Șantajul Emoțional

Indiferent de vârstă șantajul emoțional există. Întotdeauna, doi oameni care își doresc atât de mult să se cunoască, vor face tot posibilul să fie sinceri unul cu celălalt. Mai târziu însă, când apar problemele, ei vor realiza că acele destăinuiri de la început, acum se întorc împotriva lor.

Unul din ei va critica tot timpul pe celălalt. Vina se va împărți doar într-o singură direcție. Unul va pune presiune mereu asupra celuilalt. Minciuna va fi folosită drept adevăr pentru a verifica loialitatea partenerului. Comunicarea se va limita, în timp, doar la câteva acuze, repetate la nesfârșit până când cel de lângă tine va ceda: “Tu ești de vină!”, “Am știut eu că se întâmplă ceva!”, “Mi-a spus mie cineva!”, “Am avut dreptate!”, “Tu trăiești în lumea ta!”, “Eu sunt realist!”, “Nu te mai crede nimeni!”, “M-ai îndepărtat de toată lumea!”, etc.

Celălalt va ajunge să considere că numai el este vinovat de toate, că nu are noroc în viață, că nu are noroc în dragoste, că nimic din ce face nu este bun, că totul se dărâmă într-o secundă, etc. Se va retrage ușor în propria cochilie ajungând la o anxietate accentuată.  Va exista o stare permanentă de nervi, de revoltă, de stres. Acea persoană va simți nevoia să se descarce având reacții dintre cele mai ciudate: va rupe tot timpul ceva, va izbi, va sparge anumite lucruri, le va arunca la gunoi. Acea persoană va plânge des, va simți nevoia să se descarce emoțional față de anumite persoane, chiar și străine. Uneori se va ajunge la o perioadă de testare a identității: pozitiv, adică etapa în care totul trebuie să fie curat, aranjat, la locul său, că doar așa va putea să treacă peste; sau negativ, adică totul e lăsat la voia întâmplării, de la un anumit obiect lăsat aiurea prin casă, până la o întâlnire cu un oarecare, numai să te ajute să treci peste.

Sunt cazuri extreme în care instabilitatea emoțională atinge cote alarmante: de la strigăte foarte puternice, pumni în pereți, până la gândul liniștitor că, doar sinuciderea e o soluție.

În final, totul se va termina cu o fugă a celui șantajat și acea dorință infinită de a evada din acel mediu. Această eliberare nu va însemna un final fericit, dar va fi ceva mai bun decât a fost până atunci.

Pe de o parte, te va urmări acea neîncredere în propria persoană, iar pe de altă parte, în respectiva persoană se va naște acea speranță de a trăi din nou ca un om normal, la casa ei, cu copii, iubită, respectată, etc.

Astfel de aspecte le întâlnim la foarte multe din cupluri. E o tradiție deja, ca de la o relație la alta, să fie și mai multă teamă, frică de a te deschide în fața celuilalt, detașare de activitățile partenerului, etc.

Așa se explică de ce avem acea dependență de rețele de socializare, de ce preferăm un sms în loc de a da un telefon, de ce preferăm un loc aglomerat și nu unul liniștitor.

De acea preferăm să ne iubim partenerul în public. Altfel riscăm din nou acel șantaj emoțional: de față cu alții întotdeauna e drăguț, iar în particular induce acea teamă.

Întotdeauna vor exista pârghii pentru el: familia, prietenii, experiențele anterioare, noii amici, locul de muncă, orele târzii. Și astfel se va declanșa acea ofensivă amețitoare, acel contraatac, acea vânătoare a prădătorului. E un cerc vicios. Nu se poate ieși din acest labirint, decât cu sechele emoționale.

Șantajistul se mai folosește, chiar și de astfel de perioade ale anului pentru a se simți în elementul său: ajunul crăciunului, ziua îndrăgostiților, vacanța de vară, etc. Caută motiv de ceartă tocmai pentru a-și întări și mai mult opiniile și credințele.

Oricât de mult am evolua, tot acțiunile clasice sunt cele mai apreciate: o scrisoare de dragoste, o floare, un TE IUBESC ( atunci când e mai mare nevoie de el ).

Cupidon poartă cravată neagră

Trăim acele vremuri în care doar cei mai naivi cred că au fluturi în stomac. S-au dus acele timpuri în care Cupidon arunca la țintă și toată lumea era fericită. Cupidon s-a stilat de mult. Poartă cravată neagră, iar ținuta elegantă îl face să tragă cu arcul doar în timpul liber. A cam devenit un mic antreprenor și Cupidon al nostru. Mulți nu înțeleg că greșelile lor îl fac pe Cupidon să speculeze momentul și să tragă cu săgeata în altă direcție, că doar trebuie să-i meargă afacerea. Cei mai melancolici își plâng de milă. Îl cam prind pe Cupidon fără săgeți la el, iar ei caută ca orbii iubirea în altă parte. Și când obosesc și găsesc pe cineva, vine Cupidon si trage o săgeată și pleacă fata. Îmi place mult acest Cupidon cu cravată neagră pentru că s-a capitalizat și el. Nu mai e loc pentru toată lumea. Cei care așteaptă să vină dragostea, nu fac altceva decât să o vadă la alții. Cupidon își face mulți prieteni, iar la prietene a renunțat de mult. Și ca să vorbim frumos: -ce pot face niște feminine, nu fac o sută de masculine-.  O industrie a sentimentelor coroborată cu prostia noii generații fac din Cupidon să arate atât de bine și să fie atât de șic cu cravată neagră. Cei care vor să pară maturi și responsabili, Cupidon le dă o cravată roz la prima întâlnire, că așa e în afaceri. Cei care plâng din iubire primesc o cravată albă, pentru că doar ei sunt puri. Cei care sunt serioși, pun pasiune, arată dorință, primesc o cravată verde, că doar sunt eco, adică nu poluează, sunt economicoși în a-și demasca intențiile. Cei mai tupeiști primesc o cravată roșie, pentru că ei lasă urme mai mereu și pătează mult. Cei care sunt în pas cu moda și impresionează de la prima întâlnire, primesc o cravată mov, care să arate cât de mândri sunt. Cei care în loc să-și privească iubita, caută privirile ațintite asupra altei frumoase, primesc o cravată galbenă, să moară de ciudă. Cei care așteaptă dragostea și nu mai vine, primesc o cravată în carouri, că poate așa se vor lămuri cum stă treaba. Cei care afirmă în gura mare că ei aparțin unei singure femei, primesc o cravată în dungi, asta ca să știe ce îi așteaptă.