abstractă), ca subiectivitate (în-sinele).

Hegel spune atât de frumos : prima treaptă este Ideea ca Viață, a doua treaptă este Ideea ca și Cunoaștere, a treia formă este Ideea Absolută.  Până a ajunge la idee însă, trebuie să avem grijă de acele gânduri ale noastre. Gradul de abstractizare al Ideii depinde însă, de puterea noastră de a dezbrăca gândul.

Ilogicul exteriorului definește goliciunea interiorului. Sentimentele noastre, puterea noastră de a absoarbe frumosul, viața, experiența noastră fac posibile gândurile. Uneori însă, ele sunt îmbrăcate frumos, elegante, dar atât de seci pe interior.

Hegel vorbește despre cele trei poziții de raportare a gândului la obiectivitate.

Suntem slabi și acceptăm ca un anumit gând să transmită repede acea energie, pentru a putea străluci falnica Idee. Nu trebuie gândit prea mult “Gândul”, dar nici să-l cosmetizăm repede cu ajutorul experienței noastre, în interesul nostru și astfel impunerea subiectivismului în fața raționalului.

Putem fi atât de frumoși. Să putem raporta gândul la nestemata noastră interioritate, este poate cel mai curat, cel mai curajos, cel mai autentic gest posibil față de ființa noastră.

Când gândul se raportează mai apoi la cunoaștere, Ideea nu mai face compromisuri și își impune rapid normele legale, asemeni instanței kantiene. Căutarea adevărului în cel mai mic gând devine o luptă colosală, iar Ideea Absolută pare a fi o nălucă.

Să îți educi gândurile să poarte lenjerie intimă, să aibă o anumită conduită, doar pentru a avea acea libertate în exterior, sau să îți dezbraci gândurile de orice inhibiții, doar pentru a fi un cenzurat în exterior?

Binele suprem, Frumosul suprem ! sunt noțiuni care exprimă raportul dintre cunoaștere și viață, la nivelul oricărui gând, indiferent cât de haios ar fi și cel mai mic gând al nostru.

Simplitatea gândului ne oferă o șansă ! Trebuie să profităm întotdeauna de ea !!!

The end …

Sfârșitul unei povești, nu înseamnă altceva decât, începutul alteia și mai frumoase și mai curajoase. Parcă de fiecare dată aștepți ceva și mai frumos, ceva și mai autentic, chiar dacă poate fi vorba, și de ceva mai dezechilibrat.

Spontaneitatea momentului îți poate oferi acea clipă de care ai nevoie. Nu trebuie decât să fii atent la ce urmează. Poți câștiga cel mai frumos trofeu, care să fie satisfacția muncii tale ca om. Trebuie să te respecți. Să știi cât să oferi și cât să fii dispus să primești.

Cam așa s-a desfășurat și campionatul de snooker, ce tocmai s-a încheiat. Sau era vorba de o poveste de iubire? Cu siguranță ! Cum să iubești un astfel de sport. O iubire a rafinamentului, eleganței, simplității, educației, etc.

Să fii natural și să muncești mult pentru a te apropia de acea normalitate atât de râvnită de toți. Aceasta este rețeta valorii din tine. Niciodată să nu renunți, nici când aluneci și ți se pare greu să mai zâmbești. Câteva clipe comprimă totul.

Campionatul de patinaj artistic ne-a demonstrat că, bucuria de a trăi o putem regăsi peste tot.  Un alt sport al sublimului, al naturaleții, al spontaneității.

Sfârșitul oricărei competiții te ambiționează și mai mult. Varietatea omului impune un standard, ce mai mereu se modifică și îți dă noi și noi motive. Criteriul ales stabilește mai apoi valoarea.

Dincolo de … aparențe

                        Am înțelege privirea unui străin pe stradă, dacă am trece dincolo de orice aparență ?

Subiectivismul zilnic, starea de spirit, oboseala acumulată, cotidianul prin expunerile sale, toate acestea ne fac să fim imuni la orice poate fi oferit gratis, dar cu greu valorificat, chiar și printr-un gest banal din partea unui străin.

O privire caldă și smerită primită între betoanele ce ne înconjoară și ne sechestrează în orașul mult iubit, nu poate însemna decât o penibilă consolare.

Să nu poți să fii privit din respect, din ură, din simpatie, din dragoste, din prostie, din indiferență, etc…….înseamnă atât de mult, dacă ne rapotăm la ceea ce se poate întâmpla dincolo de ….. aparență.

Să ai curajul să privești pe cineva în speranța că vei putea înțelege ceva, sau poate că, nu e nevoie să privești, deoarece ești deja în gândurile tale și percepi orice simplitate a gestului.

În loc să acceptăm o privire și să comprimăm totul într-un poem, astăzi e la modă să fim dezbrăcați din priviri și să mai completăm tabloul existenței noastre cu încă o fobie.

Răutate și plăcere

“ Răutatea nu are drept scop suferința altuia în sine, ci propria noastră plăcere, cum ar fi spiritul de răzbunare sau enervarea mai puternică. Chiar și orice tachinare demonstrează câtă plăcere ne face să ne exercităm puterea asupra altuia și să dobândim sentimentul plăcut al superiorității………Dacă, pe deasupra, ne este foarte apropiată o persoană care suferă, atunci, prin practicarea unor acte caritabile, ne scutim pe noi de o suferință “.

Friedrich Nietzsche

Ex – Comunicare

Oricât am vrea sau nu, noi de fapt ne adaptăm la cerințele vremurilor. Ne întrebăm retoric dacă am uitat să comunicăm. Poate și pentru că avem impresia că suntem prea profunzi față de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

“Persoanele care înțeleg un lucru în toată profunzimea sa rareori îi rămân fidele pe veci. Ele au adus la lumină chiar profunzimea: acolo sunt mereu de văzut multe lucruri neplăcute”. (Nietzsche)

Cam asta vedem și noi, fără să ne dăm seama. Tocmai realitatea simplă din jurul nostru, pe care uneori o desconsiderăm, ascunde profunzimea. Astfel, ne vine greu să acceptăm ceea ce ni se întâmplă. Un străin se așează la masa noastră și vrea să comunice: fie își spune necazul, fie face haz de necaz. Noi nu putem împărtăși sentimentul, nu putem comunica, tocmai pentru că suntem profunzi.

“Practicarea superficială a opiniilor libere provoacă o iritație ca un fel de mâncărime; dacă nu i te împotrivești puțin, începi să te scarpini în acele locuri, până când ia naștere, în cele din urmă, o rană dureroasă deschisă, adică: până ce libera opinie începe să ne chinuie, să ne deranjeze în poziția noastră socială, în relațiile noastre umane”.(Nietzsche)

Ne enervăm, ne deranjăm din orice și începem să vorbim mult, dar fără a comunica, fără a transmite un mesaj, fără a avea vreo cale de urmat.

Când cineva îți povestește o problemă mare de a sa te forțează să împărtășești acel necaz, tocmai pentru ca mai apoi să aibă ca și scuză, faptul că a fost deschis cu tine și sincer și alături de sufletul tău.

Când cineva îți povestește o experiență sexuală are impresia că te-a lăsat să-l cunoști, în toată intimitatea sa, și cere imediat o recompensă pentru curajul său de a spune ceva rușinos.

Când cineva te lasă să îl asculți, atunci înseamnă că trebuie să îi și plătești timpul pierdut, atâta timp cât nu ai fost în stare să dai cea mai bună soluție la problema sa.

“Trebuie să înveți să ieși mai curat din niște împrejurări imunde și, la nevoie, să te speli și cu apă murdară”.(Nietzsche)

Fiecare vede astfel de situații ca pe propria pagubă, propria slăbiciune, din care nu a câștigat nimic, ci mai trebuie și să plătească.

Nimeni nu a văzut adevărul mortal și nimeni nu se riscă să fie prea profund. În ambele cazuri știm din start că nu am avea dreptate.

Sunt doar un bufon din plastilină pe care societatea îl modelează după cum vrea ea. Argumentul care mă face uman, dar nu îmi dă calitatea de om este moralitatea. Adică scopurile mele vor fi,cantitativ, mai mari decât ale celui de lângă mine.

La multi ani !

Un an nou fericit! La multi ani! Un an 2014 mai creativ si mai inteligent! Un an care sa ne invete mai multe si sa ne deschida ochii indeajuns de mult! Sa fim mai iubitori si mai responsabili ! Sa fim mai naturali si mai eficienti in tot ceea ce facem !